www.ideeaeuropeana.ro
www.europressgroup.ro

intr-o formula originala, atractiva, moderna

Veti gasi sistematic pe aceste site-uri noutati editoriale aparute la
Editurile Ideea Europeana si EuroPress group,
carti eveniment, dezbateri incomode, polemici, autori si opere de valoare,
relatari despre evenimente nationale, europene si non-europene

Noutati editoriale

Editura EuroPress

Alfonso Armada
Furtunile - Los temporales, poeme

Traducere de Diana Cofsinski

O carte de poeme exemplara, semnata de unul dintre cei mai importanti poeti spanioli contemporani.
Alfonso Armada nascut in Vigo (nord-estul Spaniei) in 1958, a studiat jurnalistica la Universitatea Complutense si interpretare la Scoala Regala de Arta Dramatica din Madrid. A lucrat ca ziarist pentru El Faro de Vigo. Dupa 14 ani petrecuti in redactia ziarului El País se transfera, din ianuarie 1999, la ziarul ABC si pleaca, in calitate de corespondent, la New York, avand sediul central al redactiei in cadrul Natiunilor Unite, de unde a scris articole si a transmis date despre atacul contra Turnurilor Gemene. In vara anului 2005, se intoarce la Madrid si revine in redactia ziarului ABC, in calitate de reporter al sectiunii duminicale D7. A fost trimis special in Sarajevo, oras aflat sub asediu, si in Ruanda, de unde a relatat despre genocidul din acea zona. Incepand din toamna anului 2009 este directorul Master-ului de jurnalistica al ziarului ABC si este unul dintre promotorii revistei digitale, in spaniola, fronterad.com. Din experienta sa, in calitate de trimis special in Africa, din tari precum Angola, Mozambic, Sudan, Somalia, Congo, Liberia, Burundi, Ruanda au luat nastere Caietele Africane, editate de Península, unde a mai publicat Spania, din soare catre soare si Murmurul de la frontiera mexicana (carte despre calatoria din vecinatatea Mexicului cu SUA, din Matamoros la San Diego, ambele cu fotografii realizate de Corina Arranz).

Editura Ideea Europeana

Liubita Raichici
Vasko Popa – o frontiera poetica

„O ilustrare elocventa a pozitiei pe care poetul Vasko Popa o ocupa, la ora actuala, pe plan mondial, este faptul ca Barack Obama, in campania sa electorala pentru presedintia SUA (pe care a si castigat-o), a afirmat, in 27 octombrie 2008, pe blogul Fundatiei internationale Harriet, ca poetul sau preferat este Vasko Popa cu volumul Cutia mica, fiindca Vasko Popa: ,,Este constient si responsabil de lumea in care traieste si de propriul sine”. Nici John McCain nu s-a dus prea departe, preferandu-l pe confratele lui Vasko si, pana la un punct, modelul sau – Henri Michaux. Aceasta este partea buna si frumoasa a lucrurilor, care se datoreaza celor doi stalpi de sustinere internationala a lui Vasko Popa, de aducere permanenta a poeziei lui Popa in spatiul vast, universal, al limbii engleze: Anne Pennington, traducatoarea si prietena familiei Popa (ale carei traduceri, si dupa moartea ei, sunt, in continuare publicate), dar mai ales Charles Simic, unul din poetii americani de frunte, de origine sarba (a emigrat in SUA la saisprezece ani), castigatorul Premiului Pulitzer in anul 1991, si care n-a incetat nici o clipa sa sustina destinul de poet universal al lui Vasko Popa. De cealalta parte insa, politicul a jucat si in cazul lui Popa, ca si in cazul altor lideri, fie ei si formatori de opinie poetica, un rol nefast…” (Liubita Raichici)

Contemporanul. Ideea Europeana –

intr-o formula inedita,

cu o macheta noua si o distributie nationala

Revista Contemporanul este unul dintre brandurile cele mai vechi şi mai prestigioase din Romania. Infiintata la 1881, revista cunoaste, la inceputul secolului XX, o perioada avangardista, cand aparea cu titlul Contimporanul, apoi real-socialista, pentru ca dupa 1990, cu subtitlul Ideea Europeană (un alt brand prestigios, an infiintare: 1919), aceasta veche si prestigioasa publicatie sa aiba o directie europeana.

De interes national, sunt rubricile de stricta actualitate, polemice, bref, eveniment, stop, cronica literara, film, teatru, viata social-politica, semnate de scriitori, ziaristi de prims linie a vietii culturale si sociale a tarii: Nicolae Breban, Calin Caliman, Irina Petras, Stefan Borbely, Razvan Voncu, Nicolae Balota, Basarab Nicolescu, Dana Duma, Aura Christi etc. In urma unui sondaj de opinie, Contemporanul s-a plasat printre primele 10 publicatii de cultura din tara.

In curand: www.contemporanul.ro

nr. 3, martie 2010

Din cuprins:

