Muzeul Național al Literaturii Române

Revista Contemporanul și Editura Ideea Europeană

Vă invită la o lansare-eveniment

Un caftan pentru Don Quijote

de Victor IVANOVICI

Un caftan pentru Don Quijote de Victor Ivanovici

Invitați:

Răzvan Voncu

Ion Lazu

Recital de Lidia Lazu

Lansarea va avea loc în data de 2 februarie 2012, ora. 15.00

bd. Dacia, nr. 12, Bucureștiîn Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române

 

VICTOR IVANOVICI

Născut la 24 august 1947, la Tulcea, România.

Victor Ivanovici

Studii generale la Liceul Grec din Bucureşti (1962-66) şi universitare la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale a Universităţii din Bucureşti (1966-71). Specializare postuniversitară la Universitatea din Málaga (Spania): «Curso Superior de Filología Española», sub direcţia profesorului Manuel Alvar, membru al Academiei Regale Spaniole (1987). Doctorat la Universitatea din Cluj (România), cu o teză despre opera lui Gabriel García Márquez (1993).

Între 1971-84 a predat literatura spaniolă şi hispanică la Universitatea din Bucureşti. Din 1985 locuieşte şi lucrează în Grecia. Din 1993 membru al Corpului Didactic Auxiliar al Universităţii din Atena. A predat în cadrul Programului de Masterat în Traducere şi Teoria Traducerii, al Facultăţii de Litere şi Filosofie al Universităţii din Atena. În septembrie 2003 a ocupat prin concurs postul de Literatură Hispanică la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Salonic, unde s-a incorporat începând cu anul academic 2004-2005. Actualmente are gradul de profesor asociat.

Membru  al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Greci, al Societăţii Elene de Literatură Generală şi Comparată, membru fondator (şi Vicepreşedinte) al Societăţii Hispaniştilor Greci, membru al Asociaţiei Internaţionale a Hispaniştilor şi al Societăţii Cervantine.

Decorat de Statul spaniol cu Ordinul Meritului Civil, gradul „Encomienda”..

Lansare Victor Ivanovicu

 

Cărţi publicate (critică literară): Triptic neoelenic. Cavafis, Seferis, Sikelianós (în greacă), Atena, ed. Hexantas, 1979; Formă şi deschidere (în română), Bucureşti, ed. Eminescu, 1980 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1981); Suprarealism şi «suprarealisme». Grecia, România, ţările hispanice (în română şi greacă: Timişoara, ed. Hestia, 1997 şi Atena, ed. Polytypo, 1997); El mundo de la nueva narrativa hispanoamericana (în spaniolă), Quito, Casa de la Cultura Ecuatoriana, 1998; Literatura hispanoamericană (în greacă), Atena, ed. Dione, 1999; Repere în zigzag (în română), Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000; Traductologice. 1. Teorie şi Critică 2. Metodologia Traducerii (în greacă), Atena, ed. Dione, 2004, Gabriel García Márquez y su Reino de Macondo, Madrid, ed. Sial 2008 (Premiul Internaíonal Sial pentru eseu).

Articole şi studii de hispanistică, românistică, neoelenistică, literatură comparată şi teoria traducerii publicate în România, Grecia, Franţa, Spania şi diverse ţări hispanice.

Îşi scrie eseurile în română, greacă. spaniolă şi franceză.

Traduce din: greacă, română, spaniolă, franceză, portugheză, catalană şi italiană; şi spre română, greacă şi spaniolă.

A tradus între alţii din: Odysseas Elytis (în română şi spaniolă); Octavio Paz (în română şi greacă); Paul Celan – poemele româneşti (în greacă şi spaniolă); Gellu Naum (în greacă şi spaniolă) şi Nichita Stănescu (în greacă).

 

Sursa: http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1869

 

24 ianuarie – Aniversarea autorului Sorin Crisan

– Domnule Profesor Sorin Crișan, în primul rând aș dori să ne spuneți cum vi s-a părut anul care a trecut, din punct de vedere al evenimentelor culturale?

Sorin Crisan

Este dificil să faci o retrospectivă a evenimentelor culturale, în măsura în care nu ți-ai propus să parcurgi tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul unui an și într-o arie de evenimente extrem de largă. Și, oricum, nu mă pot considera sub nici o formă un barometru al vieții culturale, de la noi sau de aiurea. Am putea să vorbim despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu sau despre Festivalul „George Enescu”, însă, cred, că pe lângă aceste evenimente majore, extrem de vizibile pentru un public larg, au avut loc numeroase evenimente fără ecou, dar cu nimic mai puțin importante față de marile manifestări culturale, din perspectiva a ceea ce ele și-au propus și au realizat. Apoi sunt evenimentele internaționale organizate de România, prin ICR, sau cele la care s-au promovat parteneriate; este suficient să ne gândim, în acest sens, la montarea piesei „Kebab” de Gianina Cărbunariu în Turcia, la Istanbul. A mai avut loc și întâlnirea de excepție de la Ateneul Român a lui Andrei Pleșu cu eseistul polonez Adam Michnik. Și, să nu uităm, anul trecut s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Emil Cioran. Sunt multe, prea multe evenimente pe care ar trebui să le menționez…

– Care sunt cele mai interesante cărţi pe care le-ați citit?

Mai întâi ar trebui să definim termenul „interesant”, întrucât acesta poate să acopere sensuri și semnificații dintre cele mai diferite. Dacă prin acest cuvânt vizăm divertismentul, atunci aș putea să vorbesc despre romanele polițiste de care nu mă pot despărți, cele semnate de Georges Simenon, dar, mai nou, cele ale nordicilor, între care Stieg Larsson. De buna seamă, unele sunt lejere, cuminți din punct de vedere scriitoricesc, însă simt nevoia de a evada uneori din mijlocul cărților cu care îmi petrec majoritatea zilelor, cele de estetică și filosofie, de teoria teatrului și exegeză literară. Am descoperit de câțiva ani romanele lui Ian McEwan, un scriitor pentru care ficțiunea în sine ne apare ca personaj. Citesc și recitesc clasicii antici, Shakespeare și Dostoiewski. În rest, îmi aloc o bună parte din timp încercând să mă țin la curent cu noutățile din zona cărților despre teatru și din cea a studiilor care nu abandonează reprezentația teatrală în brațele cronicilor de întâmpinare și în cele ale spectatorilor care caută buna dispoziție, intuind pe undeva că prin artă putem încerca să ne depășim condiția umană, aruncând o privire în lumea de dincolo de contingent. Acum (nepermis de târziu) am încheiat lectura la una dintre cele mai fascinante cărți de critică literară pe care le-am citit vreodată, cea a lui Ion Vartic, Cioran naiv și sentimental, o demonstrație de probitate exegetică și de suplețe a stilului. Fișez cartea lui Eugenio Coșeriu, Istoria filozofiei limbajului și mă așteaptă, stivuite, alte câteva zeci de lucrări pe care încă nu am idee când o să le parcurg.

– Apropo de cărţi, la Editura Ideea Europeană aţi publicat, în 2011, o carte intitulată Sublimul trădării. Ne puteți spune de ce aţi ales acest titlu paradoxal?

Titlul a ieșit la lumină în momentul în care am încheiat lucrul la carte. Tot ceea ce am știut, de-a lungul întregii cercetări, a fost că doresc să înțeleg modalitățile, formele în și prin care „realul scenic” modifică – adică „trădează” – realitatea cotidiană. Însă am încercat să trec dincolo de maniera de interpretare pur teatrale și să scot la iveală ceea ce constituie latura ontică a reprezentațiilor, instrumentele prin care Eu și Tu se pun în relație, pentru a se putea cunoaște pe sine și pe altul. Desigur, o atare incursiune nu este lipsită de riscuri, întrucât nu am putut evita chestiunile legate de filosofia limbajului și, mai ales, de estetica unui limbaj complex, paradoxal în sine – amețitor uneori prin ceea ce relevă –, cel al teatrului. Întrebarea pe care mi-am pus-o și care încă îmi persistă în memorie este: ce reprezintă întâlnirea, comuniunea spectatorilor? Trebuie să admitem că, în existența de zi cu zi, comunicarea se sprijină pe intenția lui A de a-l convinge pe B de conținutul exact al cuvintelor pe care le rostește și de o realitate extralingvistică semnificantă. Or nimic nu ne îndreptățește să afirmăm că acest lucru se și petrece. O aceeași deducție o putem aplica, până la un punct, desigur, și expresiei verbale scenice. Și, atunci, care este rostul de a-fi-împreună-cu-altul în calitatea de spectator? Un posibil răspuns îl găsim în speranța creatorilor de teatru de a întrona o „limbă universală” care să depășească inconvenientele gnoseologice de care s-au lovit Descartes, Leibnitz și alții. Arta dramatică – ca formă abilă de legare a sunetelor, gesturilor și afectelor – nu aspiră să atingă pragul artefactelor sau al stărilor de lucruri, ci al virtualității Ființei, al esenței lumii, al semnificațiilor ultime, al ideilor generale, al realității „reale”. În acest fel, oricâtă coerență ar dori să probeze, reprezentația ne apare ca un (alt) exemplu de abstractizare a lumii în care trăim.

– Titlurile de capitole şi subcapitole sunt atât de frumoase încât ar merita citate toate, iar cartea citită chiar şi numai pentru ele; am încă în memorie: Pretextul realităţii, De la subiectivare la inventarea realului, Tragicul interiorităţii sau ,,subiectivitatea reflectată în sine”, Jocul teatral sau închiderea ludică, A juca înseamnă a-fi-jucat sau Către lucrurile însele. Ar putea rezulta din ele şi o definiţie a teatrului sau aceasta trebuie căutată în interiorul cărţii?

O definiție a teatrului nu cred că poate fi dată. Un lung șir de tatonări există de la Arsitotel până în zilele noastre. Cu unele dintre ele ne reîntânim de-a lungul veacurilor, cu altele încercăm să descifrăm fațete ascunse ale artei despre care vorbim, fațete pe care abia le-am intuit sau despre care n-am avut nici măcar idee. Oricum, semnificația actului teatral (a colectorului de semne scenice) nu se pliază pe un lucru recognoscibil într-o formă sau alta, ci pe cunoașterea acestui lucru, pe ceea ce Sfântul Augustin (în altă ordine de idei, un deloc iubitor al teatrului!) numea, în – De magistro, IX, 26 – cognitio rei: „Cunoașterea unui lucru este preferabilă semnului cu ajutorul căruia o efectum, deoarece se știe că nu cunoașterea a fost dată pentru semn, ci semnul a fost instituit în scopul cunoașterii.” Exemplul este cel al teatrului-în-teatru, prin care reprezentația dobândește o funcție autoreferențială, desemnându-se pe sine ca joc scenic, încărcat cu sens și distinct de un al „joc”, cel cotidian. Ca urmare – și aici întâlnim, din nou, orizontul de idei al Sfântului Augustin –, spectatorului i se dă prilejul să-și pună la încercare capacitatea de înțelegere și interpretare mai curând prin intermediul lucrului genezic, la care trimit acțiunea și gesturile scenice, decât prin mijlocirea semnelor reprezentației, care se precipită să închidă plaja semnificațiilor. Afirmația vine și în sprijinul teoriei care pune sub semnul întrebării atributele literarității teatrului, stabilindu-i artei scenice menirea reprezentării și transformării textului piesei în acțiune fizică, în exhibare a unei întâmplări anume alese. Dar cum să devii martor al unor întâmplări care s-au petrecut într-un timp apus ție sau în cel al unor fapte care sunt rodul imaginației autorului (dramatic și/sau scenic)? Cum ar putea spectatorul să cunoască un lucru, atâta timp cât în fața sa apar doar semnificați, semne care țin locul la ceva de dincolo de scenă? Poate ar trebui să ținem seama de suma reprezentărilor care s-au fixat în memoria noastră, de experiențele nemijlocite, proprii, cu ajutorul cărora putem verifica veridicitatea celor înfățișate. În acest fel „vorbim despre realitățile prezente în noi, pe care le întrezărim prin mijlocirea acelei lumini interioare a adevărului, de care se bucură și prin care se luminează însuși acela pe care îl numim omul lăuntric.” (Augustin, ibidem, XII, 40). Aici Sfântul Augustin vorbește despre puterea „contemplației”, despre o experiență interioară prin care ceea ce ni se reprezintă poate fi considerat „adevărat” sau „fals”, dar, mai mult, cu sprijinul căreia putem păși la un nivel superior al cunoașterii. Or, dacă Sfântul Augustin se oprește cu deducțiile aici, nimic nu-l poate abate pe spectator să încerce un alt drum, caz în care reasamblarea imaginilor teatrale ar genera noi forme de cunoaștere și semnificare sau, altfel spus, semnificanții ar deveni semnificați capabili de a genera noi semnificanți.

– Aveţi o încântătoare pleiadă de analiză a lumii teatrului, de la Circul lumii la D.R. Popescu (2002) și Jocul nebunilor (2003) la Teatru, viaţă și vis (2004), Teatrul de la rit la psihodramă (2007), Teatru şi cunoaştere (2010) şi acum Sublimul trădării. Pentru o estetică a artei teatrului. Ce va urma?

Urmează să apară, în acest an, Arta, fizionomia și circulații cărții în secolele XV-XVI, în Transilvania, o carte de istorie a culturii, desigur cu accent pe evoluția tiparului în spațiul geografic amintit. Lucrez, de asemenea, la o carte despre utopie: De la teatrul utopic la utopia teatrului. Sunt interesat să văd dacă imaginarul joacă un rol major în construcțiile utopice, convins fiind că, pe de altă parte, teatrul este unul dintre instrumentele exemplare prin care idealurile iluzorii pot fi interogate.

– Ianuarie este luna dv. de naștere, dar și a marelui poet Mihai Eminescu… Astăzi, într-o atât de mercantilă post-postmodernitate, receptarea marelui romantic mai poate fi una adecvată?

Pentru cei care adoptă cultura ca mod de a fi, receptarea lui Eminescu este oricând adecvată. Marea literatură și marea artă nu au nevoie de un timp anume pentru a te apropia de ele. Ba, mai mult, ele pot reprezenta căi de salvare din prăpastia preocupărilor meschine și a unei păguboase egolatrii.

– Cea mai dificilă întrebare la care aveţi dreptul să nu răspundeţi: dacă dv. ați fi ministrul culturii cum ați sărbători aceasta zi atât de importantă pentru cultura noastră?

În același mod în care o sărbătoresc și din postura pe care o am acum, printr-o imensă bucurie.

– În ansamblu, chiar dacă nu trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, se poate spune că, măcar din punct de vedere cultural, lucrurile merg spre bine sau…

Îmi este imposibil să răspund. Nu cred că binele și răul pot fi excavate din această lume sau din oricare alta. Așa încât să-l ascultăm pe Epicur – măcar cu umor dacă ne este greu altminteri –, cel care afirma că „destinul duce pe cel ce consimte și târăște pe cel care se împotrivește”.

– In final, vă adresez un sincer LA MULȚI ANI! din partea redacţiei, dar și invitația din partea redactorului-șef, Domnul Profesor Ardian-Christian Kuciuk, de a deveni membru de onoare al revistei ,,Comunique”!

Mă simt onorat și vă mulțumesc.

Sorin Crisan – Sublimul tradarii

De fiecare data cand citesc o carte semnata Sorin Crisan am sentimentul acela rar de a redescoperi insasi placerea

actului de a citi, dar si a actului carturaresc de a scrie, o contemplare plina de substanta care te face sa te simti, oricat de mult ai fi citit (intre timp), ca esti inca la inceput de drum… Nu face exceptie de la aceasta adevarata regula de aur nici ultima sa carte intitulata Sublimul tradarii si aparuta la Editura Ideea Europeana, in toamna anului 2011.

Autorul ei, Sorin Crişan, are o carte de vizita impresionanta, iata doar cateva informatii preluate de pe site-ul Editurii Ideea Europeana:

,,Profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității de Arte din Targu Mureș, unde preda, la nivel de licenta, masterat si doctorat, cursuri de Estetica teatrala, Teatrologie si Doctrine regizorale. La Facultatea de Litere a Universitati „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca a obtinut licenta in Teatrologie si masterul in Arta teatrala si spectacologie. Doctor in teatru al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale“ Bucuresti. Prorector al Universitatii de Arte din Targu Mures. Membru in colegiile de redactie ale revistelor Symbolon si Jurnalul Artelor Spectacolului. Conducator de doctorat in domeniul Teatru. Expert manuscrise-carte veche, acreditat de Ministerul Culturii si Cultelor, expert evaluator ARACIS si CNCSIS. Membru al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru, al UNITER, al Uniunii Scriitorilor din Romania. A publicat studii teatrale si de istoria culturii, eseuri, cronici si proza in revistele „Tribuna“, „Steaua“, „Contrafort“, „Vatra“, „Sargetia“, „Apostrof“, „Teatrul Azi“, „Symbolon“, „Studia Dramatica“ etc.”

Din punct de vedere al structurii, cea mai noua carte semnata Sorin Crisan este formata din patru capitole, fiecare avand mai multe subcapitole, iar titlurile sunt atat de frumoase încat merita amintite macar cateva dintre ele: ,,Teatrul si (in)semnele sale”, ,,Pretextul realitatii”, ,,De la subiectivare la inventarea realului”, ,,Tragicul interioritatii sau ,,subiectivitatea reflectata in sine” ,,Jocul teatral sau inchiderea ludica”, ,,A juca inseamna a-fi-jucat”  sau ,,Memoria teatrului”.

Nu trebuie trecut cu vedere nici un fapt doar în aparenta mai putin important: o impresionantă bibliografie finala, peste

Sublimul tradarii de Sorin Crisan

10 pagini, ceea ce spune multe despre seriozitatea demersului sau, atat de rar astazi, dar şi care pune intr-o lumina noua metoda sa, modul sau de a scrie: o documentare impresionanta, dublata de o analiză echilibrata, fara excese de entuziasm sau de subiectivitate , rezultatul fiind o constructie rafinata a frazei in care fiecare cuvant se afla la locul sau si nimic nu este spus in plus.

A nu se crede cumva faptul ca aceasta carte nu este una care sa nu te puna pe ganduri, dar o polemica eleganta si in care fiecare pagina stie sa puna totul sub semnul intrebarii, te obliga aproape sa te raportezi intr-un fel sau altul la cele citite… Regasim inca din primele pagini o posibila definitie a teatrului sau, mai degraba o exigenta minimala a ratiunii sale de a fi:

,,Trebuie sa intelegem ca rostul de a fi al teatrului nu se rezuma la a stiliza un anumit gen (tragedia, in cazul de fata), ci de a gasi forta depasirii realitatii- oricum ne-ar parea ea, de exceptie sau rudimentara – si de a se consacra problemelor grave ale omului, ale Fiintei confruntate cu noi limite…”

Tot in primul capitol exista si o definitie a regizorului timpului nostru si care merita citata:

,,Gandind in termenii lui Roland Barthes, putem spune ca regizorul, incepand cu Antoine, a incetat sa fie un alcatuitor de spectacole, eliberandu-se de rolul de intermediar intre dramaturg si public, intre creatia autorului si interpretarea spectatorului. Hotarandu-se in favoarea teatrului ca arta – o arta in care fizionomia actorului dispare, lasand loc imaginii spectacolului – regizorul incheie prin a fi un Prospero care a rupt-o cu lumea farmecelor.”

Ultimul paragraf al cartii, din capitolul ,,Ieşirea din natural”, ofera o sursa de reflectie despre ceea ce înseamnă teatrul şi paradoxul condiţiei sale, fapt pentru care  merită si el citat:

,,Prin utilizarea raţională a limbajului teatral ca mijloc al cunoaşterii, corpul actorului – şi, prin proiecţie, corpul spectatorului – este profilat scenic printr-o dublă experienţă, ontologică şi artistică, pe care nu o poate neglija şi de care nu se poate îndepărta decât cu riscul compromiterii năzuinţelor şi disoluţia reperelor spiritului. Observăm, din nou, că teatrul se regăseşte în lucruri, supraveghind expresia lumii şi deschizându-se afluviilor imaginalului. In această clipă, fenomenalitatea teatrului ne survine ca secundară, produsă de intenţionalitatea privirii şi a sinelui care o descoperă în clipa în care deschide breşele interiorităţii. Iar, prin aceasta, ca rezultat imediat, teatrul se predispune echivocului şi unei stări născânde de sine: afirmă ,,ceva”, pentru ca în clipa următoare să relativizeze şi să pună sub semnul întrebării tot ceea ce îşi imaginase.”

As mai face o completare la acest final si as mai spune, folosind tot un termen al lui Roland Barthes, ca las cititorului sa descopere prin actul invidual si plin de solitudine al lecturii ,,placerea textului” si toate celelalte subiecte de reflectie despre aceasta lume eterna si fascinata a teatrului pe care le ofera Sorin Crisan in ,,Sublimul tradarii”.

P.S. astazi, 24 ianuarie fiind ziua  de nastere a Autorului Sorin Crisan, va adresez obisnuitul indemn: Cititi, reciti, mai ales astazi, cateva pagini semnate de Sorin Crisan!

George Motroc – TownPortal

Sursa:

http://townportal.ro/carti/_comentator-george-motroc/sorin-crisan-sublimul-tradarii/

http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1839

Eveniment:

Trei vârfuri ale romanului românesc

– Nicolae Breban, Augustin Buzura, D.R. Popescu –

propun scriitori pentru Academia Română

Nicolae Breban ● Starea naţiunii literare

D.R. Popescu ● Am ales doar dintre cei… mai în vârstă decât mine/ 3

Lecturi

Contemporanul nr. 01/2012

Bogdan Creţu ● Omul din spatele criticului, criticul din spatele omului/ 4

Cărţi, cărţi, cărţi

Alex Ştefănescu ● Poetul îndrăgostit de poezie/ 5

(Con)texte

Maria-Ana Tupan ● Kjell Espmark. Valori şi evaluatori/ 6

Eseu

Ionel Necula ● Firea românească de la Mircea Vulcănescu la Cioran/ 7

Cronica literară

Răzvan Voncu ● Baladele Clujului goliardic/ 8

Coasta lui Apollo

Aura Christi ● Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinţei.

