Dezbatere: Nicolae Breban şi “Trădarea criticii”

Comunicat de presa

Nicolae Breban şi Trădarea criticii

Uniunea Scriitorilor din Romania, Fundatia Culturala Ideea Europeana, Revista Contemporanul. Ideea Europeana va invita la o dezbatere-eveniment pe marginea volumului Tradarea criticii de Nicolae Breban.

Nicolae Breban “Trădarea criticii”

Invitati: Nicolae Breban, Gabriel Dimisianu, Daniel Cristea-Enache, Eugen Negrici, Eugen Simion, Alex Stefanescu. Amfitrion: Aura Christi.

Evenimentul va avea loc pe 19 noiembrie 2009, ora 14:00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Romania, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei, nr. 115

Un eseu cu miza critica originala. O analiza critica concreta, acidulata uneori, a starii de fapt si a psihologiei literelor de azi. Si, mai ales, o încercare de a întelege spiritul si reflexele noastre de adaptare sau de aparare în vremuri de criza, indiferent sub ce forma apare ea: politica, economica, de mentalitate.

Gabriel Dimisianu: „Un producator neobosit de surprize, în spatiul nostru literar, este Nicolae Breban, autor acum al unei carti despre critica si despre criticii din generatia lui. Cine s-ar fi gandit? Si-a intitulat cartea Tradarea criticii, un titlu despre care înclina sa creada ca-i va soca (irita) pe multi cititori: „Nu putini vor fi, probabil, oarecum socati, daca nu chiar iritati de titlul acestui eseu”. Nu stiu daca va soca (irita) acest titlu, dar nedumereste întrucatva. Tradarea criticii este o exprimare echivoca si nu poti sa nu te întrebi: în fond cine pe cine a tradat? Critica a tradat sau critica a fost tradata? Trecand de titlu, ne dam totusi seama repede cine a tradat pe cine…” (Romania literara, nr. 42, 2009)

Parteneri: Primaria sector 2 Bucuresti, Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania, Federatia Editorilor si Distribuitorilor de carte din Romania.
Parteneri media: Convorbiri literare, Contemporanul, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, TVR Cultural.

NICOLAE BREBAN - candidat la presedintia Uniunii Scriitorilor din Romania

P R O G R A M

• pentru re-organizarea U. Scriitorilor în perioada 2oo9 - 2o13, în vederea întaririi vizibilitatii Uniunii în campul mass-media si al institutiilor centrale nationale; o mai decisa prezenta a cartii beletristice romanesti pe piata cartii si în acest sens, re-cucerirea si re-organizarea librariilor si a punctelor de desfacere ce au fost în proprietatea Uniunii ca si contracte efective si urgente cu principalii difuzori nationali de carte.
• Contacte permanente ale factorilor de decizie a Uniunii, din capitala dar si ale Filialelor noastre cu institutiile executivului pe plan national si local, pentru obtinerea de fonduri si sprijin administrativ, punandu-se si în acest fel un mai puternic accent pe viata literara a marii provincii culturale a tarii, vitregita în lungile decenii comuniste dar si în anii post-revolutionari.
• Optimizarea supra-structurii administrative a Uniunii si sprijinirea mai decisa a unei autonomii financiare a Filialelor din toata tara, înfiintarea de cluburi, organizarea de conferinte pe teme specifice dar si mai generale, cu dezbateri publice, care, odata cu prezenta în librarii si în mass-media a cartii literare clasice dar si contemporane sa permita scriitorului de azi, activ, sa-si redobandeasca importanta si prestigiul pierdut în ultimele decenii.
• Presiune asupra factorilor de decizie din administratia politica dar si asupra editorilor de a trata în alt mod soarta cartii ca si a persoanei autorului, încercarea de a convinge statul dar si guvernantii, de nu importa ce culoare politica de a-si modifica structural viziunea asupra cartii romanesti, clasice sau contemporane, ca si asupra literaturii si artei romanesti care au participat efectiv, se stie, la constituirea Romaniei într-un stat modern, european dar au forjat si pilonii identitatii si constiintei de neam; principiul liberal, aplicat brutal si negradat în sfera supra-structurii, a artei si stiintei, într-o tara care iese cu greu din ceea ce se  numeste criza dar e de fapt un efort penibil de a iesi în sfarsit, din hiper-centralizarea ce a caracterizat comunismul ca si eforturile laborioase de a crea o clasa de mijloc, structurata si apta de a participa efectiv la sustinerea valorilor nationale.
• Re-abilitarea imaginii scriitorului ca si a întregii literaturi moderne si contemporane în ochii publicului romanesc, recastigarea lectorului  nostru, din varii straturi sociale, iubitor de litera si arta romaneasca ca si sustinerea financiara a autorului viu, supus azi, la doua decenii de la Revolutie, la nu putine vexatiuni, confuzii umilitoare, voite sau nu, ca si reluarea legaturii active cu lumea  scolii, contacte cu vecinii si colegii nostri europeni, sustinerea membrilor Uniunii în fata administratiei de stat sau sustinerea celor aflati în deficiente de orice natura, sanitare, morale sau de cariera.