■ Nicolae Breban · Lucian Raicu ■ Nicolae Balota · Principiul poetic ■ Basarab Nicolescu · Un boier al spiritului: Alexandru Rosetti ■ Marian Victor Buciu · Poezia romaneasca in Istoria… manolesciana ■ Stefan Borbély · In asteptarea unei carti care va supara multa lume: Ioana Macrea-Toma: Privilighentia ■ Cartea viselor (6) de Irina Petras ■ Maria-Ana Tupan · Fragmente ■ Razvan Voncu · 13 noi Rotonde ■ Aura Christi · Elogiul suferintei. Intre baronul Charlus, Marcel si Castor ■ Irina Ciobotaru · Romanul ca travail de mémoire. Cartea soaptelor de Varujan Vosganian ■ Magda Ursache · Un reporter douamiist sau „Umilinta orgoliului ■ Adriana Teodorescu · Alt mod de a pierde: nemurirea/ 13 adriana foto adriana ■ Controverse la palatul Mogosoaia ■ Poeme de Gabriela Cretan ■ Polemice ■ Rodica Marian · „Orbirea” Luceafarului si „cenusa” din inima lui Eminescu ■ Florin Oprescu · Sublima lectie despre cub ■ Ion Zubascu · Fabuloasa poveste a dulapului Mariei/ 18 zubascu, continuare… unde? ■ Ironim Muntean · Intoarcerea la limba romana ■ Ionel Necula · Cioran intr-un exercitiu de cioranizare tarziu ■ Stefan Borbély · Sarpele cu pene ■ Luigi Pirandello · Pisica, un sticlete si stelele ■ Traducere de Laura Poanta ■ Paul Aretzu · Penita lui Dumnezeu ■ Un poem de Liubita Raichici · Astazi e ziua mea ■ (Im)pertinente ■ Michael Shafir · Din nou despre actualitatea lui Ronetti Roman ■ Teatru ■ Jeana Morarescu · D.R.Popescu si trama ontologica a „policierului” ■ Film ■ Dana Duma · Cinema 2010: revolutie sau recorduri ■ Calin Caliman · Centenar Maria Cebotari ■ Polemice ■ Ioan Carmazan · Dialog, scenariu, regizor ■ Carte straina ■ Rodica Grigore · John Fowles. Carti si calatorii ■ Poeme ■ Carolyn Mary Kleefeld ■ Traducere si prezentare de Olimpia Iacob ■ Corespondenta din Italia ■ Emil Ratiu · Pisica cu sase labe ■ Corespondenta din Anglia ■ Lucia Daramus · Modernitatea noastra ■ Corespondenta din Spania ■ Eugenia Dumitriu · Eminescu si Martin Cid ■ Antologiile Conte ■ Juan Manuel Roca, Prezentare si traducere de Rodica Grigore ■ Revista revistelor ■

Cititi in nr. urmator:

■ Aura Christi ■ O carte primejdioasa: Tradarea criticii de Nicolae Breban si „bolsevismul anticomunist” ■ Basarab Nicolescu ■ Cezar Ivanescu (1941 – 2008) ■ Poetul si vanatoarea de oameni ■ Nicolae Breban · „Bisericuta” numita GDS ■ Marian Victor Buciu · Poezia romaneasca in Istoria… manolesciana ■ Poeme de Constantin Abaluta ■ Dan Costinas in dialog cu Giovanni Ruggeri ■ „De ce iubesc Sibielul”. Romania prin ochii unui italian ■ Dana Duma · Premiile Oscar 2010 ■ Razboiul ca drog ■ Film ■ Calin Caliman ■ Interferente cinematografice romano-franceze ■ Dorin David · Florin Serban – ganditorul fata in fata cu filmul sau

In curs de aparitie ■ Editura Ideea Europeana

■ Aura Christi

Cercul salbatic, roman

„Viata cotidiana este transferata in interioritate, iar tensiunile generatoare de suspans sunt directionate catre aceeasi nevoie urgenta de a deveni. Eroii Aurei Christi sunt fapturi aflate intre lumi, intre varste, intre maluri.” (Irina Ciobotaru)

„Intentia vadita a autoarei este aceea de a explora personajele pana in adancul firii lor, astfel incat nu actiunea sa stea in prim-plan, ci caracterele.” (Bogdan Mihai Dascalu)

„Corpul romanesc contine originalitate si – cel mai mare castig – un timbru numai al sau. E inclasificabil, in termenii triadei manolesciene doric-ionic-corintic. Dar, spre deosebire de alte scrieri tinere, ii face sa zvacneasca pe toti trei.” (Nicoleta Salcudeanu)

„Un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi si-l asuma. Mai mult, ea si-l construieste cu orice sacrificiu.” (Nicolae Balota)

„Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial si nici tendintele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esentiala, organica, refractara modelor, nazuind spre reinterpretarea semnelor si universaliilor; intrebarile pe care si le pune ea au fost si ale inaintasilor, iar raspunsurile transcend achizitiile, relevand evolutia constiintei in mers, relevand evolutia unei creatoare de mana intai, cu totul personala. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) si altele confirma consecventa cu sine a unei constiinte exemplare.” (Constantin Ciopraga)

■ Nicolae Breban

Tradarea criticii, Editia a II-a

Prima editie epuizata

Cea mai incomoda carte a anului editorial 2009

„Tradarea criticii este o excelenta naratiune eseistica, o naratiune subiectiva, inevitabil iritanta (fiind vorba de viata literara si de opiniile radicale ale unui prozator care nu ezita sa scrie ceea ce crede despre colegii sai), cu portrete ce se tin minte, uneori foarte crude, alteori luminoase, dominate de superlative… Meritul ei, dincolo de calitatile literare, este acela de a deschide o dezbatere reala despre viata noastra literara in care grupurile se confrunta si isi confectioneaza propria istorie si propria mitologie. Nicolae Breban vine si tulbura apele, enervand, probabil, pe multi, daca nu pe toti.” (Eugen Simion)

„Cea mai inconfortabila carte a anului editorial 2009.” (Stefan Borbély)