„Jocul divin dincolo de bine şi de rău”/ 9

Profil

Adrian Dinu Rachieru ● Ion Gheorghe sau căderea în timp/ 10

Lecturi

Constantina Raveca Buleu ● Fantasme baroce într-un roman exemplar/ 11

Pagina 12

Bedros Horasangian ● Un Premiu Nobel pentru România (II)/ 12

Lecturi

Cătălin Ghiţă ● Poetica figurilor orientale în poezia romantică engleză. Reprezentări ale figurilor umane/ 13

Pe cont propriu

Liviu Ioan Stoiciu ● Danilov, pe creastă/ 14

Polemice

Magda Ursache ● Virtuozi şi amatori/ 15

Lecturi

Marian Victor Buciu ● Livius Ciocârlie şi tentaţia cărţii/ 16

Lecturi

Irina Ciobotaru ● Nelinişte, angoasă, împăcare/ 17

Vizor

Ştefania Mincu ● În compania poeţilor tineri/ 18

Să ne cunoaştem scriitorii

Ştefan Borbély ● Eveniment editorial major!/ 19

Eveniment

PREMIILE CONTEMPORANUL ■ 2011 (I)

Toamna 130/ 21

In memoriam Leon Volovici (1938-2011)

Leon Volovici şi planeta Israel ● Costel Safirman, George Voicu, Ditza Goshen, Moshe Idel, Aura Christi/ 26

Aura Christi ● Leon/ 27

Lecturi

Nicoleta Dabija ● Jurnalul unui cititor… şi cam atât/ 29

Lecturi

Simona Drăgan ● Impresii din viaţa unui „bătrân amant”/ 30

Vizor

Iulian Boldea ● Nichita Stănescu – jocul şi măştile poeziei/ 31

Contemporanul nr. 01/2012

 

Teatru

Jeana Morărescu ● F.N.T.-2011 • Selecţie/ 32

Film

Dana Duma ● Dilemele morale ale clasei medii/ 33

Călin Căliman ● Despărţiri cinematografice/ 34

Cronica plastică

Luiza Barcan ● Coloana şi dorul de ţară/ 35

Cartea străină

Rodica Grigore ● Fernando Pessoa. Eul plural şi descoperirea de sine/ 36

Scrisori din Balkani

Monica Săvulescu Voudouri ● Cu Stalin pe umăr/ 37

Revista revistelor

Marin Radu Mocanu ● Scriitorul – anonimul străzii/ 38

Boris Marian ● 15 noiembrie – 15 decembrie 2011/ 39

 

Revista Contemporanul nr. 01/2012 o gasiti in distributie.

Pe site-ul www.contemporanul.ro va fi afisata in luna februarie 2012.

Revista Contemporanul este distribuita:

SC Hiparion Distribution SA

SC Orfeu Ed SRL – Muzeul Literaturii Romane

Carturesti – Verona

Abonamente:

Compania Nationala Posta Romana

SC Orion Press Impex 2000 SRL

SC Mann Press Distribution SRL

SC MT Press Impex SRL

Zirkon Media

Abonati-va acum la revista Contemporanul pe anul 2012

si intrati in posesia suplimentelor:

Europa acasa, Sub semnul Ideii Europene,

Uriasul Gorduz, Socul crizei.

Detalii: http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1480

 

Revista Contemporanul

Asociatia Contemporanul

Sediu central: Str. Blanari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucuresti

OP 22, CP 113, Sector 1, Bucuresti, Cod 014780, Romania

Tel./fax: 4021-212.56.92, 310.66.18

http://www.contemporanul.ro

office@contemporanul.ro ;  contemporanul@yahoo.com

 

Sursa: http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1782

Literatura romana a avut si are nevoie de modele…O ipostaza exemplara, atat din punct de vedere literar, dar si moral este Aura Christi. Drept dovada, se poate aminti si faptul ca ,,Universalia”, o revista de tip academic, i-a acordat in aceasta luna ,,Premiul Femina” pentru intreaga activitate sa literara si de promovare a culturii romane.

Astazi, cu ocazia zilei sale de nastere, in afara de traditionalele urari, echipa Editurii ,,Ideea Europeana” ii multumeste pentu tot ceea ce a facut si va continua sa faca pentru cultura romana, iar pe dv., cititorii, ca de obicei, va indeamna sa realizati acel mic-mare exercitiu personal de admiratie: Cititi sau recititi, mai ales astazi, cateva pagini semnate AURA CHRISTI!

Mărturisesc faptul ca nu am citit niciodată un atât de mare jurnal (aproape 500 de pagini) cu o atât de mare incantare şi într-un timp atât de scurt, aşa cum mi s-a întâmplat acum, in aceasta vacanta de iarna, cu acela intitulat atat de tulburator- ,,Foamea de a fi”. Despre autoare, Aura Christi, mărturisesc că nu încetez să mă mir cum de reuşeşte în ,,doar” 24 de ore să facă atât de multe lucruri şi amintesc doar câteva dintre cele mai importante: să coordoneze activitatea unei reviste literare de înaltă ţinută precum ,,Contemporanul”, să scrie şi să publice atâta poezie, dar şi

Foamea de a fi de Aura Christi

proză de foarte bună calitate in reviste sau/si volume, să fie editor pentru alte zeci de volume anual, să participe şi să realizeze evenimente culturale şi, iată, chiar deloc în ultimul rând, să scrie şi jurnal, unul consistent, atât la propriu (doar 3 ani în aproape 500 de pagini!), dar mai ales la figurat deoarece reprezintă o oglinda exemplara a ceea ce înseamnă destinul unei scriitoare exemplare în actuala lume literara romaneasca…

Pentru a nu parea cumva randurile de mai sus un exces de prea mare entuziasm, fie si numai pentru cei care nu cunosc, iata, un citat apartinand unui cunoscut critic si istoric literar, Nicolae Balota despre ceea ce inseamna Aura Christi pentru literatura romana contemporana:

,,Aceasta tanara scriitoare este animata de o rara pasiune formatoare. A se forma pe sine inseamna totodata a-i forma pe altii. Nu ne mira recursul frecvent al eseistei la modelele formatoare, chiar daca nu este vorba de a repeta epigonic experiente consumate. Modelul poate (si trebuie sa fie) intrucatva jucaus. Ion Barbu este, in aceasta perspectiva, un magister ludi. Cu o generozitate spontana, Aura Christi isi impartaseste experientele, e gata sa dea sfaturi unor tineri poeti, in continuarea celor binecunoscute ale lui Rilke cel din Scrisorile carte un tanar poet.”

Un portret moral pentru aceasta adevarata DOAMNA a literaturii romane contemporane il face Nicolae Breban, un scriitor pe care rar l-ati auzit sa faca un asemenea exercitiu de admiratie, chiar si într-un dialog epistolar:

,,Sunt mândru de ceea ce însemni, de creaţia ta, de incredibila ta energie şi splendida ta ambiţie literară; de fidelitatea ta unică, de complictatea ta ce m-a făcut să mă simt mai puţin singur în acest mai-mult-decât-un-deceniu de când ne cunoaştem…
Eşti un poet «stăpân pe mijloacele sale», cum spunea severul Maiorescu despre Eminescu. Nimeni şi nimic – cu excepţia ta! – nu te mai poate abate de la drumul tău regal, de o rară anvergură în literatura noastră încă provincială.”

S-ar putea face si un portret fizic, dar nu stiu nici daca este relevant si nici nu stiu daca sunt eu cel mai in masura pentru aceasta, avand in vedere faptul ca am vazut-o pentru prima si singura data fata in fata in aceasta toamna, la o lansare de carte, a noului roman semnat de Nicolae Breban- ,,Singura cale”; totusi, un lucru trebuie spus: am fost frapat de o contradictie intre aparenta ei slabiciune fizica si marea forta spirituala, m-am mirat cum o fiinta aparent firava putea sa degaje in jur atata energie pozitia, as putea spune chiar sa raspandeasca o …aura.

In ceeea ce priveste jurnalul propriu-zis, acesta incepe cu 9 ianuarie 2007, atunci cand scriitoarea se afla intr-o calatorie in Grecia, in ,,patria zeilor”cum îi spune, ,,nemaisaturandu-ne sa pribegim, sa ne plimbam, sa visam”

Ca orice jurnal este facut din mai multe (bucati), oglinzi care reflecta fiecare impartial, dar nu infidel, cate o alta ipostaza Aura Christi:
…POETa Aura Christi- intr-o lume dominata de glorii efemere si in care fiecare poate fi ,,vedeta pentu o zi” cum ar fi zis Andy Warhol, ea ramane o exceptie remarcabila deoarece nu se lasa prada tentatiilor superficiale ale lumii in care (supra)vietuim si isi vede cu  seriozitate si incapatanare programatica de drumul ales, de ,,portia de roman” care trebuie scrisa zilnic…
… OMUL DE CULTURA  care lupta cu inertia sistemului si resemnarea celorlalti…
… EDITORUL care se zbate sa faca cunoscute cartile altora si sa le fereasca de o nemeritata ,,tacere” in ceea ce priveste receptarea.

Pe scurt, avem o oglinda a unui om care are cultul priteniei, dar si pe cel ,,nemtesc” al corectitudinii, cu o mare bunatate sufleteasca si forta spirituala, o fiinta care traieste si respira prin scris si prin actul cultural, o fiinta ratacita in acest mercantil p(r)ostmodern secol in care  foamea de bani, de politica si interesele de tip balcanic sunt dominante. Se pot aminti drept exemple ar artei de a recunoaste si de a admira ceea ce fac altii, randurile despre Cassian Maria Spiridon si ,,Convorbiri literare”, dar si o atat de poetica evocare a Iasului cultural, ,,unul dintre primele temple ale literaturii romane”.

Exista atatea si atatea ,,scene si evocari literare care ar merita citate, portrete esentializate ale marilor scriitori si critici literari din Romania ante si postdecembrista, dar si citate din cartile pe care le citeste; cel mai mult, m-au  bucurat randurile si lucrurile nestiute despre Lucian Raicu, un critic literar exilat la Paris si apoi din aceasta lume care aproape l-a uitat astazi desi a fost ,,un aristocrat al spiritului net diferit de colegii sai de meserie prin atipicitatea demersurilor hermeneutice”.

Ultimele pagini contin si o trecere in revista a operelor importante care au aparut in cei douazeci de ani de libertate; iata, ceea ce s-ar putea numi, lista Aurei Christi in ceea ce priveste proza, o lista, desigur, subiectiva si ,,incompleta”, asa cum spune insasi scriitoarea: Nicolae Breban, Augustin Buzura, Dumitru Tepeneag, Eugen Uricaru, Petru Cimpoiesu, Alexandru Ecovoiu, Radu Aldulescu etc.

Chiar dacă, aşa cum mărturiseşte în jurnal, scriitoarei nu-i plac formulele de genul ,,cel mai..”, îndrăznesc, de fapt trebuie să spun că ,,Foamea de a fi” este cu siguranta (unul dintre) cele mai bune jurnale publicate în 2010 şi NU numai…

Am lasat in loc de final recomandarea obisnuita: astazi, de 12 ianuarie, ziua de nastere a Aurei Christi, realizati acel omagiu personal, poate mic din punctul dv. de vedere, dar mare pentru orice scriitor: cititi (macar) o pagina semnata Aura Christi!

George Motroc

Cronica la cartea Foamea de a fi – Aura Christi:  http://l0.ro/2BA

Ion Lazu: Scriitorul zilei: Aura Christi

Noi suntem stelele…

Ion Lazu: Un om pierdut…

Un gând al tău
Să se ridice asemenea
Unui baobab, în pustiu –
Dar mai întâi să-ţi spui
Că eşti un om pierdut.

Să pleci de acasă

Aura Christi

Lăsându-ţi iubita confuză
Copilul cu priviri intense
Adormit,
Să părăseşti fără măcar a clipi
Cuibul vostru cald,
Cărţile, muzica, totul.

Să te prăbuşeşti spre nord
Cu trenul o noapte şi-o zi
Să ajungi într-un muşuroi
Al tuturor şi-al nimănui,

Să te plasezi în dreptul unui geam
Ce se clatină din cauza plopilor
Să aştepţi să treacă toate camioanele
Şi căruţele şi marfarele,
Să treacă seara
Să vină sau să nu vină

Întunericul lăuntric
Din care se iveşte ideea.
Dar pentru asta, mai întâi
Trebuie să fii şi să te ştii
Un om pierdut.

Blaj, 1991
(din volumul Poemul de dimineaţă, 1999)

Ion Lazu: Scriitorul zilei:

Aura Christi, n. 12 ianuarie 1967

Născută la Chişinău, unde şi-a făcut studiile de Jurnalistică şi s-a afirmat ca poetă şi publicistă, Aura Christi vine la Bucureşti şi din 1993 este redactor, apoi redactor-şef la glorioasa revistă centenară Contemporanul. În 2003 înfiinţează împreună cu fratele Andrei Potlog Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi Editura cu acelaşi nume, iar din 2005 încă o editură EuroPress, ambele cu activitate foarte susţinută şi cu spectru cuprinzător, preponderent beletristică, însă diversificată, cu colecţii de ştiinţă popularizată, traduceri, eseistică etc.

Aura Christi Foto Nicolae Breban

Aura Christi la 45 de ani! Încă de la debutul său ca poetă a fost apreciată de poeţi reputaţi precum Cezar Baltag şi Cezar Ivănescu, acesta făcându-i o prezentare entuziastă, sugerându-i să adopte un pseudonim (se numea Aurelia Potlog) şi practic deschizându-i porţile vieţii literare din România de adopţiune. Cu grave probleme de sănătate încă din adolescenţă, suferind nenumărate intervenţii chirurgicale la ochi (la clinici de specialitate din Chişinău, Odessa, Moscova, Bucureşti), poeta a contractat între timp alte boli care i-au şubrezit la maximum sănătatea şi aşa precară. În care condiţii simpla supravieţuire ar fi fost salutară. Însă se mai întâmplă şi miracole. Le vom pune pe seama vocaţiei literare, a creativităţii ca atare, un imperativ care numai el singur poate muta din loc munţii, ca să repetăm spusa evanghelistului. Aşa încât, sfidând toate calculele hârtiei, poeta a desfăşurat în tot acest timp o activitate creativă incredibilă, ca poetă, eseistă, publicistă, romancieră, dar şi ca editor. Ar fi fost prea deajuns pentru un om talentat, în condiţii optime de sănătate şi liber de grijile sâcâitoare ale zilei, să fi scris doar cele 10 cărţi de poezie pe care le-a publicat Aura Christi în aceşti nici douăzeci de ani – nu am luat în calcul antologiile, reeditările, care sunt numeroase şi presupun o muncă în plus, greu cuantificabilă; ar fi fost prea de-ajuns doar cele 8 volume de eseuri şi publicistică; sau cele 7 masive romane. Trecute toate acestea în contul unei persoane de fragilitate extremă, chiar nemailuând în calcul urieşeasca muncă editorială  la revista Contemporanul, la cele două editură, la Fundaţie – a se avea în vedere lansările, ciclurile de conferinţe din ţară şi din diferite alte ţări ale arealului mediteranean, prestaţia Aurei Christi pare improbabilă,  de natura neverosimilului.  Să punem toate aceste înfăptuiri pe seama învăţăturii preluate de la Maestrul său declarat romanicerul Nicolae Breban ai fi prea simplu. Căci dacă lecţia este lesne de însuşit, trecerea ei în practică devine o chestiune de viaţă şi de moarte. Este chiar modul în care Aura Christi abordează chestiunea vocaţiei sale: Totul – şi ceva în plus!

Aura Christi impreuna cu Mama ei

Ce-i drept, arta nu este privilegiul celor cu sănătate de stâncă, ci numai voinţa de stâncă este operaţională aici. Arta nu este privilegiul premianţilor, până la urmă. Considerată de cei care, asemenea subsemnatului, urmăresc cu atenţie mişcarea literară din ţară, drept una dintre scriitoarele de primă linie ale începutului de mileniu, o voce puternică, inconfundabilă; receptată corect, dacă nu de-a dreptul entuziast de critica acestor decenii, totuşi unanimitatea de opinie nu se realizează nici în acest caz de excepţie; mai trebuie adăugată doar observaţia că unanimitatea în artă este în sine suspectă. S-ar plictisi şi Dumnezeu de aplauzele orchestrate ale întregii critici literare. “Pe arii restrânse”, cu o exprimare a meteorologului, pot fi identificate şi în cazul Aurei Christi contestări durabile (ce se vor nunaţate), după cum se constată şi unele tăceri nominale. Sunt, veţi înţelege, contemporanii noştri care “au văzut multe la viaţa lor” şi s-au resemnat că “Minuni în vremea noastră nu văd a se mai face…”. Sigur, omul este măsura tuturor lucrurilor, dar, aş adăuga: nu şi măsura celorlalţi semeni, care musai să-şi cunoască locul, altfel îi vom pune noi la punct…

Dacă însă nu ţii neapărat ca lumea să intre pe calapoadele de tine meşterite, nici în patul lui Procust al criticii inflexibile, ci pur şi simplu deschizi o carte de versuri a Aurei Christi şi te laşi ademenit de topii ei insidioşi; dacă deschizi unul dintre romanele sale şi de la un rînd la altul vraja se instituie şi parcă fără voie îţi spui că onirismul nu este proprietatea exclusivă a Cărtărescului; dacă intri în arena luptei de idei din cărţile de eseuri ale aceleiaşi Aura Christi, va trebui să admiţi că literatura română a acestui moment îşi face fără greş şi fără complexe datoria ce-i incumbă, aflată ca dintotdeauna pe mîini bune, anume ale celor care îşi pun la bătaie nu doar talentul, ci întreaga lor fiinţă, cu tot ce are dânsa unic şi sublim.

Cărţi de poezie: De partea cealaltă a umbrei, 1993;Împotriva mea, 1995; Ceremonia orbirii, 1996,Valea regilor, 1996, Nu mă atinge, 1997; Ultimulzid, 1999; Elegii nordice, 2000; Cartea ademenirii,2003; Grădini austere, 2011;

Aura Christi

Cărţi de eseuri: Fragmente de fiinţă, 1998;Labirintul exilului, 2000; Celălalt versant, 2005;Exerciţii de destin, 2007, Religia viului, 2007; Trei mii de semne, 2007; Banchetul de litere; Sfera frigului; Problema evreiască;Romane: TetralogiaVulturi de noapte: Sculptorul, 2001; Noaptea străinului,2004; Marile jocuri, 2006; Zăpada mieilor, 2007; Casa din întuneric; Cercul sălbatic, 2010;

Premii literare. Ca într-un galop de sănătate, ce pare să ignore contextul, protagonista şi-a adjudecat o întreagă colecţie de premii literare, care de care mai prestigioase: Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993; Premiul pentru poezie al Academiei Romane, 1996; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor si al Editurii Vinea, 1997; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1998; Premiul pentru poezie “Ion Siugariu”, 1999; Premiul pentru roman al revistei Tomis si al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, 2001; Premiul pentru poezie al revistei Antares, 2003; Premiul pentru roman al revistei Convorbiri literare, 2004; Premiul Autorul Anului 2006 al Asociatiei Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania.

Citiţi mai mult: http://www.ideeaeuropeana.ro/aura-christi-a-1.html

Sursa: http://l0.ro/2B8

■ Să ne cunoaştem scriitorii

Ştefan Borbély

Aura Christi şi „abisurile spiralate ale vieţii”

Nicăieri nu veţi găsi viul „normal”, curgând în făgaşurile lui fireşti, în textele Aurei Christi, ci viul excesiv, hiperboliza(n)t, esenţializat prin calitate. E altceva, ceva ce nu se găseşte spontan, cuminte, potolit, ci un exces rezultat în urma construcţiei de sine. Unii ajung la el, alţii îl caută pe durata unei întregi vieţi, sau, dimpotrivă, îl evită: e o chestiune de „istm”: de potecă fragilă, trasată peste abis, asemenea celor care se găsesc cu nemiluita în Făgăraşii copilăriei mele, desenate înfricoşător, tensionant, între două prăpăstii. Unii trec, alţii se lasă păgubaşi: în viaţă este la fel…

Stefan Borbely

În pofida aparenţelor, împărtăşite probabil de cei care citesc frecvent revista Contemporanul. Ideea Europeană, o cunosc pe Aura Christi mai degrabă din cărţi decât din viaţa reală. Întâlnirile noastre, puţine la număr până acum, au fost mai cu seamă întâmplătoare decât premeditate, motiv pentru care imaginea livrescă pe care o am despre ea este mai pregnantă decât aceea a unei fiinţe în carne şi oase, deşi recunosc că nu mi-am putut niciodată reprima admiraţia pentru energia debordantă pe care o desfăşoară cu prilejul apariţiilor sale intime sau publice, o energie aflată mult peste media persoanelor în general retractile, calculate şi bine coafate pe care le ştiu din literatura română. Cărţile au fost, şi aici, mai puternice decât observaţia empirică: am pus acest exces pe seama provenienţei sale moldoveneşti – despre care nu ştiu prea multe lucruri – asociindu-l prea-plinului de viaţă al sufletului rus, pe care, de data aceasta, nu-l cunosc doar din cărţi – deşi intuiţiile vin mai degrabă de acolo – ci şi dintr-o călătorie frugală pe care am făcut-o la Leningrad cu mult înainte de prăbuşirea sistemului sovietic, prilej cu care am avut parte atât de melancolia expansivă a câtorva prieteni contactaţi ad hoc, cât şi de o scenă de un dostoievskianism limpid şi debordant, care m-a lăsat fără reacţie pe străzile îmbârligate din spatele Palatului de iarnă, în timp ce rusul tăiat în diagonală care-mi ceruse ajutorul se îndepărta grăbit, lăsând în urma sa o foarte roşie şi halucinant de adevărată dâră de sânge.