Iata cateva din dezideratele noastre pe care suntem decisi sa le urmarim si sa le realizam. Spre binele comunitatii autorului si autorilor vii, spre cinstirea efectiva a maestrilor nostri din clasicitatea si modernitatea literara dar si spre o alta imagine pe care omul contemporan, de la noi sau din Europa, va trebui sa si-o faca despre geniul creator romanesc.

Nicolae  BREBAN
Bucuresti, 21 Oct. 2009

Detalii tehnice privind programul nostru vor fi prezentate la Conferinta Nationala a Scriitorilor din Romania (23 noiembrie 2009, Teatrul National).

Nicolae Breban, romancier, eseist, poet, dramaturg, publicist (n. 1 februarie 1934, Baia Mare), unul dintre cei mai importanti romancieri romani. Familia Breban se refugiaza la Lugoj, unde tatal scriitorului va functiona în cadrul Episcopiei Unite (1940-1941). Nicolae Breban îsi începe, în acest oras banatean, studiile gimnaziale si liceale. Este exmatriculat, datorita originii sale sociale „nesanatoase”, din penultima clasa a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Absolva, la fara frecventa, Liceul „Oltea Doamna” din Oradea (1952), dupa ce se angajase ca functionar în acest oras. Intentioneaza sa se înscrie la Politehnica, fiind nevoit sa intre, mai întai, ca ucenic la fostele Uzine „23 August” din Bucuresti, unde lucreaza la sudura si strungarie, calificandu-se apoi în meseria de strungar fier. Se înscrie la Facultatea de Filosofie, „masluind actele”, dupa cum marturiseste în Confesiuni violente (1994), fiind dat însa afara dupa sase luni (1953). Lecturile sale din Nietzsche si Schopenhauer îl fac, de altfel, sa devina suspect pentru decanul Athanase Joja. Devine student la germana, la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o abandoneaza dupa un an. Are, apoi, la insistentele tatalui sau, o tentativa de a urma dreptul (1955-1956). Debut literar în revista Viata studenteasca (nr. 5, din mai), cu schita Doamna din vis (1957). Este, alaturi de Nichita Stanescu, unul dintre varfurile generatiei saizeci.

Devine membru supleant al C.C. si îsi da, aflandu-se la Paris, în Le monde, demisia (1971, Tezele din Iulie), în semn de protest fata de dictatura personala a lui Ceausescu. Romanul Bunavestire este atacat cu brutalitate: „Dupa amanari si tracasari prelungite datorate cenzurii comuniste, la Editura Junimea din Iasi apare Bunavestire [în anul 1977], roman scris între anii 1972-1974. Cartea fusese refuzata, pe rand, de Editurile Cartea Romaneasca si Eminescu. Acest «roman exceptional», cum fusese caracterizat cu promptitudine de catre Nicolae Manolescu, «scris cu verva, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil si original», este încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Dupa aparitie, romanul este incriminat cu vehementa în plenara CC al PCR din 28-29 iunie.”; în aceasta ordine de idei vezi un dosar – continand un fragment din atacul brutal la adresa romanului si a autorului, proferat în Plenara CC al PCR de catre Titus Popovici, dupa care de îndata au urmat atacuri în cele mai importante foi culturale si de partid – al aceleiasi capodopere brebaniene, Bunavestire, este inserat în Editia a IV-a a romanului, cu un argument al autorului, prefata, tabel cronologic si note de Laura Pavel, Editura Paralela 45, 2002. Acelasi roman figureaza printre primele zece romane ale secolului al XX-lea într-o ancheta initiata de revista Observatorul cultural (nr. 45-46, 3-15 ianuarie, 2001).
Este mentinut în marginalitate sociala pana în 1989.

Dupa 1989 revine din exil, propunand megaproiecte. Astfel, publica în circa douazeci ani, trilogia romanesca Amfitrion (1994), tetralogia epica Ziua si noaptea, tetralogia memorialistica Sensul vietii. Din romanele publicate mentionam: Francisca (1965, Premiul „Ion Creanga” al Academiei Romane), În absenta stapanilor (1966), Animale bolnave (1968, „romanul anului” si premiul Uniunii Scriitorilor), Îngerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984), Panda si seductie (1992), trilogia Amfitrion (1994), tetralogia Ziua si noaptea. Volume de eseuri: O utopie tangibila (1994), Confesiuni violente (1994), Riscul în cultura (1996), Spiritul romanesc în fata unei dictaturi, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Vinovati fara vina, Tradarea criticii (2009) etc. Poezie: Elegii parisiene (1992, ed. a II-a, 2006). Teatru: Teatru (Viata Romaneasca). Traduceri: Rainer Maria Rilke, Elegii duineze (2006), J.W. Goethe, Elegiile romane (2009). Memorii: tetralogia Sensul vietii.

Romanele sale au fost traduse în suedeza, franceza, rusa, engleza, bulgara etc. Publica trei romane la prestigioasa Editura Flammarion, Paris: În absenta stapanilor (1983),  Bunavestire (1985), Don Juan (1991).

Din ianuarie 2009, devine membru titular al Academiei Romane. Este director al revistei Contemporanul. Ideea Europeana.

Intentioneaza sa-si dedice urmatorii ani redresarii imaginii scriitorului roman si a Uniunii Scriitorilor din Romania, împreuna cu o echipa de scriitori si manageri, specialisti în elaborarea proiectelor nationale si europene.