„Cartea lui Breban e una puternica, neconcesiva, sulfuroasa, emotionanta prin miza ei optimista, prin militantismul ei pasoptist si prin dorinta autorului de a infrunta prejudecatile si ridicolul in numele idealului tineretii lui, care era idealul autonomiei esteticului, in numele marii creatii – spre care a aspirat continuu – si in numele natiunii romane, de care nu ii e rusine sa vorbeasca. Dar e o carte greu de clasat. Surprinzatoare prin oralitatea ei debordanta, prin colocvialitatea ei dezlantuita. (…) Seamana cu un aeropag al destinelor tradate, preschimbat in pledoarie si discurs de imbarbatare. Si, totusi, ceva, in tinuta de condotier a autorului ma indeamna sa asociez discursul acestei carti cu acela al unui general roman dupa o batalie pierduta sau indecisa, undeva in Nordul germanic, sau in fata altei batalii care ar trebui cu orice preț castigata. (…) Intregul discurs se intemeiaza pe ideea de decadere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere a vechilor virtuti; si aserțiunile par a veni din partea celui care a cunoscut in tinerete o glorie si o mareție greu de egalat. (…) Enunțul patetic, involburat, al discursului lui Breban – marcat de furie, de candoare, de deznadejde si de speranta – este capabil sa absoarba portrete, minunatele lui portrete, insotite de celebrele jerbe de epitete brebaniene. In aparteu sunt limpezite situatii literare (de exemplu, rolul Europei Libere si al Grupului de Dialog Social este foarte atent si nemilos analizat); ne sunt oferite amintiri nepretuite pentru istoria literara, cu nu putine idei. Pe unele dintre ele le-am adoptat deja pentru ca m-au convins.” (Eugen Negrici)

„Creatia literara, spiritul critic au fost profund afectate de polarizarea etica si politica, dupa sfarsitul comunismului romanesc. Etica si politica si-au depasit limitele, chiar fara ca ele sa ajunga la o reala putere si autonomie. Publicul literar, subtiat de noile interese proprii unei lumi deschise, s-a risipit si asistand la luptele fratricide ale scriitorilor si criticilor care, sub tiranie, fraternizasera in numele impunerii sau cel putin al mentinerii criteriilor de arta si valoare. A urmat un razboi intern, mai ales paraliterar, sau cu pretext literar, care continua. Cele cateva corectari necesare, numite revizuiri, au fost inlocuite de atacuri excomunicatoare. Falsa comunicare, (auto)triumfala, a produs un bine aparent si un rau esential. Raul vine din «casa». Breban il constata, si-l asuma: «Vina, orbirea, a fost si este a noastra, intr-un fel ne meritam subclasarea». Prozatorul scrie o carte de cunoscator, gandita cu o intelegere vie, o carte necesara realitatii noastre literare, de ultima ora, dar si pentru un timp foarte larg, despre o literatura si o critica «tradate» si mai putin traduse. Pentru ca «tradare» a fost, o stim bine, doar nu e vreun secret fer(m)ecat.” (Marian Victor Buciu)

„Dincolo de titlul provocator (mai provocator decat cel al cartii lui Eugen Negrici), Tradarea criticii se constituie intr-o pledoarie pentru literatura vie si pentru intoarcerea tuturor, critici, poeti si prozatori deopotriva, la uneltele lor. Abandonarea fantasmelor politice si a sterilelor jocuri de putere literara si intoarcerea la creatia majora pot fi, in opinia lui Nicolae Breban, premisele unei noi epoci culturale in istoria romanilor. Autorul nu priveste rolul literaturii din unghiul ingust al scriitorului, ci din cel larg, al natiunii intregi, a carei constructie ca natiune moderna a inceput si s-a bazat pe literatura ei. Prezentul, din pacate, e un spectru, nu are consistenta si nici directie. Nici nationala, nici europeana. In acest haos axiologic, Breban propune ca reper dominant, tiranic chiar, buna si batrana valoare estetica. E un pariu pentru care sta chezasa insasi opera brebaniana post-comunista, cel putin la fel de importanta ca aceea de dinainte de 1989.” (Razvan Voncu)

„Extrem de important, un Nicolae Breban viu, de o forta uimitoare de gandire si re-gandire a sinelui si a lumii. Practic, una dintre valentele cartii este si aceasta: de repunere in chestiune a sinelui si de re-alegere, re-asumare – nelesnicioasa, caci, pana la urma, pasi spre asumare au fost constituiti (si) de acest eseu – a destinului literar personal. O asumare care implica transcenderea conditiei locale, nationale in sens de restrangere a literaturii la un fel de provincialism cultural, inspre un statut superior. Cu toate acestea, daca Tradarea criticii nu poate asigura o buna digestie culturii si literaturii actuale prin problemele ridicate si prin felul ei inedit de a se configura ca un discurs complex despre lume, doar o preconceptie ne-ar determina sa dam dreptate obisnuintelor contemporane in dauna celei dintai. La urma urmei, Dostoievski si depasirea lui sunt doar un iluzoriu efect de perspectiva. O chestiune de reprezentare. Care am vazut cate capcane ascunde. Credem insa ca Tradarea criticii va prilejui benefice seisme si re-interogari.” (Adriana Teodorescu)

■ Eugenio Barba

Pamant de cenusa si diamant

Traducere de Diana Cozma

O poveste de iubire dintre Maestru și Discipolul sau. Zdrobește sub talpile tale goale evidentul. Nu te supune normei Povestea celor care nu renunța in ruptul capului la visele lor.