Nietzsche si marea amiaza de Aura Christi

În prelungirea experienţelor preponderent livreşti pe care le-am avut cu Aura Christi, ceea ce m-a frapat de fiecare dată a fost regia existenţială foarte proaspătă, foarte vie cu care îşi construia cărţile, decantate, aproape fără excepţie, din coregrafia profundă a unor autobiografii mascate. Pentru mulţi scriitori, decantarea prin construcţie debordează în tehnică narativă, concepută proustian ca acreditare a unui eu de grad secund, transcendent celui dintâi şi impersonal, pe care literatura este chemată să îl exprime. Dimpotrivă, în tot ceea ce scrie Aura Christi – şi spun asta în pofida fascinaţiei sale pentru Proust, pe care şi cartea de faţă o mărturiseşte – experienţa literară este concepută în aşa fel, încât eul secund să capituleze în faţa celui prim, care-şi ia o revanşă binemeritată în faza prezumţiei că literatura este doar convenţie, ficţionalizare sau tehnică, revenind la ceea ce ea este într-o primă instanţă: experienţă existenţială pură, uimită, fascinată, sau revelaţie, descoperire aproape copilărească, edenică a „realului”. Trăirea literaturii ca bucurie răzbate peste tot din scrisul Aurei Christi, făcând din text o împlinire a vieţii: desăvârşirea unui eu exuberant, sincer până la durere, trist până la juisanţă, turnat într-o fervoare energetică integrală, pe care fiinţa empirică nu o poate susţine, dintr-o debilitate care nu îi este proprie, ci derivă mai cu seamă din extensiile sale metafizice, de punte fragilă întinsă între viaţă şi moarte – adică între om şi Supraom, cum ar spune Nietzsche.

Pentru a preîntâmpina neînţelegerile, îngăduiţi-mi să mă explic. Fenomenul de dedublare de care vorbeam poate fi trăit în două feluri: ca sinceritate şi ca histrionism. Actor al propriei sale deveniri, „păpuşar” personal sau cosmic –

Sfera frigului de Aura Christi

cosmicitatea venind din faptul că orice scriitor este puţin şi demiurg, măcar al utopiei de a se construi pe sine – histrionul ficţionalizează cu premeditare, punând în circulaţie mai multe euri, mai multe personaje alternative sau mai multe stiluri, conştient fiind de faptul că cititorul este în ultimă instanţă o victimă gracilă, care intră în joc tocmai din dorinţa de a se şti mistificat, „pactul secret” sau „involuntar” dintre autor şi cititor fiind leit-motivul cel mai frecvent al acestei tipologii de lectură. Dimpotrivă, scriitorul care alege sinceritatea ca formă de exprimare îşi provoacă şi îşi exasperează cititorul. Pentru el, lectura nu este un „pact”, ci o formă de nonconformism necalculat, barbar, imprevizibil. Dacă histrionul deconstruieşte o formă unică prin intermediul multiplicării ei ludice, fiind foarte atent la contururile care separă forma de neant, fiindcă numai ele fac „diferenţa”, scriitorul sincer sau sangvin concepe scrisul ca energie: ca forţă „sălbatică” aflată dincolo de orice formă finită, ca exces opus limitei, ca expansiune. Întrebat, în celebrul capitol XXV din Doctor Faustus de Thomas Mann, ce anume oferă, Diavolul cu care se întâlneşte Leverkühn tocmai în patria formelor, adică în Italia (deşi cheia de intrare a capitolului este Kierkegaard), persiflează sarcastic orice prezumţie scrobită de sorginte faustică, clasică, şi spune, dimpotrivă, că poarta pe care numai Iadul o poate deschide duce direct la arhiprimitiv, adică la energia care se află atât înaintea, cât şi în urma formei: dinainte, fiindcă ea anunţă viaţa, îngăduindu-i ludic naşterea, şi în urma ei, fiindcă aici ea reprezintă transcenderea formei ca atare, adică moartea.

Pentru primul tip de literat dintre cele două pe care le-am amintit mai sus, adică pentru cel ficţionalizant, forma e absolută, motiv pentru care cultura construită în perimetrul stilistic al acestei concepţii se întinde între două experienţe-limită reluate la nesfârşit în multe romane sau tratate de filosofie: trauma naşterii şi anxietatea morţii, între care se întinde o linie subţire şi fragilă, trasată de viaţă. Dimpotrivă, pentru scriitorul sincer şi sangvin, literatura este deopotrivă viaţă şi moarte: viaţă ca moarte, am putea spune, experienţă excesivă, sinceră până la explozie, exuberantă, devoratoare, mistuitoare. Să luăm, de pildă, una dintre surprinzătoarele sintagme pe care Aura Christi le foloseşte în această carte, şi anume cea de „istm ontologic”. În mod convenţional, i-am putea spune „punte”, deşi nu este integral asta, ci un spaţiu îngust de potenţare existenţială, prin intermediul căruia o viaţă până atunci cuminte, banală, se reconverteşte în expresia sa monstruoasă, incomensurabilă, ducând înspre împlinire şi moarte – ele sunt sinonime… – prin surmontarea a ceva ce fusese până atunci doar convenţional, neieşit din cadrele canonice ale vieţii, docilitate sau chiar insignifianţă.

Cele trei secţiuni majore ale volumului pe care îl avem în faţă – „Teribilele abisuri”; Religia viului, respectiv Epicul şi „blestematele probleme” – tratează, în esenţă, asemenea fenomene de „istm ontologic”, adică de transgresiune. Baza lor de pornire este, fireşte, nietzscheană: „istmul” prin intermediul căruia apolinicul devine dionisiac, Antichristul se transformă în Antechrist (adică Dionysos), sau omul aspiră să devină Supraom (faimoasa invitaţie din Zarathustra). Indiferent de ipostazele pe care le surprindem trecând prin „istm”, metamorfoza semnifică, de fiecare dată, un proces de intensificare vitală şi de explozie prin exuberanţă, adică o conştientizare a faptului că o asemenea trangresiune te aduce în proximitatea unei versiuni exuberante a morţii, pe care o trăieşti – asemenea lui Hans Castorp din Muntele vrăjit, de pildă, sau a lui Zorba, din Kazantzakis – hohotitor, ca o energie care exorcizează frica, transformând-o, în sens oriental – sau schopenhauerian – într-o joncţiune ludică, iresponsabilă cu Absolutul.

Să facem o pauză… Necunoscând-o prea bine pe Aura Christi şi reconstruind-o mai degrabă din frânturile relatate de alţii, am ajuns să fac şi un „inventar” al păcatelor care i se reproşează: patetismul, adjectivările hiperbolizante,

Trei mii de semne de Aura Christi

predispoziţia pentru exces, insistenţa nebună în promovarea unor cauze care au izbândit deja, ea fiind singura de părere că ele se mai cer întărite, zidite cu contraforţi, consolidate. Un episod cu Aura, consumat pe mail, m-a adus în preajma unui alt „exces”, a cărei reacţie m-a impresionat: întrebând-o precaut dacă are sau nu ceva împotriva promovării unei personalităţi literare cu care se afla în conflict public evident, mi-a răspuns exuberant că nu, dimpotrivă: scriem şi despre „duşmani”, chiar dacă ei ne barează drumul, ne împing în mâl până ne sufocăm sau ne vorbesc de pomină în public sau pe la colţuri. Altfel spus, mi-a sugerat ea indirect: prin literatură noi ajungem într-o etică a excesului, în care toate licenţele sunt îngăduite, şi unde restricţiile comune încetează să mai funcţioneze. Literatura se află dincolo de „istm”: are limbajul său propriu, elevat şi exorbitant, e exces în mişcare: dacă, scriind sau redactând o revistă literară, continui să-l receptezi pe autor ca pe o fiinţă terre-à-terre, plăpândă şi cuminte, eşti pierdut din start, fiindcă artistul – tot Nietzsche a demonstrat şi asta, pe urmele lui Rousseau – este monstruosul ca atare, al unui sistem care caută să-l disciplineze: barbarul vesel, decomplexat şi amoral, pentru care burghezul nu reprezintă un termen de comparaţie, ci, cel mult, un motiv de circumstanţială – şi uneori ipocrită –  tristeţe ostentativă.

În consecinţă, nu mi-aş face griji în privinţa stilisticii excesive pe care o foloseşte Aura Christi, ci aş accepta-o drept expresie a unei fervori existenţiale specifice, derivate din dreptul nietzschean la energie şi elevaţie. Să nu ne facem iluzii: nu toţi îl au; nu este un drept democratic, aşternut în calea tuturor, asemenea nestematelor din colb pentru care nu trebuie decât să te apleci pentru a le ridica. El aparţine, dimpotrivă, doar elitei: e dreptul orgolios al celor puţini, reuniţi – spunea Nietzsche – şi prin calitate, dar şi prin disponibilitatea superioară de a surmonta barierele inhibante ale ridicolului. Anti-aristoteliciană fiind (v. consideraţiile piezişe despre râs şi comic din Poetica), fervoarea ei derivă din dreptul de a trăi scintilar viaţa: de a păşi din intensitate în intensitate, doar pe culmi, lăsând la o parte cuminţenia cenuşie a văilor, umbra lor depersonalizantă, liniştitoare – şi, fireşte, vulgul.

Luaţi, de pildă, Religia viului, carte publicată de Aura Christi cu câţiva ani în urmă, reluată în acest volum, şi urmăriţi calitatea selecţiilor de citate sau sintagmele cu forţă iradiantă din cuprinsul ei. Ce caută autoarea în operele pe care le analizează?: „viul teribil” (nu cel pur şi simplu…), „bucuria dionisiacă a căutătorului sensibil la exces”, sau, pe urmele lui Unamuno: „furioasa foame de a fi.” „Supratema Drumului [la zid – este citat Breban –]… nu e propriu‑zis o temă de roman, ci mai mult una metafizică: viul, fiinţa, ontologicul, ceea ce opunem nefiinţei. Ceea ce ne înconjoară de peste tot, ceea ce ne traversează fără încetare cu brutalitate, încăpăţânare, fluiditate, tiranie, bruscheţe, dar dispare nu la cea mai scurtă atingere, dar la cea mai vul­gară şi timidă privire, gând aproape: viul, miracolul enorm al viului.” Nicăieri nu veţi găsi viul „normal”, curgând în făgaşurile lui fireşti, în textele Aurei Christi, ci viul excesiv, hiperboliza(n)t, esenţializat prin calitate. E altceva, ceva ce nu se găseşte spontan, cuminte, potolit, ci un exces rezultat în urma construcţiei de sine. Unii ajung la el, alţii îl caută pe durata unei întregi vieţi, sau, dimpotrivă, îl evită: e o chestiune de „istm”: de potecă fragilă, trasată peste abis, asemenea celor care se găsesc cu nemiluita în Făgăraşii copilăriei mele, desenate înfricoşător, tensionant, între două prăpăstii. Unii trec, alţii se lasă păgubaşi: în viaţă este la fel…

Nu e deloc de mirare, tocmai din această cauză, că Aura Christi numeşte cartea sa „rodul pasional al unei iubiri construite…”, în regimul luxuriant al dreptului electiv la exces: cine trece uşor peste acest ultim cuvânt, greşeşte tandru şi pierde fatal partida, sortit fiind unor întreprinderi mai potolite sau chibzuinţei. Cartea Aurei este un „elogiu frapant, teribil al vieţii, al viului”, cele mai surprinzătoare secţiuni ale ei fiind dedicate lui Proust, adică unui neurastenic genial, protejat claustrofob de pereţi de plută. E partea de care m-aş disocia cel mai mult citind cartea, dar nu pot să nu apreciez superbia Aurei Christi de a sfida bibliografii celebre, acreditând în mod paradoxal un Proust mai vital decât a fost el vreodată.

Cum se ajunge la o asemenea percepţie? Prin escaladare, explică autoarea, vorbind de „multiplicare”, „augmentare” şi „revivificare” în aceeaşi propoziţie, pentru a continua (citez la întâmplare, fiecare sintagmă putând fi înlocuită, fără resturi de comprehensiune, cu zeci de alte similare: „amoralismul monstruos al iubirii”, „viaţa interioară bogată, luxuriantă” a personajelor, „intima însufleţire [...] această bogată şi surprinzătoare nelinişte a trăirii”, „abisurile spiralate ale vieţii”, „moartea ca una dintre feţele vieţii” etc. Derivate din deja citata „bucurie dionisiacă a căutătorului sensibil la exces”, ele se subsumează înţelegerii literaturii „ca sărbătoresc”: adică, dincolo de potenţare, ca un şuvoi în care viaţa şi moartea se amestecă, cea dintâi deschizându-se pentru a o primi pe cea de a doua, sinucigaş aproape – ar spune Serenus Zeitblom din Doctor Faustus – ca într-o îmbrăţişare dureroasă, crepusculară, din care voinţa morţii de a se juca cu viaţa, de a fi ea însăşi viaţă, nu este câtuşi de puţin absentă.

Îngăduit să-i fie, aşadar, autorului rândurilor de faţă (aceasta este o parafrază după Thomas Mann; cunoscătorii ştiu de unde: sunt de identificat cel puţin două locuri…) să se oprească asupra structurii constructive a volumului de acum al

Gradini austere de Aura Christi

Aurei Christi, făcut în aşa fel, încât să transmită o încărcătură existenţială specifică, foarte intensă. Detalii puţine pe care le ştiu din viaţa ei vizează, într-o primă instanţă, mutarea în România din Moldova ei natală şi întâlnirea esenţializantă cu Nicolae Breban, împreună cu care vor construi o revistă literară redutabilă (Contemporanul. Ideea Europeană) şi editurile sale conexe. În al doilea rând, un complex similar se asociază cu fiinţa fratelui – Andrei Potlog – şi a mamei – Liubaşa – planuri de referinţă fundamentale în efortul de a construi o realitate spirituală care transcende biologicul, tot aşa cum iubirea pentru carte şi pentru cultură surmontează iubirea biologică pentru părinţi, pe care n-o înlătură, ci, dimpotrivă, o sublimează şi o include. În al treilea rând, irizările de profunzime ale Aurei Christi trimit înspre complexul unui copil abia refulat, detectabil în aproape toate paginile pe care ea le scrie şi le trimite tiparului. Astfel, vorbind despre relaţia dintre Rodin şi Rilke (captiv, la rândul său, într-o formulă similară în interiorul relaţiei cu Lou Andreas-Salomé, aflată pe puntea subţire a tranziţiei de la Nietzsche/Paul Rée la Freud), ea îl surprinde pe „poet care-şi tratează maestrul ca pe un mare copil adult”. Tandreţi infantilizante sunt peste tot în carte, însă, departe de a prejudicia substanţial întregul, ele introduc în ecuaţie o abia vizibilă – dar, cu siguranţă: intenţionată – structură iniţiatică, confirmată, între altele, şi de rama triadică a întregului volum, cele trei secţiuni („Teribilele abisuri”; Religia viului şi Epicul şi „blestematele probleme”) marcând drumul de la naştere la moarte (asociată iubirii), între ele fiind trecerea prin „istm”, adică procesul – la unii mai anevoios, la alţii subit (cum se întâmplă la personajele lui Breban) – de metamorfozare „dionisiacă”, exuberantă, derivat în multe cazuri din recunoaşterea ca atare a bolii (detaliu de asemenea autobiografic).

Relevantă este, în această privinţă, prima secţiune a cărţii, care debutează cu „descinderea” lui Malte (personajul lui Rilke) la Paris, într-un mod similar în care se va fi produs, probabil, „descinderea” autoarei în Bucureşti. Acolo, ca şi aici, urmează găsirea Maestrului „uriaş, viu, răvăşitor de viu”: Rodin în cazul lui Rilke, în care acesta surprinde – vă amintiţi, probabil… – „intima însufleţire [...], această bogată şi surprinzătoare nelinişte a trăirii”, Breban în al doilea caz, „monstruos de viu” în multe privinţe, cu siguranţă copleşitor, imprevizibil şi plin de energii necontrolate ca om. „Nevoia de Rodin” – adică de Maestru – este una dintre supratemele esenţiale ale volumului. Spre deosebire de alţii, pentru care desprinderea de maestru reprezintă momentul suprem de emancipare personală, ducând înspre acel „principium individuationis” de care vorbeşte Nietzsche în Naşterea tragediei, în economia de viaţă a Aurei Christi, „monstruosul” identificat în fiinţa Maestrului reprezintă condiţia trecerii prin „istmul ontologic”, adică a metamorfozei dionisiace, exuberante.

Să ne oprim din nou, preţ de o clipă, pentru a cuprinde în toată intensitatea ei această relaţie, foarte atipică pentru

Sub semnul ideii europene

stereotipiile care-l animă pe literatul român, obsedat să „ucidă” orice influenţă, emanciparea fiind modelată pe ancestrala convingere că sub nuc nu creşte nimic. Să recunoaştem: Breban nu este un om comod, tot aşa cum n-au fost nici alţi „monştri” egolatri ai literaturii române recente, ca Marin Mincu sau Adrian Marino. Firile plăpânde fug din calea lor, sau, dimpotrivă, îşi raţionalizează complexele prin aversiune. Aura Christi a realizat însă „minuni” în „umbra” lui Breban: nu a devenit un discipol docil, nu l-a imitat sau transformat într-un pretext epigonic, ci a crescut în cercul de fascinaţie iradiat de el, cartea de faţă reprezentând – mai mult chiar, decât Religia viului – nu numai cel mai bun eseu indirect care s-a scris vreodată despre Breban în exegeza autohtonă, ci şi un elogiu sublim al „voinţei” de a rămâne în preajma Maestrului, care-i înnobilează pe ambii parteneri intelectuali aflaţi în ecuaţie.

Urmând „naşterii” prin intermediul descinderii lui Rilke/Malte la Paris, secvenţa secundă şi terţă a primei părţi din volum au în centrul lor complicata relaţie dintre iubire şi moarte (a iubirii ca moarte, de fapt…), sugerând aproape ficţional translaţia de la personal la stihialitate, în chiar sensul de care Diavolul lui Leverkühn vorbea în deja amintitul capitol median din Doctor Faustus. „Cheia” procesului simili-ficţional pe care Aura Christi îl desfăşoară iniţiatic o reprezintă apariţia unui capitol dedicat sculptorului Gorduz la acest nivel, la care autoarea surprinde „idealul copilăresc-zbuciumat” al operelor sale şi vocaţia telurică de tip rodinian, aflat, altfel spus, la antipodul obsesiei de şlefuire care-l caracterizează pe Brâncuşi. De altfel, eflorescenţa monstruosului stihial domină, ca perspectivă, analiza tuturor metamorfozelor duale din romanele lui Breban – repet: ele sunt dintre cele mai bune care s-au scris vreodată în literatura română, trecerea exegezei viitoare prin paginile Aurei Christi fiind obligatorie – fie Castor Ionescu (din Drumul la zid) sau celebrul Grobei (din Bunavestire) fiind, în esenţă, terifiante metamorfoze nietzscheene, aflate în plin proces de exhibare a unei identităţi „dionisiace” escaladate, răsărite grotesc din găoacea unul „apolinic” de regulă cuminte şi bine încorsetat în social.

Boala, citită ca „pretext de a naşte viul”, este, în mod nietzschean (dar nici Thomas Mann nu este străin de această influenţă…), oarecum unilateralizată în secţiunea finală, foarte majestuoasă, a „Teribilelor abisuri”, determinând-o pe Aura Christi să interpreteze tot ce citeşte în cheie exuberantă, care se pretează la Moartea lui Ivan Ilici (Tolstoi), la două texte foarte frumoase din secţiunea a treia a volumului, dedicate lui D. H. Lawrence şi Iris Murdoch (în cazul celui dintâi, Şarpele cu pene i-ar fi venit ca o mănuşă analistei…), însă, personal, mă îndoiesc că „monologul proustian se construieşte labirintic, dionisiac”, anexarea lui Proust la o Religie a viului fiind, în ceea ce mă priveşte, cea mai dificil de acceptat partitură a volumului.

Mai e de relevat un ultim aspect, înainte de a încheia: nu numai prin câteva dintre sintagmele sale recurente, dar şi prin

Planeta Israel de Aura Christi

substanţa sa esenţială, cartea pe care tocmai o închidem derivă dintr-o religiozitate creştină profundă, „iisusiac” fiind unul dintre epitetele foarte des folosite, împinse, evident, înspre exces. Nietzsche ca „sacerdot de la Torino” e pios spus, dar poate că el însuşi ar fi fost primul care să protesteze împotriva unei asemenea sintagme; oricum, e cert că acolo – adică la Torino – numai „sacerdot” nu a fost… Religiosului din Nietzsche şi Marea Amiază i s-ar putea dedica un studiu separat, într-atât de interesantă şi de nietzscheană este „umbrela” sub care el este tratat. Aura Christi construieşte un religios redimensionat spre mit: ca şi cum, trecând „istmul ontologic” dintre pioşenie şi exuberanţă, Iisus devine Dionysos, într-un palimpsest cultural care pe mulţi îi exasperează. Interpretarea operei brebaniene ca „propunere mitică” face parte din acelaşi registru, tot aşa cum marginea diafană a mitului reapare obsesiv în numeroase alte eseuri, transformând întreaga carte într-o tulburătoare şi foarte vie mitoconstrucţie personală.

Sursa: http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1712

Cateva titluri publicate de Aura Christi:

Pachet seria de autor Aura Christi

La multi ani, Domnule Ion Lazu!