Pamant de cenușa și diamant sau povestea unor tineri fara de nume care și-au croit propriul drum, au revoluționat teatrul și-au ajuns celebri. O poveste de iubire dintre Maestru și Discipolul sau. Protagoniști: Jerzy Grotowski și Eugenio Barba, doi mari maeștri ai teatrului de secol XX. Ce ne spun ei? Zdrobește sub talpile tale goale evidentul. Nu te supune normei. Cautarea nu-și afla capat in spectacol. Acțiunea: are loc in regatul lui Ubu, intr-o Polonie sumbra, mișunand de agenți ai poliției secrete, informatori, un ținut guvernat de politica culturala. Timpul: 1961-1964, rememorați cu farmec și umor de Eugenio Barba, sunt anii de ucenicie, petrecuți alaturi de Jerzy Grotowski la Teatr-Laboratorium din Opole. Ritmul: dinamic, antrenant, leaga precum firul de ața ce carpește gaurile memoriei, crampeie de viața. Lovitura de teatru: pentru prima oara sunt publicate 26 de scrisori ale lui Jerzy Grotowski catre Eugenio Barba care dezvaluie relația lor de prietenie și colaborare de o viața. Și-n același timp este povestea celor care nu renunța in ruptul capului la visele lor. Se abat din drum pentru a-și descoperi propriul drum. Iși recunosc maeștrii pentru a deveni intr-o buna zi ei inșiși maeștri. Iși spun: cenușa știu ca sunt. Dar diamant? Aici, subtil, poate fi regasit un avertisment adresat șlefuitorilor de diamante: aveți grija ce șlefuiți, s-ar putea sa șlefuiți un pumn de cenușa. O autobiografie exemplara, aproape neobișnuita, alcatuita din lucruri ce par marunte, ce nu se supun normelor narative, pravalindu-se asupra cititorului, naucindu-l. O poveste ce demasca totul și, in fond, nimic, lamurindu-ne pentru a mia oara ca nici macar in teatru masca nu are alta utilitate decat aceea de a fi smulsa de pe fața. Care ramane sa fie chichirezul? Simplu. Totul e sa mai ai fața dupa ce masca este data jos.

■ Corneliu Zeana, Nu tradati, va rog!

Cartea pe care o tineti in mana este periculoasa. Incomoda, scortoasa, incendiara fiind, in mod cert, va deranja unele personaje, nelipsite de importanta, din arena politicii romanesti, care confunda adeseori politica cu diletantismul, tradand interesele sustinute cu atata patos in campaniile electorale. In mod sigur, Nu tradati, va rog! va alarma edilii capitalei ce se intrec in a distruge „micul Paris” de pe vremuri. Aceasta carte, asadar, va deranja nu putina lume prin scenele din viata social-politica post-decembrista, cu atat mai mult, cu cat umorul sfichiuitor nu-i este strain nici pe departe autorului. Nici detasarea…

■ V.D. Fulger, Destine ale reginelor frumusetii

Pamella Singh – Miss India 1982… spioana de pat la NATO. Frumoasele Miss, prada usoara pentru traficantii de stupefiante. Angela Nichitin – Miss Johannesburg, victima a traficului de carne vie. O Miss pentru soldatii americani din Irak. Miss Diaspora… uneori important potential pentru spionaj si contraspionaj? Momeala pentru pedofili. Tita Cristescu, fosta Miss Romania, ucisa cu cianura de potasiu. Concursurile Miss si reginele alese, motiv de scandal si crima? Heather Whitestone – Miss America 1994, sub teroarea unui obsedat. Evreica Lise Goldarbeiter – Miss Univers 1929 a supravietuit nazismului. Cateva regine… surpriza. Zsa Zsa Gabor – Miss Ungaria 1936. Noua casatorii si scandaluri cu duiumul. Rosemarie Frankland – Miss Univers 1961, ucisa de singuratate? Imelda Marcos – Miss Leyte si „Muza Manilei” alaturi de un dictator. Bess Myerson – Miss America 1945, de la politicieni, la mafioti. Ploua cu Miss‑uri: Nud, Fund Mare, Jumbo si mai trasnite. Miss Penitenciar sau… Miss Puscarie? Zig-zag in lumea concursurilor de frumusete si a concurentelor. Pilule dulci

Fiecare om, evident, are destinul sau. Reginele au avut si au, si ele, firesc, destinul lor. Cele incoronate si declarate ca atare datorita frumusetii lor fizice si intelectuale sunt, de multe ori, superioare celor nascute cu sange albastru, dar totodata ele sunt expuse si mai mult unor pericole ce le dau tarcoale. Tentatiile ce apar des si capcanele ce li se intind fostelor Miss sunt de multe ori „irezistibile”. Din nefericire, unele tinere nu le-au sesizat la timp si, treptat, uneori fara voia lor, au cazut in plasa unor servicii de spionaj sau a unor retele mafiote internationale, implicate in traficul cu droguri, armament si fiinte umane. Altele, insa, au avut un destin si mai tragic, ajungand dupa gratii sau devenind tinta unor asasinate care au facut valva in presa.

Au fost insa si „Regine” fericite. Din pacate, putine si pentru o perioada scurta de timp. Nici in lumea Miss-urilor n-au fost si nu vor fi doua destine la fel. O carte ce cuprinde un soi de miniromane politiste, axate pe soarta, uneori-adeseori, dramatica a reginelor frumusetii.

Un best-seller.

■Victoria Comnea

La Eneida

O poveste de dragoste derulata in decorul Saharei. Dintotdeauna, indragostitii prefera un loc anume pentru intalnirile lor. Fie ca este teiul lui Eminescu, Cismigiul sau – de ce nu? – o veche, aproape uitata epopee, acel loc insufleteste si coloreaza aura iubirii. La Eneida este o frumoasa poveste cu zei si umbre, o poveste de dragoste derulata in decorul Saharei. Cei doi indragostiti, un barbat tanar si o femeie bogata… in amintiri, rescriu pagini din Eneida vergiliana, retraiesc iubirea dintre Enea, eroul troian, si Didona, regina Cartaginei, adaugandu-i insa dimensiunea tragica a unor evenimente recente, amandoi fiind marcati, obsedati, urmariti de umbrele si experientele ultimelor zile ale Golaniei din iunie 1990.