Ion Lazu

Exista in lumea literara romaneasca patriarhi recunoscuti, promovati de mass-media, dar exista si cei care nu apar mereu la televizor, raman plini de discretie si cu un comportament moral exemplar . Un astfel de exemplu este Scriitorul ION LAZU, cel care astazi implineste 72 de ani, cel care nu a incetat sa ne incante prin cartile si fotografiile sale, dar si prin blogul sau care a devenit un reper in lumea culturala, fapt demonstrat prin miile de cititori…

Echipa Editurii Ideea Europeana ii adreseaza cele mai sincere urari, iar pe dv., cititorii, va indeamna sa realizati acel mic-mare exercitiu personal de admiratie: Cititi sau recititi, mai ales astazi, cateva pagini semnate ION LAZU!

G.M.: La multi ani, domnule Ion Lazu! In primul rand, va multumesc pentru faptul ca v-ati facut timp pentru acest interviu aniversar!  Daca nu ar fi fost vacanta, ati fi acceptat si invitatia sa predati o ora de literatura romana la liceul meu? Daca da, despre ce scriitor sau scriitori ati fi ales sa vorbiti elevilor?

Ion Lazu

I.L.: Nu sunt defel un bun vorbitor, ba trebuie sa spun deschis ca nu sunt nicicum multumit de prestatiile mele in public, pe la lansari, pe la intalnirile scriitoricesti, pe la interviuri… Timiditate, emotivitate, astea nu se conjuga cu oratoria, nici cu… ratingul, Ce-i drept, mi-am ales profesiunea de geolog pe cand nu-mi puneam astfel de probleme; insa nu voi eluda faptul ca geologia este o meserie de om singur, razletit prin munti, prin paduri neumblate; iti da posibilitatea sa vorbesti in modul cel mai sincer cu tine insuti, sa-ti pui toate intrebarile si sa cauti rezolvari valabile. Revenit printre semenii sai, un astfel de om simte defazarea, lipsa mijloacelor imediate de a se racorda la tonul obstesc, al discutiilor intamplatoare…  El ar vrea sa spuna ceva anume, rod al indelungilor sale preumblari meditative; ar dori sa atraga atentia asupra unor dedesubturi si subintelesuri si… Pana isi da seama ca ar fi mai potrivit sa-si puna gandurile pe hartie…care este un ascultator permisiv, rabdator.

Sa luam cazul virtual al unei lectii pe care as sustine-o in fata liceenilor…( Dar ii intereseaza pe acesti liceeni scriitorul roman contemporan, opera lui, mesajul, mijloacele specifice puse la lucru in acest scop? Au ei rabdarea sa te asculte mai mult de 2-3 minute, dupa care vor decide ca „au inteles cum sta treaba” – si de ce mai insista acest domn?

As fi ales sa le vorbesc despre Dumitru Alexandru, poet si prozator, om de real talent, scriitor in adevaratul inteles al cuvantului, insa practic necunoscut cititorului roman de la inceputul mileniului. Desi a publicat trei carti. Focuri iarna, poezii, Mahalaua lunaticilor si Filip ucenicul, romane, dintr-un ciclu autobiografic ce nu a mai fost finalizat. Toate aceste trei carti au aparut la prestigoasa editura Cartea romaneasca, poeziile fiind insotite de o prefata semnata Nichita Stanescu. Dictionarele abia de-l amintesc. Am mandria de a-l fi recomandat lui Marian Popa, trimitandu-i si cele trei carti la Koln. Rezultatul? I-a consacrat nu mai putin de trei coloane in noua editie a Istoriei sale. Iar in cartea-interviu cu Marius Tupan il socoteste un minunat povestitor nativ si pune pe D.A. alaturi de Eugen Barbu in ce priveste maiestria de a evoca mahalaua bucuresteana interbelica.

In ce ma priveste, l-am consemnat pe larg in Scene din viata literara, am publicat un medalion, o evocare, l-am postat pe blogul meu de scriitor. I-am pus o placa memoriala in Berceni, unde acest scriitor autodidact, muncitor bobinator de meserie, a trait pana la sfarsitu-i prea grabit, la doar 61 de ani.

G.M.: Cum s-au ,,nascut” primele dv. opere? A existat vreo scena din adolescenta care v-a ramas intiparita in memorie si care a devenit apoi literatura sau un imbold venit din lecturile dv.?

I.L.: M-am nascut intr-o casa fara carti – si nu trebuie vazut ceva scandalos aici, caci era starea generala in familiile romanesti, imediat dupa razboi. Primele carti citite, desigur la nimereala, le-am procurat contra schimb de la un coleg de banca, acela pusese ochii pe creionul meu mecanic, o noutate pe atunci. A fost declansatea unei mari pasiuni care mi-a inflorit sfarsitul copilariei, intreaga adolescenta si ca sa spun tot adevarul, nu s-a istovit nici pana astazi. Insa fac mentiunea ca pasiunea pentru citit nu implica neaparat nevoia de a scrie tu insuti. Cunosc cazuri de mari cititori, cu care nici nu ma compar din acest punct de vedere – si care totusi nu au pus mana niciodata pe condei. Totusi voi spune, ceea ce se eludeaza indeobste: ca scrisul poate incepe din dorinta de te apropia prin toate mijloacele de marii scriitori indragiti, inclusiv prin incercarea de a-i imita, in taina si fara vreo pretentie, de a te pune in starea lor, de a afla macar o parte din secretele meseriei; ce anume i-a adus la performanta.

In cazul meu, lucrurile au stat mai altfel. Am inceput prin a le face epigrame colegilor/colegelor, cautand rime nostime, anume ca sa starnesc hazul celor ce luau parte la jocurile mele amuzate. Niciodata cu gand rau, nu. Tacut, retractil, dar mai ales timid, caci exigent cu mine insumi, am fost mirat de reusitele in gen lipsit de vreo pretentie. Si pe neobservate am inceput sa scriu poezii ca atare. Incurajat la Posta redactiei de un Geo Dumitrescu, de un Mihu Dragomir, desi nu erau defel niste poezii pe linie; despre minunatele realizari, despre dragostea de patrie si. Primele poezii mi-au aparut in Ateneu, aveam 24 de ani. Peste 2-3 ani am depus un manuscris. Si in asteptarea debutului in poezie, la incurajarile lui George Balaita, care imi publicase alternativ si cateva proze scurte, in decurs de un an am finisat un manuscris care a aparut curand la Eminescu.  Ne aflam in 1970. Iar volumul de poezii a mai asteptat un deceniu. Timp in care nu am incetat sa scriu poezie, dar mi-au mai aparut inca doua volume de proza. Cunoscutii ma consideau poet, eu insumi imi puneam toate sperantele in poezia mea, dar proza isi vedea de drumul ei – asa ca dupa debutul in poezii, mi-au mai aparut trei romane. Si un album de arta fotografica. Am ajuns in 1989…

G.M.: Ati debutat cu poezie, ati trecut la proza, nu e o diferenta prea mare intre cele doua?

I.L.: Adevarul simplu este ca in cazul meu, atat poeziile cat si prozele se trag toate din Jurnalele mele, tinute mai cu consecventa de prin 1975 si unde, pe aceeasi pagina, pot fi gasite versuri dar si notatii pentru romanele mele. Practic, asa cum simt eu lucrurile, nu exista o delimitare neta, insurmontabila, intre poezie si proza. Ba cred ca marii romancieri sunt prin firea lor niste poeti in stare genuina. Nu imi inchipui o mare carte care sa nu aiba la origine o viziune poetica puternica, o revelatie cu privire la sensul vietii.  Practic poezia, intuitia unor noi relatii intre lucruri care aparent sunt bine stiute de toti se afla la punctul de pornire al Operei. Cred acest lucru: un mare romancier nu poate scrie poezie searbada; tot asa dupa cum un bun poet, daca se mobilizeaza, poate da proze de inalta valoare.

G.M.: Radu Voinescu a spus despre romanul dv. ,,Veneticii” ca ar trebui sa faca parte din manualele de literatura romana. Daca as fi autor de manuale de romana  si v-as ruga sa-mi recomandati o poezie sau un fragment din roman ce ati alege?

I.L.: Iata o poezie, daca binevoiti a-i acorda acest statut:

Nistrul, prima mea amintire

Un om intrat pana la genunchi in apa

Si cu prostovolul pe umarul stang –

Il vad din spate, o silueta neagra

Scene din viata literara de Ion Lazu

Pe fondul plumburiu al fluviului

Spre sfarsitul zilei – sau e vreme inchisa –

Nu-l cunosc dar e din sat

Poate mai sunt doi trei copii pe prund

Si simt pe-aproape grija fratelui mai mare:

Nu ma tine de umar,dar ar putea intinde mana

De ar fi sa fac un pas in plus.

Un lung stop-cadru pe silueta omului

Care parca asteapta sa-l vad mai bine.

Apoi cu bratul drept arcuit

Face un gest larg asupra apei –

Plasa se desfasoara cu un fasait moale,

Se aud la rand zeci de plescaituri mici

Si din locul unde plumbii au fost insamantati

Tasnesc ochi albi, tuguiati, care deodata clipesc

Fac cearcane si iata cum, prodigios

Incep sa izvorasca pe fata lucie a apei

Cercuri concentrice care tot cresc,

Alearga se intorc si tresar fara astampar

Si tin luciul apei intr-un freamat viu

Reverberat la nesfarsit, de o jumatate de veac.

Iar eu sunt prins intr-o vibrare

Care ma strange si ma risipeste si

Ma multiplica intr-un extaz fertil

Intr-o durere blanda, continua si fara leac.

Fara leac…

(din volumul Poemul de dimineata, 1996)

Acum iata si un text din Veneticii:

… Nimic nu trece dincolo, viata nu e mai mult decat o singura incercare: exista o prima oara cand parintii te scoala din zori, cu de-a sila, stiind bine ca ai vrea sa mai dormi, sa mai adasti;

Veneticii de Ion Lazu

ceilalti se aud zdupaind pe afara, mama iti da  sa imbuci ceva, pe fuga; iesi in ograda, cu ochii dupa cei de-o seama cu tine…, dar caii sunt inhamati,   tata te ridica de subsuori, aterizezi pe tolul din caruta: hai ca avem de sapat, poate maine da o sfanta de ploicica… pe drumul satului zaresti o fetita cu care aveai de gand sa te joci, un baietan de care  te-ai indragostit, in taina – el nu trebuie sa afle niciodata! -, ajungeti la cimp: asta e lotul nostru? Nici nu-l stia, carlana… manuiesti sapa mai bine decat toti ai casei – Tineretea, zice tusa Odochia; iesi prima la capatul tarlalei, te rezemi o clipa in coada sapei, sa-ti tragi suflarea, cu ochii peste haturi: au mai venit si alti vecini? Dar ce-i sfasierea asta? Te-au apucat durerile facerii, nasti sub caruta, fara vreme, un copil mort -, bine ca mai ai trei acasa, ce-or fi facand, singuri? Hai, in mare graba!

Pe drumul de intoarcere iti moare mama: macar nu s-a chinuit, sarmana, si nu ne-a chinuit si pe noi, astialalti… alergati toti ai casei care-ncotro, pentru inmormantare, pentru praznice si poduri, nici nu ai avut ragaz sa o plangi ca lumea, sa-i spui: mama, eu… iti duci mana la fata, sa stergi o lacrima, ramasa parca din copilarie… tu nu mai ai dinti in gura? intreaba nepotelul.    (1998)

G.M.: Ca sa nu suparam prea tare, nu o sa va intreb ce credeti despre premiile U.S.R. sau ASB, dar o sa va intreb altceva – care sunt cartile de proza si de poezie care v-au atras atentia in 2011?

I.L.: Despre premiile USR, trecute, actuale si in perspectiva, voi pastra o tacere diplomatica. Totusi, o remarca: Stiati ca nu intra in competitia pentru premiile USR decat cartile pe care autorii le inainteaza Comisiei, juriului? Pare de necrezut ca un autor sa se autopropuna – si cu toate astea daca nu o faci, esti in mod automat exclus din competitie. Probabil se pleaca de la premiza ca tot scriitorul se vede castigator, iar cel care nu se considera ca atare, acela isi merita soarta!

Am citit de curand, cu foarte buna impresie, volumul de poezii Secol, de Virgil Diaconu – o voce puternica, distincta a liricii romanesti actuale. Am doar cuvinte de lauda pentru eseul Lumi paralele, o excelenta dizertatie pe margine Cartii lui Iov, a poetului Remus Valeriu Giorgioni; sunt spre sfarsitul lecturii micului roman Taramul lui Sasa Kozak, al tanarului publicist Iulian Ciocan de la Chisinau, o carte alerta, scrisa cu tot curajul, vadind o privire atenta, neconcesiva asupra tranzitiei din Basarabia. Am sentimentul ca romanul basarabean a incaput pe maini bune.

G.M.: Ce parere aveti despre premiile Nobel pentru literatura? Am putea spune ca era de asteptat cel din 2010 si neasteptat cel din 2011?

I.L.: Nu ma pot pronunta pentru bunul motiv ca nu cunosc literatura straina la acest nivel.

G.M.: Credeti ca il va obtine vreodata un scriitor roman, fie chiar si un castigator conjunctural ?

I.L.: Fiind intr-adevar vorba despre premii acordate conjunctural, in mod flagrant si fara echivoc, nu este exclus sa il primeasca si vreun roman. Si de ce nu? Literatura noastra are nivelul necesar. Dar depinde cine face propunerea, cine inainteaza dosarul. S-a vorbit deja despre mari scriitori romani care au ratat, caci neajutati de autoritati, inainte de decembrie, de nu chiar luxati.  Despre Blaga s-a scris ca ar fi fost nominalizat de exilul romanesc. Dar dosarul nu s-a gasit.  Apoi alte si alte cazuri. Sorescu, Nichita, Blandiana, Cartarescu. Ceea ce stiu in mod concret este ca tot scriitorul roman se vede nobelizat. Atatia si-au intocmit dosare, au facut publice motivatiile etc. E o himera, ca multe altele, de care scriitorul roman se lasa ispitit irezistibil… pana la ridicol.

G.M.: Apropo de castigatori conjuncturali, o putem considera pe Herta Muller un astfel de caz sau un prim exemplu de scriitor roman care a castigat Nobelul?

I.L.: Despre premiul Nobel primit de Herta Muller am scris in detaliu pe blogul meu. Nu vreau sa ma repet. Totusi, in zadar tragem noi de Herta Muller, precum ca este scriitoare din Romania; ea a primit Nobelul ca scriitoare de limba germana – si, nota bene! ca reprezentand Germania. De-ar fi spus Herta Muller, in preliminarii: Nu, scuzati, eu sunt o scriitoare din Romania!, desigur ca Nobelul ar fi trecut la foarte mare distanta de dansa. Dar, apropo, ati vazut vreun neamt care sa se dea drept roman?  Eu da, am vazut unul, prin exceptie: fost student al lui D.D. Rosca; student clujean despre care Blaga afland ca este neamt, imediat s-a angrenat in discutii, ca sa-si exerseze germana…

G.M.: M-ati prevenit ca nu veti raspunde la orice fel de intrebare… Totusi, ne puteti spune ceva despre ce aveti acum in lucru?

I.L.: Imi scriu Jurnalul, din care, cum spuneam mai inainte, se trag toate cartile mele, de poezie, de proza etc. Corectez Jurnalele din anii 1979-2009, este vorba despre lucruri la care tin in continuare si sper sa apara in urmatorul an/urmatorii ani. Deocamdata nu se intrevede un nou roman.  Am scris Veneticii. Am editat Himera literaturii, o carte de confesiuni in parteneriat cu poetul Ion Murgeanu. Acolo, fara farafastacuri, ne-am marturisit crezul literar, fie ca aceasta mai conteaza sau aproape deloc. Si o precizare:  Nu vreau sa devin redundant. Am oroare sa ma repet – si mi-e teama sa nu cumva sa spun la un nivel mai scazut ceea ce deja spusesem bine, cu norocul de rigoare.

Si, da,  am pregatit un volum de poezii inedite: Elegii noi/vechi.

G.M.: In final, vreau sa faceti o promisiune: ne reintalnim anul viitor, tot pe 6 ianuarie ca sa mai vorbim tot prin 10 intrebari si raspunsuri despre trecutul, prezentul si viitorul literaturii romane…

I.L.: Numai sa nu fim plictisitori. Si numai sa fim.

Interviu realizat si consemnat de George Motroc.

(Ianuarie, 2012)

Echipa Contemporanul, Ideea Europeana, EuroPress Group si George Motroc

va uram un sincer

LA MULTI ANI, DOMNULE ION LAZU!

Intamplari din padure de Ion Lazu

Veneticii de Ion Lazu

Scene din viata literara de Ion Lazu

Sursa: http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1665

Contemporanul, EuroPress Group

Va ureaza Sarbatori fericite!

Sursa: http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1656

,,Lumea se invartea incet in jurul meu. Uneori, parea ca nu se invarte deloc. Alteori, ceva mai repede. Incat parea ca ametesc, dar… foarte putin. Dar, totusi, ea se invartea mereu si-mi dadea un soi de ameteala. Sau, mai stii, era doar o parere. Era o parere de-a mea si eu tin la parerile mele; e tot ce am. Sunat ale mele si, daca e adevarat ca omul are un adevarat instinct al posesiunii, ei bine, eu il aveam pe acesta: al opiniilor, al… prejudecatilor mele. Ale mele si ale nimanui altuia.

Lumea spunea ca am doar 17 ani, ca nu implinisem nici 18. Asa era, daca spunea lumea. Eram functionar la ,,Munca si salarii”, la o mica intreprindere ce purta pomposul nume de ,,Indaliment”. Una din multele firme ale unei surori-mama ce nu avea nume , dar acest lucru nu conteaza in cazul de fata. Observati ce iute m-am adaptat vietii si practicilor de functionar, daca am inceput, chiar si in gand, sa formulez idei in acest spirit, nu-i asa, cum ar fi aceasta intorsatura eleganta…”

Din cine am citat si as mai tot cita?

Chiar daca textul nu va este (inca) familiar, sunt sigur ca multi au recunoscut stilul, marca unica a unia dintre cei mai importanti prozatori in viata din literatura romana contemporana, ati ghicit, Nicolae Breban. Asa incepe ultimul sau, mult mai frumos spus, cel mai nou roman al sau, aparut in acest an la Editura Contemporanul si lansat la Muzeul Literaturii Romane intr-o zi de toamna tarzie, 9 noiembrie 2011. Am avut atunci ocazia sa-i reascult pe profesorii mei de la Universitatea Bucuresti – dl. Eugen Negrici, cel care a atras atentia asupra importantei acestui roman, scriitorul fiind ,,printre primii care scriu despre obsedantul deceniu in deplina libertate”, pe Razvan Voncu care a vorbit  despre acest ,,univers fictiv si absurd al activistilor” de atunci, ,,o adevarata puscarie intoarsa pe dos”, dar sa o descoper si pe atat de sensibila Aura Christi despre unul dintre,,varfurile romanului romanesc”, iar  la sfarsit l-am ascultat si pe autor… Sincer nu stiu daca ar fi mai potrivit sa prezint cartea mai intai sau  sa-mi descriu impresiile despre acest eveniment, dar, avand in vedere ca acesta lansare eveniment se poate gasi si pe internet, (http://www.privesc.eu/Arhiva), revin la text…

Primul lucru care mi-a atras atentia a fost titlul acestui roman, pe care l-am inteles diferit inainte si dupa primele pagini: la inceput, inainte de a citi macar un rand, mi s-a parut a fi o aluzie ironica la o lozinca ideologica a timpurilor trecute si care decreta faptul ca singurul drum posibil este comunismul, dar si un semnal despre tema textului;  dupa lectura primelor pagini,  se ofera cititorului si o alta cheie de lectura, o posibilitate de interpretare dialectica despre doua cai: pe de-o parte, calea lor (comunista) si calea lui, singura lui cale, a tanarului care nu inceteaza sa creada nu ca poate salva lumea, ci macar pe el insusi prin simplu fapt ca poate ramane el insusi prin faptul ca gandeste liber si poate face ceea ce doreste, chiar daca asupra lumii s-a abatut acest rau suprem numit stalinism…

Singura cale are un punct de plecare maximal, nedeclarat, dar subanteles- pariul de a scrie primul roman important scris dupa 1990 despre acea epoca , dar si un scop mininal- de ,,exorcizare”, explicat astfel de catre autor:

„Am o carte, tot un roman, inca nepublicat, care se petrece in aceeasi perioada [stalinista – n.n.], unde am tentat o interesanta experienta: sa-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiasi ani, cincizeci, dar… modificând enorm datele si traseul eroului principal. Epoca teribila a acelor ani contine, cred eu, un material epic si uman extraordinar de interesant si de bogat, tratat azi de unii comentatori in fuga, polemic si nu rareori in necunostinta de cauza. Nu numai noi, tinerii intelectuali, am fost aruncati de istorie intr-un cazan aprins si turbulent, dar intreaga societate româneasca, ocupata de tancurile eliberatoare sovietice, a fost pusa, cu forta, in fata unor asa-zise noi valori si impinsa sa-si nege si sa-si calomnieze trecutul, traditia si intemeietorii. Astfel de crize si taifunuri istorice pot, uneori, sa ne arate o alta fata a neamului, a comunitatii noastre, cu atât mai mult cu cât in acei ani, ba chiar si in acele decenii, noi, românii, am avut senzatia de a fi fost uitati sau parasiti de vechii nostri aliati care ne-au fost model in timp si ne-au ajutat sa ne constituim intr-un stat structurat pe principii democrate”.

Cine este personajul-narator?! ,,Un june tanar, necorupt”, ,,un  nufar aruncat intr-un cuibar de vipere si care se desprinde de ceilalti prin doua lucruri: cu foame de maestru si foame de destin care nu este numai al lui, o coala alba nescrisa pe care limbajul de lemn isi scrie codul” cum il caracteriza Aura Christi.

S-ar mai putea adauga, chiar daca eu nu am acea stiinta a jocului cu metaforele precum  marea poeta contemporana din care am citat mai devreme,  cateva mici amanunte: faptul ca acest personaj este un tanar de nici 18 ani care tocmai a terminat liceul, are lecturi, destula ironie, un loc de munca- un mic si inutil functionar intr-o la fel de necunoscuta si inutila institutie , dar si care reuseste sa atraga atentia asupra sa prin limbaj, prin arta de a conversa si stiinta de a tine un discurs intr-o astfel de epoca…

Ii vor asigura toate calitatile enumerate mai sus o ascensiune politica  rapida, asa cum par sa stea lucrurile macar la inceput sau il vor ajuta sa fie chiar un invingator la final, macar in sens (i)moral?  Mai putin pentru frumusetea povestii, cat mai ales in spiritul adevarului, nu voi folosi pretexte comune si sa invoc faptul ca nu se cade sa povestesc actiunea pentru a nu distruge ,,placerea lecturii”, voi spune doar ca nu stiu raspunsul (inca); am preferat sa degust Singura cale in doze mici si am citit pana acum abia prima suta de pagini; promit sa revin cu alte impresii de lectura, dar  am dorit sa apara aceste randuri doar penrtu a atrage atentia asupra acestei aparitii eveniment si pentru a putea spune, cu ocazia zilei de Mos Niculae:

Recomand intr-o asemenea situatie, ca de obicei, acelasi mic exercitiu de admiratie pentru un scriitor, sa cititi macar cateva pagini scrise de Nicolae Breban din aceasta Singura cale sau dintr-un alt roman de-al sau pe care il aveti la indemana…

George Motroc

Sursa:  Townportal.ro

http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1634

Va invita la lansare

Singura cale de Nicolae Breban

 

Nicolae Breban

Evenimentul va avea loc in data de 6 decembrie 2011, ora 12.00

in Foaierul Teatrului Toma Caragiu din Ploiesti

On-line: www.contemporanul.ro

Carti de Nicolae Breban

Leon Volovici (1938-2011)

Aura Christi

Leon

De unde forţa de a fi un ambasador al culturii române? Oriunde se afla, la Ierusalim, Iaşi, Paris, Viena, Leon Volovici propaga cultura, literatura română vie. Dovadă stau şi cele două volume masive, alcătuite împreună cu neobositul Costel Safirman, Întâlniri la Ierusalim (2001) şi Noi întâlniri la Ierusalim (2007), editate de Institutul Cultural Român.

„A murit Leon” îmi spune la telefon prietenul nostru, G. Mosari, care mă sună, din timp în timp, din Ţara Sfântă,

G. Mosari

pentru a-mi da veşti. „Imposibil” răspund. Mi-a promis că va veni în România în luna noiembrie.

Leon Volovoci

Împreună cu Hanna. Hanecica, o dezmierdam noi, adică eu şi fratele meu, Andrei. Hanna urma să-l însoţească în această întoarcere acasă, în ţară. După ce Leon ar fi obţinut permisiunea medicilor de a face o călătorie. Era grav bolnav. De mai bine de un an făcea un tratament cu efecte adverse dure. Exclusiv ochii şi trupul slăbit îi trădau suferinţa. În scrisorile, schimburile de email-uri era mereu senin, îmi făcea curaj, făcându-şi curaj lui însuşi, probabil. Îmi spunea că voi învinge boala, că am o vitalitate molipsitoare. Etc. O discreţie rară pentru aceste vremuri. Pentru lumea în care trăim. Glumea nu rareori, umorul de care dădea dovadă fiind inconfundabil. Da. Inconfundabil. După un repaos, ne-a reapropiat Sfera frigului, recentul meu volum de poeme. Leon ştie să citească poezie cum puţini ştiu. I-am propus, în toamna acestui an, să reedităm volumul De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi, apărut, în 2007, la Editura Ideea Europeană, aşezând la finele cărţii un dosar de receptare. Leon mi-a trimis rapid dosarul. I-am mulţumit, răspunsul la ultimul email n-a mai venit însă, deşi îi ceream imperios veşti.

În Amzei, la redacţia Conte, venea ori de câte ori se întorcea în ţară, era un prieten aşteptat. Ne aducea mereu cărţi,

Costel Safirman

reviste, veşti bune. Odată cu Leon, la Conte, descindea şi Măria Sa, gluma, buna dispoziţie, râsul. Apoi, a fost propunerea de a-i edita o carte. De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi. Lucrând împreună la acest volum, ne-am apropiat. Fineţe rară. Spirit de un echilibru greu de clătinat. Ştia aproape totul despre Sebastian, Fundoianu. E un specialist de marcă un istoria literaturii interbelice. Un expert de neîntrecut în istoria antisemitismului. Aceste lucruri le cunosc nu puţini admiratori ai lui Leon, de aici, din ţară, şi din Ţara Sfântă.

Hanna Volovici si Baghi

Anul 2007 mi-a dăruit un prieten. Pregătirea pentru tipar a cărţii lui Leon a însemnat: numeroase telefoane, emailuri, manuscrise trimise prin poştă, pagini revăzute, căldură, tone, megatone de viu, divergenţe din cauza unei virgule, discuţii pe text. Aprinse. O comunicare intensă. Febrilă. Era incredibil de prompt. „Încerc să ţin ritmul tău” îmi spunea, râzând. „Şi nu e uşor” adăuga. Râdeam. Râdeam. Ritmurile mele sunt o legendă, Leon, şi, atenţie, una falsă. Eu tot timpul fac acelaşi lucru: literatură. Îmi urmez vocaţia. Nimic mai mult. În loc să-mi dispersez forţele, le adun, concentrându-le, da, ca nebunii, ca maniacii, într-o singură direcţie. Mi-a propus să ne vedem în Israel. Câştigasem un proiect. Timp de zece zile, într-un ritm nebunesc, am ţinut conferinţe, lansări, recitaluri publice la Tel Aviv, Ierusalim, Haifa. Înainte de venirea noastră, a mea şi a lui Andrei (Potlog), în Israel, evreii au sărbătorit Anul Nou (în ebraică: Rosh Ha-shana). Se împliniseră 5768 de ani de la Geneză. Leon şi Hanna ne-au condus pretutindeni aproape.

…Beam suc de rodii, stârnindu-i hohote de râs. Îmi făceam curaj. „Nu e acru?” mă întreba, cicălindu-mă. Nici

Moshe Idel

pomeneală. Ador, de când mă ştiu, rodiile. Sunt fructe magice. Ai locuit într-o rodie, Leon? Se uita derutat la mine, aşteptând dezlegarea enigmei… Leon, ştii să decojeşti o rodie? Ştii cum să ajungi la miezul, osia ei? Regula nr. 1… Conferinţele despre rodii, curmale, măsline, cactuşi, fluturi, cărora le făceam declaraţii de dragoste, mulţumindu-le că există, ne făceau să ne prăpădim de râs. Altă dată îi vorbeam despre mirosurile care sunt dovada că raiul, vai, există! Ca şi muzica, de altfel. Pe Leon aceste lucruri, şi altele, l-au făcut să-mi spună într-o dimineaţă, urmărind, reduşi la muţenie, un răsărit de soare incredibil: „Tu eşti venită de pe altă planetă, Aura. Eşti un poet – tu înţelegi asta? Cum poţi fi atât de străină, atât de…?”. Nimic mai simplu: clipă de clipă sunt eu însămi. Cine sunt eu însămi? Şi tu cine eşti? Şi Andrei? Şi dealurile dulci, rotunde, sfere vii, ale Ierusalimului – ce sunt? Orbitele vreunui zeu fără nume. Poate. Copii ai himerelor – asta suntem. Cred că Leon făcuse un complot cu Andrei, care-mi declarase ritos, chiar în ziua de Yom Kipur, că sunt imposibilă. Era limpede, cel puţin în capul meu, că puneau la cale o lovitură de stat.

Ştia să regizeze surpriza. Ne ducea undeva anume, ţinându-ne de vorbă, abătându-ne atenţia, pentru ca, brusc, să ne întoarcă cu faţa spre o Biserică uriaşă, de pildă. Abia după ce ne vedea ochii crescând de uimire, curiozitate, ne anunţa ritos ce anume este. Aşa ne-am pomenit în faţa Bisericii Sfântului Mormânt. În grădina Ghetsimani. În grădina incredibilă a Universităţii din Ierusalim. Pe drumul Crucii, Via Dolorosa. În atâtea locuri sfinte.

Silabiseam după el cuvintele limbii ebraice. Şi râdeam. Râdeam. Cât ne-a făcut să râdem, Doamne! Era suficient să reiau, copilăros, pierdut, versurile celaniene: „Spune-mi că Ierusalimul există”…

Lansarea vol. De la Iasi la Ierusalim si inapoi

La Cinemateca elegantă de la poalele Cetăţii Sfinte, unde funcţionează Centrul de Cultură Românească, condus de prietenul nostru de Leon Volovici şi de Costel Safirman, se adunase peste o sută de români, deşi era în preajma lui Yom Kipur.

Astfel, se spulberase teama leoniană că nu va fi public. S-a vorbit despre Ideea Europeană şi despre Contemporanul. Despre Nicolae Breban şi Ion Ianoşi. Despre Ţvetaieva şi Rilke. S-a vorbit despre românii evrei. Despre basarabeni şi ruşi. Despre cosmopolitism şi deschidere. S-a vorbit despre Leon. Da. Despre Leon Volovici, emeritul critic şi istoric literar, profesor universitar, care a predat, după 1990, cursuri la Centrele de Studii iudaice ale universităților din Cluj, București, Iași, împărţindu-şi timpul, viaţa, între România şi Ţara Sfântă, după ce a fost cercetător la institutul Yad Vashem pentru studierea Holocaustului (1984-1989). A îngrijit mai multe ediţii de excepţie, posteritatea lui Mihail Sebastian luând o turnură fastă datorită acestui cercetător atent, perspicace, datorită acestui conferențiar (Universitatea Ebraică din Ierusalim, Institutul de Iudaism Contemporan, Centrul Internațional pentru Studierea Antisemitismului), care a semnat, între altele, şi studiile documentate despre istoria evreilor din România în The YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe (Yale University Press, 2008). Şi Ditza Goshen, şi Costel Safirman, şi George Voicu, şi Moshe Idel – ostrum toţi au vorbit, pe întinderea acelei memorabile seri, despre Leon, care era emoţionat ca un puşti. Da, ca un puşti.

Leon Volovici cu Costel Safirman

De unde forţa de a fi un ambasador al culturii române? Oriunde se afla, la Ierusalim, Iaşi, Paris, Viena, Leon Volovici propaga cultura, ostrumre română vie. Dovadă stau şi cele două volume, alcătuite împreună cu neobositul Costel Safirman, Întâlniri la Ierusalim (2001) şi Noi întâlniri la Ierusalim (2007), editate de Institutul Cultural Român.

Colinele dulci, pantele Ierusalimului îi aduceau aminte de Iaşi, de oraşul unde a crescut, a învăţat, unde şi-a făcut un nume în cultura română. Clopotele, de asemenea, îl duceau cu gândul la oraşul de baştină, unde îşi dorea să revină în luna noiembrie. Iubea clopotele. Iubea dangătul lor, care-i aducea aminte de Iaşi. „Când stau aici, pe terasă, şi contemplu peisajul, am senzaţia că sunt la Iaşi”, parcă aud şi acum vocea prietenului nostru. A celui care ne-a dăruit atâtea clipe de o seninătate rotundă în ultimii ani – daruri pentru care îi mulţumesc. A celui care ne-a fost mesager viu, tulburător de viu, conducându-ne prin ţinuturile planetei Israel. Apoi, într-un noiembrie nebănuit de însorit, tot în 2007, printre colinele iubiţilor Iaşi, când am lansat acelaşi volum leonvolovician într-o sală arhiplină… Apoi, însoţindu-mă, însoţindu-l, cu căldură vie, prin infernul şi darul bolii. Leon, boala, suferinţa sunt, şi ele, viaţă. Şi moartea e viaţă, Leon. Cum să nu te bucuri de viaţă? Ţii minte lecţia lui Porfiri Petrovici? În suferinţă stă ideea.

Leon Volovici

„Să nu uiţi să scrii câteva dorinţe pe un bileţel” mi-a spus, când ne apropiam de Zidul Plângerii. Mi-a dat indicaţii exacte, calme. Şi de cum am ajuns în faţa Zidului, mi-a comunicat, abrupt, că aici ne despărţim. Eu voi merge la dreapta, iar el şi Andrei la stânga. Am refuzat, spunându-i că vreau să merg cu ei. „Aici nu e după cum vrei tu, Aura”. Bărbaţii merg altundeva decât femeile. Ei, poftim, discriminare! L-am ascultat. Aşa cum l-am ascultat mai târziu. Acasă la el. Nu departe de Beethleem. Unde aveam şi un public formidabil, numai ochi şi urechi: cactuşii, blândele coline ale Ierusalimului, cerul, azaleele, inegalabila Baghi, febleţea lui Leon, îngerul patruped al casei, cu care urmăream apusurile de soare abrupte, surprinzător de abrupte – mă făceau să aud cum mi se fisurează coşul pieptului!

„Ghetto-ul alegerii! Zid şi şanţ./Nu aştepta în – durare!/ În această cea mai creştinească dintre lumi/Poeţii-s – jidovi”. Recitându-i aceste versuri ţvetaieviene, le întorceam pe toate părţile, jucându-ne de-a interpretarea. M-a întrebat dacă mi-am făcut o obsesie din ele. Răspunsul a fost: ba chiar mai mult decât atât. Aceste versuri sunt viaţă. Viaţa cântată, blasfemiată, adorată. Poeţii sunt născuţi victime. Ciandala, ar fi spus Nietzsche. Asta a înţeles şi a exprimat Marina în Poemul sfârşitului. Ianoşii iubesc aceste versuri; lor le aparţine traducerea.

Scriu aceste rânduri, aşteptându-l, straniu, mai departe. Mi-a promis că va veni. Leon se ţine de cuvânt, de obicei. Senzaţia de irealitate a morţii. Prezentul o refuză, deschizându-ţi larg uşile înspre trecut… „Moartea e mare./ Suntem ale ei guri râzătoare./ Când ne credem în mijlocul vieţii/Începe ea să plângă/În mijlocul nostru.” E un poem scris de Rilke – în simetrie cu un alt poem, goethean, ambele fiind traduse de Nicolae Breban: „Peste toate vârfurile este tăcere./Peste toate culmile simţi tu abia o boare./Păsările tac în pădure./Aşteaptă, în curând,/Ai să te odihneşti şi tu.”

Şi un poem nu mai puţin straniu scris zilele trecute. Iată-l:

Ca sunetele unui strigăt multiplu

E ca şi cum ai locui sub un clopot

aşezat cu gura în jos, căruia 

Leon Volovici

nu-i găseşti marginile,

deşi le-ai căutat îndelung.

Eşti înconjurat de o lumină

pâcloasă, ca de vată,

foşnind de milenii, neîncetat…

La un moment dat,

surd şi mut, o iei la sănătoasa,

departe, acolo, în subterana din tine,

coborând, treaptă de treaptă,

printr-o lumină pâcloasă, înceată.

Parcă ai înainta printr-un clopot

cu gura întoarsă spre cer.

Nu e nimeni. Chiar nimeni.

Totul e bine. Mai bine nici că se poate.

Bezna e ca în lichidul amniotic.

Te-frupţi din singurătatea celuilalt,

care eşti tu însuţi, străinul.

Apoi descrii felul în care taci.

Cineva din tine, îngrozit, aşteaptă.

Aşteaptă şi vede cum altcineva începe

să tragă ambele clopote… Mâna-i de fier

foşneşte, uruie, prin văzduh,

ca sunetele unui strigăt multiplu.

 

Leon Volovici şi planeta Israel

2007. Cu câteva zile înainte de venirea noastră în Israel, evreii au sărbătorit Anul Nou (în ebraică: Rosh Ha-shana). S-au împlinit 5768 de ani de la Geneză. După ce îi comunic acest detaliu lui Nicolae Breban, autorul Buneivestiri spune: „Evreii sunt mai exacţi ca noi”.

Planeta Israel

În prima zi la Tel Aviv am asistat la un răsărit de soare imperial. Soarele răsare şi apune în Israel nebănuit de repede. Spectacolul este fascinant. Frapată de culorile repede muritoare ale apusului, peste câteva zile urma să fac o sumedenie de poze. Mingea încinsă din faţa ochilor noştri se lăsa iute înghiţită de orizont; o urmăream încordaţi, sfidând suferinţa ochilor. Captivaţi de dramatismul spectaculos şi monumental, extrem de viu, al scenelor de apus şi răsărit, sub semnul cărora se va desfăşura (constat abia acum acest amănunt) întregul nostru turneu israelian.

În Israel cerul este nebănuit de aproape. Mai ales la Ierusalim e… cvasitangibil; modificările ce te surprind pe nepusă masă nu-ţi lasă nici ochii, nici duhul să şomeze. Îl pândesc pe Leon (Volovici) în timp ce urmăreşte apusurile (răsăriturile le contemplă alături de frumoasa şi inteligenta Baghi, „îngerul” patruped al familiei, care îl trezeşte la prima oră pentru plimbarea de dimineaţă). Deşi s-a stabilit din 1984 în epicentrul monoteismelor lumii, Leon are ochiul proaspăt, atent la fiece detaliu; împărtăşeşte, se vede limpede, convingerea Marinei Ţvetaieva: „Nimic nu e banal”. Colinele dulci, pantele Ierusalimului îi aduc aminte de Iaşi, oraşul natal, unde a crescut, a învăţat, unde şi-a făcut un nume în literatura română. Clopotele, de asemenea, îl duc cu gândul la oraşul de baştină. „Când stau aici, pe terasă, şi contemplu peisajul, am senzaţia că sunt la Iaşi”, îmi spune prietenul nostru.

Magdalena şi Vladimir Brătescu ne fac un tur rapid al Tel Aviv-ului – o urbe modernă, numită „oraşul fără repaus”, puternic iluminat nopţile. Impresionează clădirile vechi, de culoarea cafelei cu lapte. Zgârie norii, contrastanţi cu reşedinţele de câteva decenii, ca şi reţeaua de hoteluri de pe malul Mediteranei şi, desigur, portul. Cele trei Turnuri. Porţile oraşului în care umiditatea mereu ridicată, îţi dă de furcă. Ne simţim ciudat. Ca între lumi. Vântul deşertic îţi aduce aminte de trecutul tânărului stat israelian, care va împlini anul viitor şaizeci de ani de la înfiinţare, puzderia de flori şi verdeaţă tropicală însă te derutează, răsfăţându-ţi ochii şi punându-i pe gânduri. Pretutindeni în Ţara Sfântă vom vedea un sistem de irigare ireproşabil; apa rămâne o problemă pentru israelieni, irigarea e drămuită, gândită în aşa fel încât nu afectează pădurile de flori şi plante tropicale, pomii fructiferi etc. Dimpotrivă: le creează condiţii propice unei emoţionante prosperităţi. La Universitatea din Ierusalim unde ne-a dus Leon, există un sistem computerizat, aşa încât instalaţii speciale calculează, în funcţie de temperatură, umiditate, câtă apă să fie distribuită plantelor din curtea Casei Universitarilor, de pildă.

Partea veche, biblică a Tel Aviv-ului e concentrată în Yaffo. De aici, s-a îmbarcat Iona. Puzderia de ziduri vechi mă emoţionează. Nu pricep de unde vine atracţia faţă de ziduri. Deşi am scris, acum mai mulţi ani, volumul de poeme

Leon Volovici in gradina Ghetsimani

Ultimul zid, recunosc emoţionată că, iată, nu înţeleg. Aici, în Israel, ne vom afla zi de zi aproape printre ziduri, în faţa lor, în spatele lor; vom merge de-a lungul zidurilor. (Pământul, mai pretutindeni, e de un roşu închis spre brun; în ebraică i se spune adom – cuvânt provenit se pare că de la Adam – primul om creat, se ştie, de Dumnezeu; Adam, în ebraică, înseamnă om.) Culmea, în această ordine de idei, o vedem în imaginea copleşitoare a Zidului Plângerii din Cartierul Evreiesc (Oraşul Vechi al Ierusalimului), lângă care am stat împreună cu Leon (Volovici) şi Andrei (Potlog), editorul şi fratele meu, despărţindu-ne la un moment dat, deoarece, pentru a se ruga în preajma Zidului (unde se merge ca la Sinagogă), femeile merg la dreapta, iar bărbaţii la stânga. Aici toţi se roagă nestingherit, aşadar, sub cerul liber, în faţa Zidului. La intrare sunt amplasate câteva corpuri de bibliotecă, unde găseşti cărţi de rugăciuni, care pot fi luate cu împrumut. Am urmat tradiţia şi am scris pe o pagină smulsă din agendă dorinţele pe care le avem, strecurând biletul cu pricina într-o fisură a Zidului Plângerii. Am căutat o pietricică pentru a o lua cu mine, în România, însă, în aglomeraţia de acolo, din teama că voi deranja elevele care, de curând ieşite de la ore, se rugau, am renunţat. Remarc, iar şi iar, cerul înalt, cristalin, de un albastru ireal.