■ Gina Sebastian Alcalay

Rapsodie in alb-negru cu Leonard Berstein

O poveste incredibila al carui personaj central este marele Leonard Berstein.

„Gina Sebastian este o foarte autentica prozatoare. Chiar ranile, dezamagirile, neimplinirile au lasat urme ce dau sensibilitatii care se exprima in scrisul ei, nota lor particulara, tonul lor, parfumul lor”. (Nicolae Balota)

„Un scriitor profesionist de prima mina… O constructie de carte extraordinara, nemaiintalnita in cartile altor scriitori”. (Alex Stefanescu)

„Este o carte de meditatii, meditatii asupra unor teme si asupra unor personalitati. Rareori in lumea noastra, in sensul de lumea contemporana, mai poti gasi un spirit atat de echilibrat si cu o asemenea scara de valori morale si culturale”. (Ana Blandiana)

■ Maria Postu

Arca lui Breban

Aceasta nu este o arca a salvarii, a sperantei, a regenerarii sufletesti, nici locul in care personaje-kamikaze arunca in jur in timpul sacrificiului lor, bunatate, generozitate, blandete, intelepciune, cumpatare. E o arca simbolica. Fictiva, sau e chiar lumea noastra condamnata sa pluteasca in deriva pe un ocean sub care pandeste un tzunami apocaliptic? Da, intr-adevar, Breban nu neglijeaza nici o specie, sunt toate conservate aici, e destul sa inlaturi dificila, fragila si totusi rezistenta perdea tesuta din mii de pagini de carte, ca sa descoperi o umanitate cruda, pe care multi dintre noi, dintre cititori sau autori avem tendinta de a o evita, tendinta de a o machia, de a-i face operatii estetice… Arca are capaciatatea de a reinvia din cenusa si de a ne propune o calatorie imaginara spre o alta dimensiune, incercand sa-i salveze deopotriva pe credinciosi si pe atei, pe puternici si pe cei slabi, pe victime si pe calai, pe maestri si pe discipoli, pe slugi si pe stapani. Tu alegi de care parte vrei sa te afli, in afara arcei, pe arca sau in structura ei intima fragila si totusi rezistenta, capabila sa te duca spre cele mai insolite teritorii care inca nu au fost inventate si pe care doar acul busolei lui Breban le indica si le plaseaza pe o harta altfel inaccesibila.

In curd de aparitie la Editura EuroPress group:

■ Mircea Gheorghe

Clepsidra

Clepsidra e un roman paradoxal, scris cu umor și gravitate, despre identitate, dragoste, vinovație și moarte. Zeci de personaje pitorești traverseaza viața protagoniștilor Paul Iulian și Maria, fiecare cu caracterul și istoria lui personala, cu dramele, iluziile și ciudațeniile lui. Cuplul Paul și Maria este aidoma unui cuplu de peregrini plecați in cautarea Graalu-lui vremii noastre – o lume mai buna decat cea de acasa – care descopera insa la sfarșit cu totul altceva decat voiau sa descopere. Acest ceva este o alta identitate, ascunsa in ei, care le determina destinul și pentru a ajunge la ea, ei au trebuit sa plece din Romania in Canada. Sunt emigranți, dar romanul nu este propriu-zis un roman despre emigrație. Emigrația nu e decat un accelerator al existenței lor. Și, in plus, cum raționeaza un personaj din roman, cine nu este, emigrant? Cine nu se afla in posesia unei identitați diferite de cea originara și care a fost asumata și dezvoltata de stramoși mai apropiați ori mai indepartați?

Cautarii individuale ii corespunde in plan global, marea istorie, pusa in mișcare de mari evoluții identitare. In roman, este vorba despre dialogul dintre Canada și Quebec pe fondul tragediilor din alte parți, din fosta Iugoslavie a lui Milosevici sau din Africa masacrelor rwandeze.

■ Corneliu Vasile

Scriitorul vremii, vremea scriitorului

O monografie exemplara despre unul dintre cei mai iubiti si controversati poeti roman. Aceasta lucrare este primul studiu monografic complet despre opera scriitorului roman Geo Dumitrescu, reprezentant important al perioadei comuniste din Romania. Astfel, in afara de poezie, sunt discutate aici traducerile, publicistica si ideologia literara a autorului, in scopul crearii unui portret cat mai apropiat de realitate.

O carte primejdioasa:

„Tradarea criticii” de Nicolae Breban

Prima editie epuizata

Revista Contemporanul. Ideea Europeana a organizat, relativ recent, o dezbatere-eveniment pe marginea volumului Tradarea criticii de Nicolae Breban – un eseu atipic, de istorie a mentalitatilor, de istorie a culturii si de istorie si critica literara, un eseu interdisciplinar, un document al cultului prieteniei intru literatura – cult superior, goethean, care, in ziua de azi, exista, exista, da, tot mai rar – un document de inzidire in Vocatie, cu miza critica originala, in care marele romancier Nicolae Breban le face cate un portret criticilor de varf ai asa-zisei generatii saizeci: Ion Negoisescu, Lucian Raicu, Matei Calinescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, referindu-se, cu argumente greu de neglijat, si la viata social-culturala – „o stafie a prezentului” – din ultimii douazeci de ani, inclusiv la organismul postdecembrist – Grupul de Dialog Social – transformat intr-o secta culturala exclusivista, condusa de comentatorii Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca si alti intelectuali, care au semanat zazanie, discordie in mediul scriitoricesc autohton, politizand abuziv lumea literara si maginalizand creatori romani de o reala valoare. In aceasta ordine de idei, in plina libertate, s-a procedat exact in felul in care se proceda sub dictatura Dej-Stalin, cand mari condeie de elita ale tarii – Blaga, Bacovia, Voiculescu – erau aruncate in marginalitate, denigrate, calomniate, ostracizate. Un instrument de „linsare publica” in anii postdecembristi a fost si mai este – dupa cum se stie, putini insa au curajul sa o recunoasca public! – CNSAS-ul, printre „victimele” caruia figureaza scriitorii Cezar Ivanescu, Stefan Augustin Doinas, Eugen Uricaru, Lucian Vasiliu, Ion Caraion. Pentru a da exclusiv cateva exemple.

Tradarea criticii este o analiza critica concreta, acidulata uneori, de un patetism lucid a starii de fapt si a psihologiei literelor de azi. Si, mai ales, o incercare de a intelege spiritul si reflexele noastre de adaptare sau de aparare in vremuri de criza, indiferent sub ce forma apare ea. Tradarea criticii este, spuneam, o carte-document, situata in simetrie cu un alt volum-eveniment, scris la Paris intre anii ’88-’89, Spiritul romanesc in fata unei dictaturi. Un spirit creator de prim rang – la Nicolae Breban ne referim – care, dupa ce a ajuns in structurile de varf ale sistemului, devenind membru supleant al C.C., dupa Tezele din Iulie 1971, isi da demisia in semn de protest fata de dictatura personala a lui Ceausescu din functia de redactor-sef al Romaniei literare (post iute preluat de G. Ivascu, care devenise redactor sef la Contemporanului proletcultist, saptamanal al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, in 1957, exact la zece ani dupa alungarea Regelui Mihai I, si de „ucenicul” sau fidel, N. Manolescu, care au si procedat rapid la „debrebanizarea” Romaniei literare!; apropo, Manolescu, fost prieten in anii dictaturii al lui Breban, da, Manolescu cel transformat dupa ’89 intr-un denigrator al autorului Buneivestiri, o „debrebanizeaza” si azi cu un relativ succes social) – Breban isi da, asadar, demisia intr-un interviu publicat in Le monde, si, aflandu-se la Paris, se intoarce in Romania; in consecinta, cartile ii sunt, in anii urmatori, atacate constant, cu brutalitate, ca, de pilda, romanul Bunavestire. „Dupa amanari si tracasari prelungite datorate cenzurii comuniste, la Editura Junimea din Iasi apare Bunavestire, roman scris intre anii 1972-1974. Cartea fusese refuzata, pe rand, de Editurile Cartea Romaneasca si Eminescu. Acest «roman exceptional», cum fusese caracterizat cu promptitudine de catre Nicolae Manolescu, «scris cu verva, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil si original», este incununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Dupa aparitie, romanul este incriminat cu vehementa in plenara CC al PCR din 28-29 iunie.”; in aceasta ordine de idei, vezi un dosar – continand un fragment din atacul brutal la adresa romanului si a autorului, proferat in Plenara CC al PCR de catre Titus Popovici, dupa care de indata au urmat atacuri in cele mai importante foi culturale si de partid – al aceleiasi capodopere brebaniene, Bunavestire, dosar inserat in Editia a IV-a a romanului, cu un argument al autorului, prefata, tabel cronologic si note de Laura Pavel (Editura Paralela 45, 2002). Acelasi roman – Bunavestire – figureaza printre primele zece romane ale secolului al XX-lea intr-o ancheta initiata de revista Observatorul cultural (nr. 45-46, 3-15 ianuarie, 2001). Breban este mentinut in marginalitate sociala pana in 1989. Dupa 1989 revine din exil, propunand megaproiecte. Astfel, publica in circa douazeci ani, trilogia romanesca Amfitrion (1994), tetralogia epica Ziua si noaptea, tetralogia memorialistica Sensul vietii. Din romanele publicate mentionam: Francisca (1965, Premiul „Ion Creanga” al Academiei Romane), In absenta stapanilor (1966), Animale bolnave (1968, „Romanul anului” si premiul Uniunii Scriitorilor), Ingerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984), Panda si seductie (1992), trilogia Amfitrion (1994), tetralogia Ziua si noaptea. Volume de eseuri: O utopie tangibila (1994), Confesiuni violente (1994), Riscul in cultura (1996), Spiritul romanesc in fata unei dictaturi, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Vinovati fara vina, Tradarea criticii (2009) etc. Poezie: Elegii parisiene (1992, ed. a II-a, 2006). Teatru: Teatru (Viata Romaneasca). Traduceri: Rainer Maria Rilke, Elegii duineze (2006), J.W. Goethe, Elegiile romane (2009). Memorii: tetralogia Sensul vietii. Romanele sale au fost traduse in suedeza, franceza, rusa, engleza, bulgara etc. Publica trei romane la prestigioasa Editura Flammarion, Paris: In absenta stapanilor (1983), Bunavestire (1985), Don Juan (1991). Din ianuarie 2009, devine membru titular al Academiei Romane. Este director al revistei Contemporanul. Ideea Europeana.

Spre rusinea literaturii romane, spre rusinea unora dintre ilustrii nostri colegi, Nicolae Breban este mentinut – si dupa 1989 – in marginalitate sociala.

Invitatii la dezbaterea organizata de revista Contemporanul. Ideea Europeana – revista condusa de circa douazeci de ani de acad. N. Breban, veche publicatie de prestigiu, care risca, spre rusinea Uniunii Scriitorilor din Romania, mai exact, a actualei ei conduceri (Nicolae Manolescu, Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Irina Horea etc.), sa dispara din peisajul literar actual – sunt Nicolae Breban, Bogdan Mihai Dascalu, Aura Christi, Daniel Cristea-Enache, Ion Ianosi, Eugen Simion, Razvan Voncu.