Facem turul oraşului Tel Aviv, impresionaţi de tot ce vedem. Magdalena ne vorbeşte despre evrei, despre locurile tel-

Aici se rade ca si cand nu va mai fi zi... cu Aura

aviviene memorabile. Primăria. Iar şi iar, Yaffo. Muzeul de Artă, la intrarea căruia vedem o statuie de Henry Moore. Opera. Nu departe se află sediul Institutului Cultural Român; nu avem însă o „fereastră” în programul nostru, pentru a-i face o vizită Madeei Axinciuc, directorul acestui focar de cultură română. Vladimir Brătescu precizează că, în total, în Israel există circa cinci milioane de evrei dintre care patru sute de mii de evrei născuţi în România, circa un milion de ruşi repatriaţi. Odată cu venirea lor, a ruşilor, s-au întâmplat şi bune şi rele, ne va spune peste câteva zile scriitoarea Madeleine Davidsohn. Reprezentând, evident, o enormă cultură, ruşii au adus, se înţelege de la sine, reflexele moştenite de acasă, muzica rusă, literatura, ceaiuri, produse noi, necunoscute sau puţin familiare israelienilor, demarând afaceri, deschizând întreprinderi noi, inclusiv posturi de televiziune; au înfiinţat, între altele, şi o reţea impresionantă de librării de carte exclusiv rusească. Ne interesăm cum am putea lua legătura cu patronii reţelei de librării, pentru a crea standuri Ideea

Cu Andrei Potlog, Ditza Goshen, Paraschi si George Voicu

Europeană. Ruşii au importat în Israel şi alcoolismul, prostituţia, iar divorţurile, după descinderea rusoaicelor pe Pământul Sfânt, notorii prin frumuseţea lor ieşită din comun, s-au înmulţit, devenind o reală problemă. Leon îmi spune că în parcurile din Ierusalim poţi vedea o mulţime de ruşi jucând şah, chibiţând zgomotos. Crescuţi în Moldova de dincolo de Prut, într-o atmosferă cosmopolită – în copilăria noastră aveam, am spus şi cu alte ocazii, prieteni ruşi, bulgari, evrei, ucraineni, francezi etc. – nu încetam să ne bucurăm de posibilitatea de a vorbi (şi) ruseşte. Iar când am auzit acel familiar Boje moi (în limba rusă), care româneşte înseamnă Doamne al meu, am simţit acea senzaţie de… acasă, avută rareori. Poate de aici şi felul copilăros în care ne apropiam, în toiul periplurilor noastre, de evreii ruşi, vorbind, vorbind despre câte în lună şi-n stele în limba acelui sfânt epileptic, Dostoievski…

Constat, uimită, că timpurile, din nou, se amestecă în textele mele; nu respect cronologia… Fiind la Ierusalim, tot ziceam, vorbind despre ţara mea: „Aici, în România…” Pentru ca aici, în Bucureşti, vorbindu-le colegilor mei despre Israel, să spun: „Aici, în Ierusalim…” Confund spaţiile. Timpurile. Ţările. Nu mă orientez, dar deloc, spre amuzamentul alor mei, spre ciuda mea. Andy, la un moment dat, ciondănindu-ne în drum spre Oraşul Vechi în ziua de Yom Kipur şi, într-un târziu, iertându-ne unul pe altul, a exclamat excedat: „Tu chiar nu realizezi că eşti imposibilă?!” Da. Sunt. Imposibilă. Ca albatrosul lui Baudelaire. Şi le mulţumesc celor dragi că mă suportă. Mă îngăduie în preajma lor. Ce, parcă mie mi-e uşor cu mine? De ce ar trebui să-mi fie altfel de cum este? Dacă ar fi altfel, n-aş fi eu însămi. Şi nu cred că e un adevăr de dispreţuit acesta.

Leon Volovici cu Ditza Goshen

Shaul Carmel şi G. Mosari ne-au invitat la o cafea înainte de conferinţa ce urma să aibă loc la Casa Scriitorilor din Tel Aviv, situată în preajma Casei Ziariştilor. Da. Am venit aici, în Israel, având un program exact, e adevărat, fixat pentru o perioadă nu tocmai fastă: imediat după Anul Nou, sărbătorit de evrei, urmează zece zile – numite cumplite – ce culminează cu Yom Kipur – zi de post negru şi de rugăciune pentru iertarea păcatelor; se ţin slujbe religioase speciale, se pomenesc morţii. În timpul zilelor cumplite se decide destinul de mai departe – acest detaliu mi-l comunică la întoarcere, în Bucureşti, la redacţie, în sediul din Piaţa Amzei, poetul Andrei Fischof, care ne-a fermecat cu excelentele poeme citite în seara zilei de marţi, 18 septembrie, la Tel Aviv.

Sala e spaţioasă şi, constatăm nu fără uimire, arhiplină. Teama cea mare era, date fiind sărbătorile, să nu avem public. La deschidere vorbeşte scriitorul Shaul Carmel, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de limbă română, care prezintă Grupul editorial Ideea Europeană & EuroPress, revista Contemporanul, şi susţine, între altele, spre uimirea mea, că se decide destinul nostru (atunci nu ştiam semnificaţia zilelor cumplite). Am adus cărţile, o bună parte dintre acestea, editate de noi. Tema dezbaterii este Contribuţia scriitorilor evrei în cultura română – o temă generoasă, fireşte, imposibil de epuizat. Mi-aş imagina cu dificultate cultura română fără Mihail Sebastian, Ion Ianoşi, Janina Ianoşi, Leon Volovici, Maria Banuş, Nina Cassian, Antoaneta Ralian, Andrei Fischof, Zigu Ornea, B. Fundoianu, Max Blecher, Ilarie Voronca, Norman Manea, Gherasim Luca, Lucian Raicu, Radu Cosaşu. Fără alţii câţiva. Scriitorii evrei de expresie română, firesc, fac parte din cultura română; sunt trup din trupul ei spiritual. Ideea Europeană a editat câteva volume nelipsite de interes, în această ordine de idei, cum ar fi bunăoară Problema evreiască, Scriitori evrei din România, Avangardismul românesc, cele două din urmă fiind semnate de Ovidiu Morar, 100 mari evrei – volum apărut în Colecţia Dicţionare & Enciclopedii.

Leon Volovici cu Andrei Potlog si George Voicu

Despre oamenii de cultură evrei din România vorbeşte avizat şi ataşatul cultural Octavian Şerban, care ne promite că va veni şi la conferinţele noastre de la Ierusalim şi de la Haifa, fără a se ţine de cuvânt însă.

Spune-mi că Ierusalimul există… Am repetat acest vers al lui Paul Celan plimbându-ne pe străzile Ierusalimului – reiterând totodată: „Există, există, există…” – însoţiţi de fantoma caldă, vie, complice fără pată a marelui poet, care, înainte de a se arunca în apele Senei, a scris în limba călăilor mamei lui. Aşa cum repetam, zi de zi: „Sunt la Ierusalim. Sunt la Ierusalim”. La Ierusalim ne simţim pe o altă planetă. Aici, oriunde te întorci, dai de Dumnezeu. Nicăieri în oraş nu vei vedea o statuie, cu excepţia Muzeului de Artă. Se respectă una dintre poruncile biblice: „Să nu-ţi faci chip cioplit”.

Ca să nu ne pierdem, din prietenie, din complicitate, Leon şi Hanna (Hania, Hanecica, o dezmierdăm) Volovici ne însoţesc aproape pretutindeni. Leon posedă arta de a pregăti, de a pune în scenă o surpriză. Ne plimbăm prin Oraşul Vechi, numit şi Cetatea Ierusalimului, prin cartierul arab. Leon ne conduce pe câteva ulicioare. Şi la un moment dat, distrăgându-ne atenţia, ne aduce exact în faţa unei uriaşe Biserici, anunţându-ne cu un zâmbet în colţul buzelor că e Biserica Sfântului Mormânt. Vedem Altarul Sfântului Mormânt. Aprindem lumânări. Trecem pe lângă o veche icoană făcătoare de minuni, reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul în braţe. Acelaşi „truc” – punerea în scenă a surprizei – Leon îl repetă când ne arată drumul spre un zid imens. Aflăm la timpul potrivit că e Zidul Plângerii, cu Marele Templu şi Moscheea El-Aksa pe esplanadă. Suntem copleşiţi. Cetatea are Opt Porţi, care străbat Zidurile Oraşului Vechi. Noi, de fiecare dată, fie că vom merge spre cartierul evreiesc, fie spre cel creştin, fie spre cel musulman, vom intra pe Poarta Yaffo. Vedem Galeriile de Artă din oraşul vechi, cu acele coloane romane, păstrate ca prin minune.

De cum intrăm între zidurile Oraşului Vechi, totul pare schimbat, totul e altfel. Ca în poemul prietenului nostru, Andrei Fischof, intitulat Capcana:

Leon Volovici

Ierusalimul e o altă planetă, mă aud repetând fără voia mea.

Ditza Goshen ne arată Muntele Măslinilor; în ebraică – Har Ha-zeitim. O urmăm cu toţii: Leon, Hania, George Voicu împreună cu soţia lui, Paras (Paraschiva), Andy şi eu. Suntem ochi şi urechi. Vedem un monument, un loc sfânt după altul. Biserica Dominus Flevit. Biserica înălţată pe locul unde a fost zămislită rugăciunea Tatăl nostru şi unde o vom găsi tradusă în aproape toate limbile globului. Căutăm rugăciunea în polonă (Hanna e poloneză), în româneşte, în ebraică, în franceză. O găsim şi în limba rusă. Pe unul dintre versanţii Muntelui Măslinilor se află unul dintre cele mai vechi cimitire ale lumii, Valea Cedronului, Mormântul lui Absalom, Cimitirul Musulman. Civilizaţii amestecate, păstrându-şi distinct relieful, tradiţiile, cultura. Straturi culturale convieţuind într-o benefică vecinătate. Ajungem, apoi, în Grădina Ghetsimani, unde se află impresionanta Biserică a Naţiunilor. Arborii de măslin, care datează de acum circa două mii de ani, sunt păstraţi cu sfinţenie. Fotografiem trunchiuri de măslin: sunt fragmente dintr-o operă de artă. Copleşitor e modul în care sunt ajutaţi arborii biblici să reziste, fiind îngrijiţi, susţinuţi cu suporturi special create în acest scop, iar acolo unde suporturile riscă să devină ineficiente, ramurile, noduroasele trunchiuri şubrezite – de care m-am desprins cu reală dificultate, atât de frumoase, încâlcite în negura timpului sunt! – de greutatea vie a secolilor sunt prinse cu lanţuri speciale. În preajma unuia dintre aceşti copaci, Iisus a avut una dintre cele două clipe de ezitare: „Dacă poţi, Tată, ia de la mine paharul acesta”. Nu i L-a luat. Astfel încât Iisus şi-a dus misiunea până la capăt. Prin suferinţă, a ispăşit păcatele altora. Şi-a asumat o vină care nu era a Lui. Cealaltă ezitare Fiul Domnului a avut-o pe cruce. Probabil, gândindu-mă la acea şovăială de destin, am scris un soi de cântec de leagăn:

Ajută-te să se termine povestea. 

Leon Volovici

Avem noroc. Deşi programul stă să se încheie mai peste tot unde mergem, intervine eficient buna, draga, bine informata Ditza, care ne deschide pretutindeni, ca prin miracol, toate uşile, vorbindu-ne en detail despre fiecare monument în parte. Biserica Maicii Domnului; la intrare ne aşteaptă un slujitor venit din România. Biserica Rusească Maria Magdalena, impresionantă prin dimensiuni şi mărimea icoanelor. Recunosc stilul. Tot ce îşi propun să facă ruşii este neapărat monumental, mare, impresionant, înainte de toate, prin dimensiuni. Turlele Bisericii Ruseşti – în formă de ceapă – îmi aduc aminte de periplurile noastre prin Rusia, făcute în copilăria şi adolescenţa mea şi a fratelui meu împreună cu părinţii noştri, Liuba şi Semion (Dumnezeu să-l ţină viu în mine). La ieşire, o călugăriţă exclamând în gura mare: „Boje moi, Boje moi, razve mojno tac?” (rus., „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, aşa nu se face!”) Din nou, senzaţia – resimţită până la sufocare, până la tremur – că am revenit acasă.

Hanna Volovici ne duce în satul Ein Karem, situat în suburbia Ierusalimului şi aflat în administrarea Oraşului Sfânt. Vedem de la distanţă Biserica Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi, Biserica Sfintei Elisabeta, Mama lui Ioan Botezătorul. Din preajma Bisericii Sfânta Elisabeta, situată la înălţime, vedem Ierusalimul ca în palmă. Un fragment de imagine divin. Absolut divin.

Aici, la Ierusalim, ca în Elegia Întâi rilkeană, totul e misiune.

Leon Volovici

De ziua iertării păcatelor, Yom Kipur, Ierusalimul devine de nerecunoscut. Totul stă locului. „Ţara e paralizată”, îmi spune Madeleine Davidsohn; acum un an am scris prefaţa la excelentul ei roman Femeile nopţii. Ieşim cu Leon la plimbare în seara din ajunul zilei Yom Kipur. Nu avem voie să fumăm, nici să facem poze; n-ar fi exclus ca gestul nostru să fie interpretat ca o sfidare. Străzile Ierusalimului sunt invadate de… îngeri: evrei ieşiţi de la Sinagogă, copii, femei, bărbaţi – toţi, absolut toţi îmbrăcaţi în veşminte albe. A început Ziua Postului Negru. Vedem exclusiv poliţie, urgenţe, trecând pe stradă rar, extrem de rar. În cartierul arabilor, trec pe lângă noi, câteodată, şi taxiuri. Mergem pe jos – eu şi Andy – din cartierul Gilo până la Cetatea sfântă a Ierusalimului. Trecem din nou prin cartierul arab. Apoi, facem Via Dolorosa – Drumul Crucii parcurs de Iisus de la judecată la răstignire, pe Golgota – de două ori; o dată – în direcţia dinspre Biserica Sfântului Mormânt spre Poarta Leilor, şi a doua oară în direcţia opusă. Vedem Biserica unde Iisus a fost judecat de Pillat din Pont. Apoi, Biserica Grecească. Pelerinii trec pe lângă noi, grupuri-grupuri. Auzim rugăciuni în latină, greacă, rusă, engleză, franceză. Cosmopolitism în stare pură. Mă simt acasă.

Când din pomul cerului cade ziua, iar aproape, negrăit de aproape apar primele stele şi Yom Kipur se încheie, ne recuperează de la Poarta Yaffo Hania. Hania cea mereu atentă, grijulie, calmă. Hania cea care a crescut doi copii minunaţi. O mare Doamnă, care – poloneză (ne-evreică) fiind – de dragul bărbatului ei, de dragul culturii române, a învăţat româna. Familia Volovici este o familie cosmopolită. Leon este evreu născut în România. Hania este, spuneam, poloneză. În casă se vorbeşte ebraica, româna, franceza. Ania, fiica lor, e căsătorită cu un mexican; perechea de tineri stabilindu-se în Spania.

Sala Cinematecii, în seara zilei de 20 septembrie, este arhiplină. Întâlnirea organizată cu prilejul venirii noastre este moderată de Costel Safirman, cronicar de film, specialist în istoria cinematografiei, coordonator al Centrului Cultural de la Ierusalim, care prin intensa-i activitate desfăşurată de circa cincisprezece ani este bine cunoscut nu doar în mediile româneşti din Israel. Costel Safirman ne face turul Cinematicii, înfiinţate de doamna Lia van Leer, originară din oraşul Bălţi (Moldova de dincolo de Prut). Alături de Costel, în eleganta sala de conferinţe, unde se află şi biblioteca, stă Ditza Goshen. Nu departe – Moshe Idel, preşedintele Comitetului Academic al Centrului de Studiere a istoriei evreilor din România de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, profesorul George Voicu de la Institutul „Elie Wiesel” din Bucureşti. În sală – prieteni, membri ai Cercului cultural; unii dintre aceştia participaseră şi la conferinţa de la Tel Aviv. Paraschiva Voicu. Hanna Volovici. Sorel Goshen. Scriitorii Eran Shela, Sonia Palty, Geta Berghoff, muzicologul Arie Laish… Şi alţii. Mulţi alţii. Circa o sută, îmi spune cineva. Costel Safirman prezintă Ideea Europeană şi Contemporanul. Vorbeşte despre noi. Despre ceea ce facem. Despre cultura română. Este viu; are o inteligenţă extrem de vie. Uneori, lucrurile grave le spune în glumă. Analizele sale sunt exacte, judecăţile – drepte, de o subiectivitate maximă, deci, pline de personalitate.

Costel Safirman, George Voicu (aflat în Israel, pentru a participa la un workshop la Yad Vashem), Moshe Idel prezintă De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi, carte semnată de Leon Volovici şi apărută la Ideea Europeană. O carte-eveniment. Aşteptată. Surprinzătoare. Discutată detaliat. În cheie polemică. Pentru că pune în valoare o altă faţă a scriitorului Leon Volovici, cunoscut cercetător literar, specialist în istoria mentalităţilor, în istoria evreilor din România. Îngrijitor de dicţionare (este co-autor al Dicţionarului literaturii române de la origini până la 1900). Îngrijitor de ediţii – o meserie pe cale de dispariţie, realitate deplânsă de Zigu Ornea într-un dialog realizat de Mircea Iorgulescu. Iată motivul – unul dintre motive, de fapt – pentru care l-am caracterizat pe Leon Volovici drept o rara avis. Odată cu apariţia Jurnalului (1935-1944) semnat de Mihail Sebastian, cu o prefaţă şi note de Leon Volovici (ediţie îngrijită de Gabriela Omăt), posteritatea sebastiniană a luat o turnură fastă. După cum se ştie, Leon Volovici a semnat volumele Apariţia scriitorului în cultura română, Ideologia naţionalistă şi „problema evreiască”, Noi întâlniri la Ierusalim (ultimul în colaborare cu Costel Safirman), fiind unul dintre specialiştii avizaţi ai perioadei interbelice, unul dintre fermenţii de vârf ai culturii române post-decembriste. Un ferment atipic în spaţiul balcanic: prin radicalismul său, prin stilul domniei sale, de o discreţie absolută, de o directeţe, nu rareori, incomodă (aşa trebuie!). Iată unul dintre motivele pentru care De la Iaşi la Ierusalim… impresionează. Cartea este construită din două părţi distincte: „La început a fost dialogul” şi „Scrisori din Ierusalim”. Stilul este clasic, limpede, fraza scurtă, de o claritate fără pată; oralitatea din prima parte – înregistrată iniţial pe bandă – are tonul egal şi calm al celei de-a doua, alcătuită din texte scrise şi adunate de-a lungul anilor. Sandu Frunză – conferenţiar la Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj – care l-a provocat la dialog pe Leon Volovici, ştie să pună întrebări, reprezintă un teren perfect pentru a asculta, pentru a aduna, pentru a rumina „poveştile” unei personalităţi care are norocul de a avea un destin ce merită să fie închis între coperţile unei cărţi. „Poveştile”, după cum urma să afirme peste câteva zile, la Conferinţa de la Haifa de astă dată, Biti Caragiale, sunt fermecătoare, alte dăţi însă cutremurătoare. Şi mai e un amănunt nelipsit de importanţă: Sandu Frunză, cunoscut de Leon Volovici la Ierusalim, unde cărturarul clujean venise din România cu o bursă la Universitatea Ebraică, stăpâneşte arta de a asculta, rară, din ce în ce mai rară în zilele de azi, şi de a interveni în solilocviile pline de miez ale interlocutorului exact atunci când trebuie.

Leon Volovici îşi petrece anii de copilărie la Iaşi; tot în capitala culturală a Ţării îşi face studiile, îşi susţine doctoratul în filologie română la Universitatea „Al.I. Cuza”. Aşadar, din tinereţe alege să slujească cultura română. De aici, ezitarea de destin ce intervine – şi asupra căreia autorul stăruie – atunci când e pus în situaţia de a opta pentru emigrarea în Israel. Copilăria este trăită sub semnul modelului Mamei, şi e suficient, în această ordine de idei, să reciteşti paginile dedicate ei, precum şi proza din partea a doua, intitulată Mâinile. Stâlpul familiei Volovici îşi dorea să aibă un copil „normal”, care să-şi aleagă o meserie mai lumească decât cea de scriitor şi cercetător literar. Într-o discuţie cu Geo Bogza, Leon Volovici îi va face un portret părintelui lui, povestindu-i cum se face o potcoavă – un splendid poem în proză.

„Îţi vei face o imagine exactă despre calitatea unui om, întrebându-l dacă are sau nu un maestru”, îmi spunea, pe vremuri, Tatăl meu, Semion. Leon Volovici are ceea ce numim noi „nevoia de maestru”. În acest sens, tuşant este portretul pe care i-l face lui Tudor Vianu, reproducând dedicaţia scrisă de Învăţător pe o carte a domniei sale, dedicaţie la care Leon Volovici s-a raportat mult timp înainte, deoarece îl obliga să urce, puţin câte puţin, ştacheta.

Istorii pline de tâlc. Istorii mustind, uneori-adeseori, de haz, alte dăţi însă de tristeţe. Leon Volovici are har de povestitor; tocmai de aceea îl îndemn să scrie proză, unele dintre schiţele, nuvelele din partea a doua – e adevărat, conţinând şi câteva portrete ca, de pildă, cel al lui Geo Bogza, al lui Norman Manea, al lui Emil Brumaru sau…, dar nu, nu divulgăm acest nume, deşi ştim despre cine anume este vorba – denotând mâna unui scriitor nelipsit de talentul de povestitor. Recunoşti pe ici, pe colo umorul, câteodată, acid, alte dăţi corosiv, al lui Leon. Recunoşti biciul ironiei îndreptat împotriva sa, împotriva propriilor limite. Istorii cutremurătoare vizând unghiuri ascuţite, rele, ale realităţii. Accese de antisemitism. Boala, nu întotdeauna formatoare, aptă însă de a te smulge din mediocritate. Ezitarea de a părăsi România în favoarea Israelului. Şi spaima de a nu intra perfect în pielea unui ins exilat, ştiindu-se prea bine faptul că, de la Ovidiu încoace, exilul a însemnat, înainte de toate, o pedeapsă. Nu cred că plecarea în Israel a constituit o puniţiune pentru Leon Volovici. Sunt convinsă însă – şi această carte exemplară spune răspicat acest adevăr – că Leon Volovici a ştiut, a intuit, a presimţit cum să valorifice dubla sa identitate: „Trăiesc simultan în două spaţii imaginare şi culturale. Puţini au reuşit, dintre cei veniţi cam la aceeaşi vârstă, o integrare exclusivă în spaţiul israelian. Eu nu, şi nici nu m-am străduit, de ce aş face-o? M-am întâlnit recent şi am stat de vorbă cu Ilana Shmueli, prietena din adolescenţă a lui Paul Celan. […] E o femeie foarte cultivată, interesantă, originară din Cernăuţi. A scris splendid despre vizita lui Celan la Ierusalim. Eu am căutat-o apoi pentru o eventuală traducere a cărţii ei în limba română. Era un proiect al Angelei Martin. Am stat de vorbă cu ea mai mult şi, bineînţeles, a remarcat că vorbesc ebraica cu accent românesc. M-a întrebat de câţi ani sunt în ţară. Îi spun că sunt de douăzeci de ani, dar că am nu numai «accent», ci şi psihologie de nou venit. Eu sunt aici de cincizeci de ani, şi mai am această psihologie, de asta nu scapi”.

Duminică, 23 septembrie, dimineaţa, înainte de plecarea întregii echipe – Hania, George şi Paras Voicu, Leon, Andy şi eu – la Haifa, râdem, râdem cu o poftă pantagruelică de câteva istorii povestite de Leon şi Hanecica. Într-un târziu, văzând cât de frumoşi sunt amândoi, îl întreb pe Leon dacă nu e mai bine să meargă cu Hanna; în maşină mai erau două locuri şi era limpede că era mai comod şi, poate, mai rapid. În plus, rămânea împreună cu Hanna.

– De ce să te chinui, mergând cu autobuzul?

– Îmi place să mă chinui, mi-a răspuns categoric, zâmbind în colţul buzelor, prietenul nostru. Şi, în plus, avem de discutat.

În staţie, în drum spre Haifa (unde stă fratele mai mare al lui Leon), prietenul nostru ne-a explicat nu puţine lucruri. Împrejur, pretutindeni, soldaţi – fete, băieţi de circa douăzeci de ani – înarmaţi. E un tablou cu care ne obişnuisem într-o oarecare măsură, aşa cum acceptam ca pe ceva necesar – inclusiv pentru securitatea noastră – controalele bagajelor oriunde intram: în magazine, la Cinematecă, la Muzeu etc. Armata în Israel este obligatorie. Tinerele o fac răstimp de un an şi nouă luni, iar tinerii – vreme de trei ani. Şi Ania, şi Marc, copiii lui Leon şi ai Hannei, şi-au făcut serviciul militar. E drept că după armată ţi se deschid nu puţine drumuri, riscul însă – spune Leon cu acelaşi calm imperturbabil – e să-ţi primeşti propriul copil într-un coşciug. Ştiam ce spune. Cu câteva seri înainte, ne plimbasem prin cartierul unde familia Volovici stătuse până să se mute într-o altă locuinţă. Cartier ce semăna – înspre partea palestiniană, de unde s-a tras, mai ales, serile, când se revenea de la serviciu – cu o redută sau, mai exact, cu o cetate asediată. Fragmentele de bloc din beton aşezate pentru a apăra populaţia paşnică în staţii de autobuz, în dreptul şcolii, al grădiniţei, au fost pictate, pentru ca – în timp de pace – să aibă un aspect estetic. Văzând găurile făcute de gloanţe, am simţit frigul strecurându-mi-se în oase, frigul care anunţă venirea Motanului; aşa apare moartea – luând înfăţişarea felinelor – în una dintre prozele lui Leon.

Unul dintre războaie a fost provocat de Yom Kipur – Ziua Iertării păcatelor, spuneam – când Israelul este paralizat. Nu funcţionează decât ambulanţele, unele spitale, poliţia. Nu se ascultă radiourile, televiziunea. Toată lumea ebraică se roagă, merge la sinagogă. Se roagă pentru cei morţi şi pentru cei vii.

Haifa e o urbe montană. Farmecul ei stă în faptul că la poalele Muntelui Carmel se-ntinde, în toate splendorile-i aspre şi dulci, marea. Mada (Madeleine Davidsohn), împreună cu prietena ei, Brânduşa, ne-au condus să vedem Universitatea, Primăria, Facultatea de Medicină, Biserica Sfântului proroc Ilie, Steaua Mării (Stella Maris), Mica Elveţie de la marginea oraşului acesta de o frumuseţe atrăgătoare: cartierele evreiesc, arab sunt situate în serpentine, pe versanţii montani, încât senzaţia că unele case curg din cer sau mai au un pic şi vor urca la cer este persistentă. Impresionante au fost şi Grădinile Bahai, un soi de pecete a raiului, cu mări de flori tropicale (şi nu numai), arbori uriaşi, palmieri… şi o linişte de auzi, ziua în amiaza mare, cum cântă greierii. Seara, Mada şi soţul ei, Sergiu, ne-au dus să vedem oraşul noaptea, care se transformă într-un bloc uriaş de lumină. (La Ierusalim – o urbe iluminată intens – reuşeam să stârnesc zâmbetul lui Leon, afirmând cu un ton copilăros, seară de seară, că a venit, iar şi iar, Crăciunul.) Întrunirea de la Haifa a fost moderată de scriitoarea Francisca Stoleru. Publicista Biti Caragiale a vorbit inspirat şi aplicat despre cartea lui Leon Volovici, care – stând şi de astă dată pe „banca acuzaţilor” – a fost emoţionat ca un puşti; scena unei săli de concerte, e ştiut, expune, solicită, te obligă să dai tot ce ai mai bun în tine.

M-am bucurat să revăd şi la Haifa unii prieteni, între care pictorul Liana Saxone-Horodi, Sergiu şi Mada Davidsohn.

Îi mulţumesc, iată, încă o dată lui Leon Volovici că a avut încredere în Ideea Europeană şi a dat cartea sa pe mâinile mele. Altfel, nu aveam bucuria de a-l cunoaşte (şi) mai bine, de a descoperi – dincolo de faţa cunoscută, despre care am vorbit şi voi mai vorbi pe parcursul turneului care va avea loc în ţară – cealaltă faţă, de om rar, căruia nu-i este străin cultul prieteniei. Nu aflam că pot fi, atât cât omeneşte e posibil, un editor ideal, adică unul apt de a deveni complicele cărţii şi, în consecinţă, fireşte, al autorului. Am spus pretutindeni în Israel că la Ideea Europeană există cultul scriitorului, cultul muncii (în sens goethean), cultul lucrului bine făcut, obligatoriu dus la capăt. Am vorbit despre prietenii noştri, stâlpii instituţiei noastre: scriitorul Nicolae Breban, Ion Ianoşi, Janina Ianoşi, Nicolae Balotă. Despre cărţile editate de noi. Despre tabietul de a ne propune – în ciuda tinereţii instituţiei noastre; scrisesem, apropo, acum mai mulţi ani, o Elegie Împotriva tinereţii – proiecte majore. Acestea se numesc – şi unii dintre prietenii, lectorii noştri fideli le ştiu deja; mă bucur că i-am regăsit pe unii dintre ei în Israel, având parte de nu puţine surprize memorabile în acest sens – Dostoievski, Tolstoi, Rilke, Nietzsche, Breban, Ianoşi, Balotă. Şi lista, sperăm, se va completa.

La toate întrevederile, conferinţele organizate cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe din România, prin Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, la Tel Aviv (Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limba Română), la Ierusalim (beneficiind de sprijinul Universităţii Ebraice din Ierusalim, al Centrului Cultural dedicat întâlnirilor cu scriitori şi artişti români, al Cinematecii şi al Centrului de Studiere a Istoriei Evreilor din România de la Universitatea din Ierusalim), la Haifa (Centrul Cultural Haifa sub egida HOR Haifa), au fost, spuneam, prezentate şi discutate cărţi recent apărute la Editura Ideea Europeană dedicate prezenţei scriitorilor evrei în literatura română şi problemei antisemitismului. La toate întrevederile, am fost invitată să citesc din poemele mele. Am citit din psalmii mei, din volumul inedit Grădini austere.

La Haifa, o doamnă din sală – îmi cer scuze că nu i-am reţinut numele – m-a întrebat:

– Sunteţi tânără. Atunci de unde atâta tristeţe în poemele dvs.?

– Aura, ai încurcat-o, îmi şopteşte zâmbind Leon.

– M-aţi încurcat de-a binelea, doamnă, m-am auzit spunând. Kafka considera că literatura este o formă de rugăciune. Nu ştiu dacă avea dreptate Kafka. Mie poemele mele îmi fac rău, un rău enorm; când citesc din ele, tremur literalmente; fără poemele mele însă – ştiu ce spun! – aş fi fost un om mort demult. Pentru mine, poezia, fiind un mod de a mă exprima, un mod de a fi – poezia înseamnă destin, nu-i aşa? – este şi o rugăciune. Aţi auzit vreodată o rugăciune veselă?

– Splendid răspuns, recunoaşte Leon, tot în şoaptă.

L-am ascultat un pic uimită. Pe mine însămi răspunsul meu m-a mirat, căci nu eu eram aceea care vorbea. Darul şi servitutea de a te simţi – în mâinile cuiva nevăzut, prezent însă pretutindeni, până la tiranie – o unealtă… După o lungă perioadă de „secetă”, în care m-am întrebat nu o dată, nu fără disperare în suflet: „Ce-i cu mine? Ce mi se întâmplă? Unde am greşit? De ce sunt pedepsită, de vreme ce demonul liricii mi-a întors spatele?”, întorcându-ne din Israel, am reînceput să scriu poezie.

Avionul a decolat de pe aeroportul Ben Gurion (numit aşa în amintirea primului prim-ministru al Israelului) în zorii zilei de luni. Răsăritul de soare a fost de o frumuseţe care îţi tăia respiraţia. Şi acum îmi ard ochii, gândindu-mă la el.

Ne scriu prietenii noştri, Janina şi Ion Ianoşi:

Leon Volovici ne scrie din Ierusalim:

Artistul plastic Adrian Şuştea, căruia stă să-i apară o carte la Ideea Europeană, aflând că am revenit din Israel, ne întreabă:

În aceeaşi zi de marţi, prima zi redacţională de după turneul israelian, pe la redacţie a trecut Ştefan Borbély, ca să ia câteva exemplare din volumul său recent apărut la noi, O carte pe săptămână. Mi-a dăruit o scoică din Australia. Iar eu i-am dăruit o pietricică adusă de pe Muntele Măslinilor.

– Ştefan, aţi fost vreodată în Israel? îl întreb.

– Nu, din păcate. E visul meu acesta.

Îmi consult, între timp, corespondenţa electronică. Unii dintre prieteni ne întreabă când vom reveni anul viitor. (2007)

Un om al dialogului

Bunul nostru prieten, marele intelectual Leon Volovici se află de o săptămână în ţară. Joi, 15 noiembrie, la sediul Uniunii Scriitorilor, în Sala cu Oglinzi, Ideea Europeană & EuroPress a organizat o lansare-eveniment (cu participarea autorului) a cărţii De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi, semnată de Leon, volumul fiind comentat de Ion Ianoşi, Nicolae Balotă, Nicolae Breban şi de subsemnata. Sala arhiplină. Lume multă. Lume bună. Domnul profesor Paul Cornea. Marea poetă Ileana Mălăncioiu. Diana Nedelcu (laudă acestei luptătoare mari pentru cultură, laudă pentru tot ce face!). Janina Ianoşi. Ditza Goshen. George şi Paraschiva Voicu. Şi alţi prieteni, admiratori. Leon este emoţionat din nou, ca un puşti. Mă întreabă unde sunt cărţile. Un pic de răbdare. E puţin agitat, deşi se ascunde bine sub platoşa calmului ireproşabil. Distins. Elegant. Se uită, din timp în timp, întrebător la mine. Îmi aduc aminte de turneul nostru în Israel. Totul creşte în mine. Revine în actualitatea sufletului, cu o forţă nebănuită. În timpul Conferinţei de la Ierusalim, apropo de cartea lui Leon Volovici, Costel Safirman menţiona că această carte „este scrisă de un scriitor care are talentul – şi nu e un talent întâlnit în mod curent – de a transforma materia confesivă în materie de literatură netă. Este o carte Volovici 100%”. Moshe Idel, celebritate mondială în Cabală şi mistica iudaică, susţinea tot atunci că „în carte se vorbeşte despre trei identităţi. Fiecare adaugă un fel de slăbiciune la celelalte două. Identitatea evreiască ieşeană e ceva diferit de identitatea israeliană – asta trebuie spus foarte clar. Identitatea română a lui Leon se schimbă după ce vine în Israel. El îşi asumă o identitate israeliană care este, insist, foarte diferită de identitatea evreiască ieşeană. Dar asta schimbă şi atitudinea lui faţă de literatura română. Ce a scris el înainte şi ce a scris el după ’86-’87 este ceva foarte diferit. Nu numai tematic, eu cred că e vorba şi de o atitudine diferită”. Eu am fost unul dintre puţinii privilegiaţi care au citit printre primii această carte. Cred că sunt al doilea lector al acestei cărţi unice. Am citit-o dintr-o răsuflare, cu sufletul la gură (aşa se spune, nu?), deşi mă împărţeam mereu între ipostaza de redactor de carte şi cea de scriitor, în sensul că mă fura lectura şi trebuia să mă întorc să văd dacă totul e în regulă, dacă nu mi-a scăpat ceva; trebuia, aşadar, să-mi fac datoria de redactor al acestei minunate cărţi. Este vorba de un text fierbinte. Este un text atipic. Toată această carte este mai mult literatură. Evident că este literatură, nu este însă, cum s-a menţionat nu o dată, şi ficţiune. Leon Volovici are norocul de a avea un Destin, da-da, cu majusculă, un destin apt, capabil de a fi prins între coperţile unei cărţi – ceea ce e un lucru extrem de rar. E o carte splendidă, o carte-eveniment, o carte-document al unei epoci. Îi dau dreptate lui George Voicu, profesorul şi istoricul mentalităţilor care susţinea că „Leon Volovici spune întotdeauna o poveste cu tâlc, o poveste care ascunde o semnificaţie, o învătăţură. Şi ştie întotdeauna să extragă, deloc pedant, cu o imensă naturaleţe, acest dedesubt, să spunem, pe care povestea, naraţiunea îl ascund. E un povestitor, cred, mereu dublat de omul care meditează şi vrea să afle tâlcul întâmplărilor”. Dacă Ion Ianoşi s-a referit la echilibrul tuşant, la simţul măsurii şi decenţa lui Leon Volovici, insistând asupra modelului de calm şi civilitate dat de acest intelectual de marcă, Nicolae Balotă a vorbit, la lansarea de la Bucureşti, desfăşurată în incinta Sălii cu Oglinzi, în special, despre cele câteva istorii pline de miez (ca scena cu legionarul, răscolitoare, sau ca acel cvasipoem ce descrie modul în care se face o potcoavă), iar Nicolae Breban a făcut o paralelă inspirată şi exactă între Leon Volovici şi Lucian Raicu, găsind mai multe similitudini, afinităţi între cei doi cărturari. Unele texte din cartea lui Leon conţin nuclee epice, şi ar fi salutar ca autorul să revină asupra lor; în această ordine de idei, i-am şi spus de mai multe ori că are talent de povestitor şi ar fi bine să intre pe terenurile capricioase, atrăgătoare, fascinante şi vii ale epicului pur.

A doua zi, la Iaşi, a avut loc o altă lansare, sala de la Casa Pogor dovedindu-se a fi neîncăpătoare; asta şi pentru că poetul şi amfitrionul nostru (dar nu mai puţin constructorul de instituţii culturale!), Lucian Vasiliu, a făcut o excelentă publicitate evenimentului, şi pentru că, aflându-se că Leon Volovici, iată, a revenit acasă, la Iaşi, şi nu s-a întors oricum, ci cu o carte, mulţi, foarte mulţi dintre prietenii lui de o viaţă şi-au dorit să-l revadă. Liviu Antonesei a scris, pe urmele fierbinţi ale acelui eveniment, un text inspirat, intitulat Întoarcerea lui Leon Volovici, văzând astfel revenirea fiului rătăcitor: „La Casa Pogor, într-o sală plină până la refuz, am participat la o lansare de carte-eveniment. Împreună cu Aura Christi, editoarea cărţii, Lucian Vasiliu, gazdă, Emil Brumaru, în calitate de fost coleg de liceu al autorului, Mihai Dinu Gheorghiu, prieten vechi al acestuia şi tânărul istoric Adrian Cioflâncă, am vorbit despre cartea lui Leon Volovici De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi (Editura Ideea Europeană, 2007). Primisem cartea cu câteva zile înainte şi o citisem practic pe nerăsuflate, o citisem cu enormă plăcere, deşi, desigur, o carte ce se referă şi la perioada războiului, la pogrom şi la comunismul românesc nu poate cuprinde numai lucruri plăcute! Plăcerea lecturii venea din altă parte, din mai multe părţi. Mai întâi, din tonul măsurat şi din simţul nuanţelor care o străbat. Leon Volovici priveşte şi îşi priveşte trecutul cu un fel de înţelepciune care nu e câştigată doar odată cu trecerea vârstei, ci îi este oarecum consubstanţială, structurală”. În chip cert, lui Liviu Antonesei cartea i-a plăcut şi fiindcă a avut prilejul să găsească, între cele două coperte elegante, imaginea Iaşiului multicultural de altădată: „Plăcerea provenea şi din fapul că, într-o foarte largă secţiune a cărţii, am regăsit Iaşul acela multicultural şi viu, poate sărac, însă foarte colorat, pe care am apucat să-l mai cunosc şi eu în anii şaizeci, ani ai copilăriei şi adolescenţei mele. Trăitor în acea perioadă într-un grup de case şi căsuţe de pe Ştefan cel Mare, zona pe care se întind acum blocurile cu BCR, Banca Ţiriac, cu tot cu «cubul» din faţa lor, în care familiile româneşti şi evreieşti erau cam la egalitate, iar noi, copiii, ne jucam şi ne certam, ne mai şi băteam, ca toţi copiii, împreună, dar nu segregaţi etnic, ci pe tot felul de alte criterii, am şi eu amintiri despre comunitatea evreiască locală, chiar dacă din perspectiva cealaltă, românească. Şi, în ciuda diferenţei de vârstă, de peste un deceniu, dintre mine şi autor, o mulţime din amintirile noastre sunt, dacă nu comune, măcar foarte asemănătoare. Iar foarte multe îmi sunt acum provocate de excepţionala forţă de evocare a acestei cărţi! Mi-i amintesc pe toţi copiii aceia care nu mai suntem, iar aşa cum suntem acum, suntem împrăştiaţi în toată lumea, de la Iaşi până în Ţara Sfântă, în California sau pe malurile Rhinului şi ale Senei”. Regăsesc, iată, pentru a câta oară, în scriitorul Liviu Antonesei generozitatea de a se bucura de împlinirea celuilalt, inclusiv atunci când se referă la miezul cărţii voloviciene, despre care afirmă, între altele, că e „un dialog cald, măsurat, din care aflăm o mulţime de lucruri despre comunitatea evreiască ieşeană în care şi-a petrecut Leon Volovici copilăria şi tinereţea, despre cea românească şi, mereu în extensie, despre cea din întreaga noastră arie de cultură est-central-europeană, domeniu în care autorul lansat de noi vineri avea să se specializeze după 1984, când a ales să se stabilească la Ierusalim, mai întâi cercetător la Yad Yashem, Institututul pentru Studierea Holocaustului, apoi cercetător şi profesor la Universitatea Ebraică şi la Institutul pentru Iudaism Contemporan. Iar, acum, de la Ierusalim, cu această carte, Leon Volovici revine la Iaşi, pe calea dialogului şi a mărturisirii, dar revine oarecum pe ocolite, dacă ne gândim că, de câţiva ani, este şi profesor invitat al Universităţii clujene.

Că Leon Volovici este un extraordinar om al dialogului mi-am dat şi eu seama. Din păcate, nu în cei şapte ani cât am lucrat în aceeaşi clădire, mulţumindu-ne doar să ne salutăm politicos când ne întâlneam în uşa clădirii în care funcţionau institutele noastre de cercetare, ci acum doi-trei ani, când, participant la un simpozion despre Holocaust desfăşurat la Iaşi, Leon a acceptat să-mi fie interlocutor într-o emisiune de televiziune. O discuţie de care îmi amintesc cu o plăcere la fel de mare ca cea provocată de lectură cărţii de acum.” (2007)

Sursa:

http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1541

despre

Aura Christi:

Gradini austere, Ideea europeana, 2010.

Sfera frigului, Contemporanul, 2011.

■ Mi se părea că Aura Christi n-a înţeles că trăim într-o epocă paradoxală, de scurtare drastică a mesajelor, cu un iz apocaliptic fără precedent, pe reversul unui adevărat potop informaţional

■ Apucându-ne, deci, de lectura celor două volume recente ale Aurei Christi şi urmărindu-le cu atenţie traiectul în pofida propriilor noastre prejudecăţi, am făcut şi multe alte constatări

■ Putem să-i facem acestei poezii câte reproşuri dorim: un anumit ton psalmic, devenit tradiţionalist, un anumit limbaj care pare a rescrie poeţi anteriori etc. Totuşi accentele obsedante ale textelor cad altfel, ca nişte descoperiri proprii

■ Teama de a muri de tot, de a nu fi pomenit, de a rămâne fără Înviere n-a fost niciodată mai acut exprimată

■ Singura sursă a poemului pare să fie doar negativitatea subliniată sfâşietor. Existentă, desigur, şi în poezia noastră anterioară, ea este acum totalmente conştientizată şi certificată fără scăpare. Poetul, însă, „cântă în continuare: metafizica poeziei-cântec continuă să vieze

■ A scrie căderea apocaliptică nu e uşor. E un merit al Aurei Christi (vezi Martorul şi scribul) faptul de a găsi singura soluţie la această cădere fatală, dată din pornire: cel care o scrie o şi „opreşte”, „incitând rigoarea/ celui din urmă frig”. Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperită cu greu, conştientă de destrămarea mitului, poate să impună din nou mitul: instituirea „mai viului” este cu putinţă doar datorită morţii. Învierea nu e posibilă decât datorită ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dezleagă, astfel, paradoxal, prin răsturnarea negativităţii generale a sensului. Nu e nevoie să analizăm totul. Sunt, însă, şi aici destule descoperiri în plan poetic, am îndrăzni să spunem.