„Un producator neobosit de surprise – scria recent Gabriel Dimisianu in paginile Romaniei literare, in cronica dedicata acestui eseu de o indubitabila originalitate – in spatiul nostru literar, este Nicolae Breban, autor acum al unei carti despre critica si despre criticii din generatia lui. Cine s-ar fi gandit? Si-a intitulat cartea Tradarea criticii, un titlu despre care inclina sa creada ca-i va soca (irita) pe multi cititori: «Nu putini vor fi, probabil, oarecum socati, daca nu chiar iritati de titlul acestui eseu». Nu stiu daca va soca (irita) acest titlu, dar nedumereste intrucatva. Tradarea criticii este o exprimare echivoca si nu poti sa nu te intrebi: in fond cine pe cine a tradat? Critica a tradat sau critica a fost tradata? Trecand de titlu, ne dam totusi seama repede cine a tradat pe cine…” (Romania literara, nr. 42, 2009)

Aura Christi

Decembrie 2009

Carti ce vor da directia in literatura romana

Aura Christi: Noi – cei din tribul Contemporanul. Ideea Europeana – mergem impotriva valului intr-o tara stranie, o tara stapanita de un fel de „stafie a prezentului” (ce parcurgem noi, ce traim noi nu este un prezent al Romaniei dorit, visat de marile spirite ale acestei natiuni: un Maiorescu, un Rebreanu, un Eminescu, de pilda), o tara in care exista o criza a receptarii, o criza a modelelor. Din multiplele crize false invocate nu rareori – a literaturii, romanului, poeziei etc., etc. – cred cu fermitate ca singurele crize reale sunt cea a modelelor si cea a receptarii. De douazeci de ani apar carti foarte bune, majoritatea sunt trecute cu vederea de criticii importanti, de criticii care conteaza vreau sa spun, scriitorii, creatorii importanti sunt marginalizati, modelele reale sunt marginalizate, pe de o parte, iar pe de alta parte, in prim-planul societatii sunt asezate modele false: politicieni diletanti, fotbalisti si fete, hm…, fotomodele. Modelele reale sunt mentinute, spuneam, in marginea vietii social-culturale, de parca Romania ar avea la fiecare colt de strada un Gorduz, un Breban, un Buzura, un Eugen Simion. Ba mai mult decat atat: modelele reale de prim rang sunt calomniate, denigrate; si la acest aspect vom reveni, in mod cert, pe parcursul dezbaterii de astazi. Volumul-eveniment Tradarea criticii, aparut recent la Editura Ideea Europeana, trateaza o parte din aspectele la care m-am referit. In Tradarea…, Breban aseaza fata in fata doua realitati: cea dejisto-stalinista si cea postdecembrista, asemanatoare in urmatorul punct: modul in care sunt tratate personalitatile majore ale culturii romane, acestea fiind marginalizate, dupa cum sustineam si alte dati, denigrate, un rol important in aceasta ordine de idei revenindu-le Grupului de Dialog Social – un grup transformat in secta culturala ultraexclusivista – si CNSAS-ului. Tradarea… este, asadar, o carte incomoda, crispanta, provocatoare; un opus socant pentru unele spirite, un volum polemic, care va deranja nu putine spirite, cu atat mai mult cu cat patetismul brebanian este de o luciditate greu de contestat, atentie, daca spiritul nu-ti este corupt. Este o carte scrisa de un romancier important, care in trecut a fost membru supleant in C.C., dar – o parte din ilustrii domniei sale colegi (si e vorba de nume greu de trecut cu vederea: Manolescu, Adamesteanu, Doina Uricaru, bunaoara; dar exista si altele, din pacate), se opresc, referindu-se la acest segment din cariera brebaniana pana la acest dar, calomniindu-l astfel; o jumatate de adevar este egal calomnie – dupa Tezele din Iulie ’71, Breban si-a dat demisia, la Paris, in Le Monde, si s-a intors in tara, devenind unul dintre cei mai importanti disidenti din Estul Europei. Marginalitatea in care a trait si a scris – fara a avea vreun venit – autorul Buneivestiri sub Ceausescu, iata, in chip extrem de straniu, explicabil insa, continua si dupa ’89.

O alta carte careia i-am dedicat – in Contemporanul. Ideea Europeana – o dezbatere in toamna anului trecut este Iluziile literaturii romane, semnata de domnul profesor Eugen Negrici, si aceasta o carte incomoda, scortoasa, stralucita, uneori nedreapta, de pilda, cu Blaga, „crespuscularul” Blaga. Cred cu fermitate ca aceste doua carti vor da o directie in literatura romana; sunt, ambele, o provocare pentru spiritul critic, si nu numai. Reprezinta un dus rece pentru critica romana, dar nu mai putin pentru societatea de azi, cu conditia sa aiba parte de o receptare adecvata, de o analiza critica lucida, pertinenta – ceea ce, sa recunoastem inca o data, ne lipseste. Si e un lucru de o gravitate extrema acesta. Si sustin acest lucru, in pofida gesticulatiei patetice, care mi se imputa nu rareori de spirite care isi trag sufletul in mediocritate, cu un calm imperturbabil, lucid.

Tradarea criticii are cateva portrete dedicate marilor critici ai generatiei saizeci. E vorba de Lucian Raicu, Matei Calinescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, carora, spuneam, li se dedica cate un portret – si aici simtim gheara leului, a marelui prozator…

Nicolae Breban: …Si Negoitescu.