■ Descoperirea făcută de poetă este că realul însuşi are origine poetică (nu reală!), prin căderea în „emisfera cealaltă”, de parcă Dante însuşi ar fi acum reeditat în altă semantică: „Ah, calul e fiu al pegaşilor, dintotdeauna” (Numele lucrurilor). Fiinţele existente îşi au obârşia în himere, iar realitatea ia fiinţă din metaforă.

■ Altă „descoperire” poetică: întreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat: „să împingem antichitatea/ în faţa noastră, în viitor, departe/ Să ne imaginăm că totul nu e decât un joc./ Da, nimic mai mult decât un joc sau un mit”. Iată, deci, cum se poate recupera mitul într-o epocă în care toată lumea postmodernă a visat la demitizare şi dez-iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare

Multă vreme am ezitat să scriu despre poezia Aurei Christi (alias, Aurelia Potlog), poetă pe care Marin Mincu o remarcase deja printre tinerii basarabeni cu care făcuserăm cunoştinţă la Chişinău imediat după 1990, cred, în timpul unei vizite la invitaţia Uniunii Scriitorilor. Mi se părea o poezie reflexivă, rece, scrisă după vechile canoane moderniste, care nu pot funcţiona decât forjându-şi în permanenţă nişte concepte poetice (sau chiar, mai dur spus, nişte poetisme) care-l ţin pe cititor la suprafaţa textului, nedându-i propriu-zis intrare înlăuntru, la nodul originar al suferinţei autentice. Sintagme precum (culeg la întâmplare): „lumină impură”, „negrul duh al pământului”, „miezul spaimei”, „secrete făpturi”, „mă drămuiesc” etc. par a fi nerezonante şi culese dintr-un arsenal depăşit, ce nu se lasă trăit, ci pare doar scris, depărtându-se mult de stratul primar al concretului cotidian şi purtând un fel de armură ce te proiectează într-o zonă protejată, fictivă, o „grădină austeră” în sensul neamestecului cu durerea, solicitând, la rigoare, doar o eventuală descifrare ideatică. Mai observam, în treacăt, că poezia aceasta nu are propriu-zis metaforă, în sensul că nu se sfieşte să se exprime pur discursiv, căutându-şi un fel de armonii structurale – iarăşi, depăşite – în loc să mizeze exclusiv pe dizarmonii expresive. Mai scurt: mi s-a părut că versul nu ţâşnea în chip fatal, ca „realitate” imposibil de dislocat şi prin aceasta memorabil. Numai pe alocuri şi, în special în finalul poemelor, după ce „frângeai gâtul” retoricii aparente, acolo unde reflecţia cădea într-un fel de exhaustie, intervenea câte un nod gordian al poeziei. Abia după ce poemele erau deci decapitate sau ecervelate de prejudecata reflecţiei şi chiar a unor preţiozităţi precum „irump”, „somnos” sau a unor verdicte date din senin, ca de pe un fel de podium, precum „Ne tencuim din moarte în moarte”, ca şi de enumerări de mulţimi vide ale textului („Şi-i vuiet, şi geamăt, şi scâncet, şi bocet”) sau de construcţii sintactice ambigui („citesc adesea serile din Noul Testament”) sau de asumarea unui masculin cu sens neutru (deloc pe gustul nostru) şi adjudecarea unei grandori livreşti („Domine”), apărute şi la o altă poetă etc., începea o vorbire în nume propriu. În fine, desfăşurarea poematică, oarecum complicată, solicitantă, meandrică: mi se părea că Aura Christi n-a înţeles că trăim într-o epocă paradoxală, de scurtare drastică a mesajelor, cu un iz apocaliptic fără precedent, pe reversul unui adevărat potop informaţional. Şi încă: rimele, când apar, dau impresia că zornăie inutil, după ce au fost găsite cu caznă, ca aici: „Întrezăream fără să văd/ cum va ţâşni din umbre/ un plin de fast prăpăd (s.n.). Pe scurt: eu, cititorul de azi – îmi ziceam – n-am timp să mă gândesc şi nici nu-mi reprezint cât ai clipi cam ce ar fi acela „un plin de fast prăpăd”. Mai mult: cititorului de azi îi displace profund (îl supără la ureche) faptul că mai stăruie – din deja vechiul modernism – ceea ce s-a numit, cu un termen generic, „identificarea eroică” a instanţei auctoriale: cu alte cuvinte aşezarea, din capul locului, a creatorului, înainte chiar de a pune condeiul pe hârtie, într-o postură situată la o anume altitudine (în grade mai mari sau mai mici, de la caz la caz), socotită şi ea astăzi, mai ales de către ultimii veniţi (douămiiştii) cu totul nejustificată, ba chiar neavenită. Altfel spus, nicio umilinţă la depăşiţii modernişti, ca să nu mai vorbim de romantici: chiar şi chinurile obişnuite ale fiinţei au ceva solemn şi sugerează contorsiuni ce nu sunt la îndemâna oricui, ci doar a sufletelor „alese”, exprimate disproporţionat: „Mă ghemuiesc. Mă sfârtec. În mine mă înghesui/ în străvechiul stârv al propriului eu”. Deşi autoarea se îndeamnă pe alocuri: „Lasă-te-n bocet”, acesta nu există în text decât numit – şi bine ştim că „nomer, dans la poèsie, c’est supprimer trois-quarts…” etc.

Însă. Repetăm: însă: poate oare decreta cineva că instanţa poetico-discursivă trebuie să se situeze mai sus sau mai jos sau că poezia trebuie să renunţe la prestanţa şi la exorbitanţa ei specifică în chip absolut? Răspuns: Nimeni. Nu există decret posibil nici pentru exorbitanţă, nici pentru mizerabilism. Prin urmare, toate obiecţiile de mai sus, ale mele (ale cititorului), sau măcar o mare parte dintre ele, sunt categoric discutabile, iar poezia, unde sau când există, supravieţuieşte în afara unor astfel de criterii şi în afara oricărui decret. Cel mult, percepţia instaurată punctual în anumite poetici sau mode îşi adjudecă rolul de legislator pe o perioadă limitată.

Apucându-ne, deci, de lectura celor două volume recente ale Aurei Christi şi urmărindu-le cu atenţie traiectul în pofida propriilor noastre prejudecăţi, am făcut şi multe alte constatări, după cum urmează:

Nu se poate spune că poezia ei este lipsită de tensiune; dimpotrivă, tocmai tensiunea internă neobişnuită e cea care obstrucţionează sever cuvintele şi nu le lasă să se manifeste „în libertate”, să zicem, ca la avangardişti, menţinându-le pe jumătate într-un secret inconfesabil care ţine de natura propriei ei fiinţe, şi nu de opţiunile de limbaj. Există reale sfâşieri lăuntrice în textele celor două cărţi, şi nu unele de duzină: e bilanţul unei existenţe, dar, odată cu el, şi cel al speţei umane, ca să spunem aşa, mereu pus la probă pentru a discerne un sens, o noimă generală şi a afla un răspuns viabil la întrebarea amară a posibilei mântuiri, precum şi la taina cea mare, de nedezlegat, a Învierii şi a duratei. Greu de îndurat, pentru cel care a pornit la drum, încrezător iniţial că „urcă spre sine”, că se clădeşte pas cu pas printr-un elan autoconstructiv, să constate la un moment dat că a cedat de fapt unei iluzii şi unei ispite, cum şi că drumul era de fapt, dintotdeauna, întemeiat pe cădere. Toposurile recurente ale poeziei Aurei Christi în cele două volume sunt, în chip curios pentru cititorul neprevenit, bezna şi căderea, cu toate derivatele lor; iar aceasta nu ca idei abstracte, ci ca senzaţii ontologice adânc resimţite. Acestea, precum şi vestirea apocaliptică a sfârşitului împotriva căruia nu există soluţie, nu sunt la ea nişte simple poncife care ar da prestanţă poeziei în suprafaţa limbajului, ci trăiri de profunzime ce au modificat adânc arii întregi ale căutărilor artei actuale şi le-au acutizat. Putem culege exemple nenumărate din sfera semantică a negrului din ambele volume: „Închis în mine stau. Ce deasă-i bezna.” (La cules) sau: „Din tot ce nu m-a omorât eu mă culeg/ De veacuri paşii mei mă duc spre mine./ Credeam că urc. Şi-n suflet cineva/ Stângaci mi-azvârle frigul. Cine?”. Putem să-i facem acestei poezii câte reproşuri dorim: un anumit ton psalmic, devenit tradiţionalist, un anumit limbaj care pare a rescrie poeţi anteriori etc. Totuşi accentele obsedante ale textelor cad altfel, ca nişte descoperiri proprii. Se aud, fireşte, sonurile contrapsalmului arghezian, formulate insistent şi aproape monoton în mai toate poemele; dar nu numai „îndoiala” şi „tăgada” se aud, ci şi un nihilism apocaliptic de ultimă generaţie, în care toate valorile se definesc sau se dezleagă pe negativitate (ba chiar, ca să folosesc un termen al lui Marin Mincu, pe tonusul negativ intrat în sânge, nu doar în concepţie): „Din negrele puteri obscure/ duhul l-am adăpat şi mare// îmi rămânea doar setea de a fi/ o, tiranie dulce, otrăvită miere,/ magmă în fierbere, frig absolut/ din noapte îmbrâncit în Înviere” (Finis). Se simte adierea vidului şi a frigului, a nimicului prezent şi el peste tot; Geneza invocată seamănă mai degrabă a sfârşit gata pecetluit care stă la baza începutului. Un mod nou de vieţuire se arată la orizont, sub semnul, devenit absolut, al morţii: „Nu trece nici o zi/ fără să mă gândesc la moarte”. Disperata foame de sine şi de viaţă sunt noile stări instalate în conştiinţa veacului, nu doar până în cotidian, ci până la secundă: „secundele bat ca un clopot/ în trunchiul impudic/ al beznei ce mă străbate” (Zi îndoită). Conştiinţa nimicului universal este cea care face ca fiinţa umană să devină „impudică”, temătoare, să ardă anticipat în flăcări ale unui iad interior, luptându-se cu disperare să le învingă. Afirmarea de sine este numai rezultatul acestei lupte cu negativitatea. Moartea apare de multe ori, în chip înşelător, ca o salvare, iar singura lumină  – friguroasă – e aceea a morţii. Sentimentul dominant este exprimat în termeni ca aceştia: „Bezna-i deasă. E deasă./ Şi nimeni nu vine” (Departe).

Teama de a muri de tot, de a nu fi pomenit, de a rămâne fără Înviere n-a fost niciodată mai acut exprimată – nu numai la Aura Christi, ci şi la alţi colegi de generaţie: „Duhul serii întreg cum se-aşează în noi/ şi ne smulge-ncet ca spre o magie./ Ceasul e târziu. Nici n-a început./ Peste noi se-n-chide pleoapa arămie/ a cuiva ce cântă dinspre neguri, lut”. Numai în aparenţă simţim ecouri poetice din „secolul cellalt”. În realitate, în poezie, s-au produs mutaţii mari. Pe lângă nihilismul special al lui Nietzsche, perceput actualmente mult mai bine şi pe lângă ecoul, retopit în alt creuzet, al marilor interbelici (Blaga, Arghezi, Bacovia), pe lângă Nichita, se aude şi ceva inedit, făcând din principiul negativ un propulsor generalizat.

Care-i viziunea ce rezultă din textele poetei? Un creator obscur „înserează” fiinţa, iar omul încearcă din răsputeri să se opună. Un Dumnezeu egoist ascunde cuvântul Creaţiei, iar entitatea omenească aşteaptă cu înfrigurare să ajungă la el, deşi cerul este permanent închis şi „de fier”. În bilanţul său final, omul se regăseşte gol şi fără urmă de speranţă: „Am jubilat. Am iubit. M-am ridicat. Am murit./ M-am închinat blestemului care fiinţa-mi reda/ şi gol m-am regăsit. Şi puţin/ Şi-n mine încolăcit.”(Bocet). Noua condiţie psalmică e spusă peste tot, fără echivoc: „Sunt pierdut”, „Sunt gol. Sunt pustiu”. Întunericul şi frigul conştiinţei sunt partea „ultimului om”, rătăcit într-o „noapte străină”, căreia îi contemplă „arhitectura” (Angela Marinescu vorbea şi ea despre „structura nopţii”).  Lumea apare – insesizabil – în altă ipostază decât cele cunoscute până acum: mereu „străină” şi „în schimbare”. Dumnezeu este şi el însingurat şi înstrăinat de om: l-a zămislit pe acesta, se pare, cu un destin derizoriu de la început. A fi devine nu doar sinonim, în noua modalitate de vieţuire a omului apocaliptic, ci absolut indiscernabil de a nu fi. Omul ca atare se percepe ca fiinţă evanescentă, firavă, uşurată de atribute, infantilizată şi androgină. Sunt accente noi, deşi pot fi confundate uşor cu cele ale poeziei mai vechi. Polii fiinţei se invertesc: dimineaţa creaţiei şi „noaptea străină” sunt, ca niciodată, echivalente, chiar suprause. Trupul şi sufletul fug unul de celălalt şi se regăsesc ca într-un chin veşnic. (Trup şi suflet). Miturile şi iluziile se destramă într-o certitudine vidă: „nu există vulturi de noapte şi n-a văzut/ nici grădini austere, nici fete de sânge,/ nici unicorni de argint./ Dă-le tuturora dreptate./ Cazi în trupul tău de carne, de lut” (Dormi).

„Grădini austere” înseamnă, de fapt, paradisuri dezbrăcate de mit, certitudinea totală şi înfricoşătoare a nimicului.

Aura Christi aparţine – ca toată lumea poetică atentă la actualitatea recentă,  acelui „nihilism dus până la capăt”, mult mai palpabil poeţilor decât filosofilor. Nu mai rămâne decât mitul disperat al „îngerului păzitor”, devenit aproape un eres. Dar şi eresul – poetic – dă conştiinţei un unic avertisment: „Fugi ca la carte!/ nici aici nu-i de văzut nimic!!”.

Este de subliniat ceva, totuşi, la Aura Christi. Deşi ea are conştiinţa nimicului, exprimată patetic, extrage din ea altceva decât congenerii săi. Conştientă că nu există scăpare, nu cade pe partea cealaltă a metaforei, în vorbirea răspicată a nimicologiei realului, ci invers: tocmai nimicnicia dă libertate iluziei şi poeziei fără limite: „Lăsaţi fluturii să zboare/ în legea lor de mătase/…/ Lăsaţi poeţii în ei să se stingă./ Şi să cânte”. Aceasta e concluzia Grădinilor austere. O poezie luxuriantă, infantil încântată, mirifică, plină de exaltări gratuite şi scutită de duritatea „voinţei de putere”, este perfect îndrituită, tocmai în pofida nimicologiei. În sensul acesta, Aura Chisti este, evident, o poetă nouăzecistă (Ea a şi debutat în 1993). O nouăzecistă venită din Basarabia. Nouăzeciştii au o metafizică a lor, liberă, ce ar putea fi exprimată astfel: dacă nimic nu e, atunci poezie! şi dragoste! E un alt fel de „totul e permis” (un nihilism pozitiv): toate metafizicile sunt admise, însă uşurate, devenite „fluturi”.

Sfera frigului mi se pare un volum chiar mai bun decât Grădinile austere. Este poate cel mai bun volum de până acum al poetei. Goethe şi Hölderlin stau de gardă prin două motto-uri. Goethe glăsuieşte: „Totul le dau zeii, nesfârşiţii;/ Iubiţilor lor, cu totul”. Hölderlin: „Dar unde-i primejdie, sporeşte/ şi mântuirea”.

Răsare şi aici obiecţia noastră mai veche. Cititorul deschide şi citeşte: „Între cenuşă şi cântec te-aduni”. Şi-şi spune, mai mult ca sigur: o poezie care începe şi sună aşa eu, unul, nu mai vreau să citesc. Şi nici nu-i putem interzice s-o facă. Primul poem pare o Elegia întâia a lui Nichita Stănescu: „El nu seamănă cu nimeni./ Nu e născut din femeie. Nici mama/ suferinţă nu i-a dat viaţă” etc., încât conţinutul reflecţionat pare să depăşească trăirea sau, oricum, constituie un strat ce trebuie înlăturat la lectură pentru a pătrunde la miezul trăit. Parcursul textual al culegerii este însă mult mai coerent şi mai bine organizat. Toposul negrului este mult mai clar marcat, iar principiul negativ ca propulsant este transparent în plan cosmic: „Nu, puterea neagră din sufletul meu/ nu este, nu poate fi a mea”. (Ne revine în minte un vers al poetului Ion Mureşan: „Cântă forţa neagră a forţei negre din capul tău”. La Aura Christi „puterea neagră” este aceea a „absenţei”, a nefiinţei, a nimicului ce ocupă exact locul fiinţei şi e responsabilă de eforturile de afirmare ale entităţilor precum şi de sentimentele lor: „Ea locuieşte absenţa ca pe sine însăşi,/ dându-i un mister negru şi nesfârşit,/ ca o fântână/ din care nicio suflare/ n-a băut vreodată/ şi nici nu va bea”. Starea fiinţei e cumplită în prada „puterii negre”: „Stau şi tremur în miezul forţei atroce./ Mi-e frig. Din ce în ce mai frig”.

Căderea devine şi ea loc central. Condiţia ontologică generală e marcată de cădere, iar creşterea, înălţarea nu sunt decât reflex al acesteia. Ne aflăm, de altfel, lucru ştiut, în epoca definirii mai tuturor valorilor pe temeiul conceptelor negative şi nu vom amănunţi acum felul cum se repercutează ele în sfera esteticului. Sunt versuri memorabile în acest volum, ceea ce până acum poate că nu se întâmpla decât cu greu: „şi tremuri în raza marelui frig;/ eşti viu şi alături nu-i nimeni”. Se aud ecouri bacoviene: „Singur, singur, singur,/ Domine, cad şi iar cad” sau „Negrul, negrul, negrul” (Negrul), „Lunec. Lunec. Lunec// nimeni”. Titlurile poemelor sunt de la sine grăitoare, evoluând către o stereotipie apocaliptică. Uneori accentele sunt blagiene, de sfârşit panteist şi uşor decrepit. Singura sursă a poemului pare să fie doar negativitatea subliniată sfâşietor. Existentă, desigur, şi în poezia noastră anterioară, ea este acum totalmente conştientizată şi certificată fără scăpare. Poetul, însă, „cântă” în continuare: metafizica poeziei-cântec continuă să vieze.

A scrie căderea apocaliptică nu e uşor. E un merit al Aurei Christi (vezi Martorul şi scribul) faptul de a găsi singura soluţie la această cădere fatală, dată din pornire: cel care o scrie o şi „opreşte”, „incitând rigoarea/ celui din urmă frig”. Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperită cu greu, conştientă de destrămarea mitului, poate să impună din nou mitul: instituirea „mai viului” este cu putinţă doar datorită morţii. Învierea nu e posibilă decât datorită ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dezleagă, astfel, paradoxal, prin răsturnarea negativităţii generale a sensului. Nu e nevoie să analizăm totul. Sunt, însă, şi aici destule descoperiri în plan poetic, am îndrăzni să spunem. Poeta se ataşează de „naturişti”, slăbiţi, însă fără idilismul cunoscut: „Totul, totul, totul este teribil!/ Zeii se mută în florile de câmp” (Îngerul de plumb). Avem de-a face cu sentimentul apocalipsei, nu cu viziunea ei.

Valorile omului, nefundamentate de nimic, provin din propria-le absenţă, din condiţia „străină” (în sensul radical modificat, de condiţie bună), şi cam cu aceasta pare să se încheie Sfera frigului: „Inventam curajul din absenţa lui, mai ales că în capul meu totul se face după un naiv tipar aheu,/ în formele căruia totul, aproape, e imposibil mereu” (De când plouă…). Nu mai comentăm. Repet: cred că acesta ar fi cel mai bun, mai convingător şi mai atingător (= autentic) volum din evoluţia Aurei Christi. Descoperirea făcută de poetă este că realul însuşi are origine poetică (nu reală!), prin căderea în „emisfera cealaltă”, de parcă Dante însuşi ar fi acum reeditat în altă semantică: „Ah, calul e fiu al pegaşilor, dintotdeauna” (Numele lucrurilor). Fiinţele existente îşi au obârşia în himere, iar realitatea ia fiinţă din metaforă.

Câteva secvenţe sunt închinate Omphalos-ului lumii, neclintit şi absolut opac, un fel de principium vid, care nu conţine şi nu propune sens, ci doar aşteaptă, neclintit, proiecţii de sens.

Altă „descoperire” poetică: întreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat: „să împingem antichitatea/ în faţa noastră, în viitor, departe/ Să ne imaginăm că totul nu e decât un joc./ Da, nimic mai mult decât un joc sau un mit”. Iată, deci, cum se poate recupera mitul într-o epocă în care toată lumea postmodernă a visat la demitizare şi dez-iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare. Cum însă nu există alt temei decât nimicul, realul-ca-real nu este nici el decât tot un mit. Realul mitului este tot atât de îndreptăţit ca şi mitul realului.

Paradigma, nr. 3-4, 2011

http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1516

Abonati-va acum la revista Contemporanul pe anul 2012

Sursa: http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1480