Aura Christi: …Da. Lui Ion Negoitescu ii revine primul portret de zile mari… Personalitatilor enumerate li se dedica, asadar, cate un portret in Tradarea… – o carte de istorie a mentalitatilor, de filosofie a culturii, de istorie si critica literara, un eseu interdisciplinar, pe de o parte; pe de alta parte, Tradarea… este o incursiune in istoria propriu-zisa a Romaniei de mai bine de o jumatate de secol, in istoria postdecembrista, continand un capitol separat dedicat in special istoriei postdecembriste. Deci, cincizeci de ani de istorie postbelica si un capitol separat dedicat istoriei postdecembriste, capitol intitulat, provocator, metaforic, sugestiv: Stafia prezentului.

Nicolae Breban: Stafia realitatii.

Aura Christi: Stafia prezentului, Nicolae. Metafora ta, da, vizeaza realitatea, mai exact, realitatea postdecembrista. E vorba de un capitol extrem de incomod, intrucat sunt asezate fata in fata – cu maxima onestitate – de un spirit necorupt de „sirenele” zilei, de interesele imediatitatii, doua asa-zise realitati: realitatea inconjuratoare, inclusiv cea culturala, in care de douazeci de ani dicteaza si ne dau note comentatorii, cu GDS-ul in frunte – transformat intr-o secta culturala elitista, exclusivista; domnii de la GDS vorbesc ca si cand ei, singurii, ar reprezenta elita acestei natiuni, ceea ce este de buna seama fals, fals – semanand zazanie, discordie in lumea literara, culturala, folosindu-se ca instrument de maxima eficienta CNSAS-ul, si… cealalta realitate, majora, cea visata, conceputa de Maiorescu, Eminescu, Breban, Stanescu, Preda. Sunt oarecum martorul scrierii acestui volum de o originalitate indubitabila; sunt unul dintre putinii care au citit printre primii aceasta carte, e drept, fara a reactiona cu promptitudine; pe de alta parte, sunt martorul realitatii inconjuratoare, a asa-zisei realitati – cea care functioneaza prin mecanismele-i urmarite zi de zi rastimp de circa douazeci de ani – realitate pe care o refuz. Am facut, pe intinderea anilor, zeci, sute, mii de analize ale lucrurilor incredibile care se intampla, care ni se intampla, impreuna cu autorul Buneivestiri. O sa mai intervin pe parcurs; nu vreau sa monopolizez spatiul. O sa-i ofer, pentru inceput, cuvantul domnului Razvan Voncu.

O carte constructiva

Razvan Voncu: S-ar putea sa va surprinda titlul. Tradarea criticii suna dur, suna evocator, trimite la titlul celebrei carti Tradarea intelectualilor. Nicolae Breban a vrut, evident, sa ne zgaltaie putin, sa ne trezeasca din confortul unor certitudini care se dovedesc a fi, la o analiza mai atenta, niste spectre, niste iluzii. Tradarea criticii nu este o carte care ii pune la zid pe critici. Este in primul rand o carte constructiva; este o carte care ne ofera cateva modele critice care s-au construit pe sine, construind si literatura romana intr-o perioada foarte dificila. Chiar daca anii ’60 au fost o epoca de relativa liberalizare a regimului comunist, regimul ramanea comunist, exigentele erau cele cunoscute si nu o data s-a folosit termenul de „miracol” pentru a defini ceea ce s-a intamplat cu criticii generatiei ’60, care, repet, s-au construit pe sine concomitent cu constructia unei literaturi.

Portretele pe care Nicolae Breban le face criticilor exponentiali ai generatiei ’60 – si, daca-l adaugam pe Negoitescu, ai momentului literar ’60-’70 – nu sunt numai portrete de prozator. Sigur ca prozatorul, romancierul Breban are patrundere psihologica, stie sa miste personajele intr-o epoca, intr-un spatiu de idei, in raport cu niste valori si in raport cu persoana celui care scrie, care este unul dintre cei mai mari scriitori romani contemporani. Dar Nicolae Breban nu este numai un scriitor: este si un mare cititor de literatura, este un amator de dezbateri de idei, un cititor si un comentator profesionist, as spune, de filosofie; Breban este preocupat, totodata, si de critica literara. De aceea, portretele acestea nu sunt niste portrete doar literare. Literatura, talentul de romancier insufletesc un portret, care este un portret in primul rand critic, fixand, zic eu, cu multa precizie si cu un spirit de dreptate remarcabil, tabloul acestei generatii critice de exceptie. Dar Tradarea criticii nu este numai despre critica generatiei ’60, pentru ca – pentru Nicolae Breban nu e un secret – literatura este viata, literatura inseamna viata, viata inseamna literatura. Deci, ea nu se opreste la un moment istoric, nu cunoaste aceste borne artificiale pe care timpul sau evolutiile social-politice le ridica in calea actului de creatie. Actul de creatie biruie totul, iar literatura este un fenomen continuu. Pentru Nicolae Breban, anul 1989 nu a fost o borna literara; a fost un moment de eliberare, un moment in care a incetat tirania asupra spiritului. Dar, ca sa zic asa, batalia de-abia incepea in anul 1989. Modelul personal pe care il reprezinta Breban e o dovada in acest sens: dupa ’89 a scris o serie intreaga de carti de eseuri si doua – indraznesc sa folosesc termenul – doua capodopere romanesti, trilogia Amfitrion si tetralogia Vointa de putere, care au reconfigurat complet profilul literar al lui Nicolae Breban. O eventuala monografie Nicolae Breban nu se mai poate sprijini doar pe Animale bolnave, pe Ingerul de gips, pe Bunavestire, ci trebuie sa mearga la aceste opere de senectute care sunt, de fapt, operele unei a doua tinereti.

Venind din nord, cum ii place adesea sa spuna, Nicolae Breban are insa si o anume frumoasa naivitate romantica: aceea de a crede ca literatura exista pentru toti la fel de intens, cum exista pentru el insusi. Din acest punct de vedere, Tradarea criticii este o carte care se nutreste dintr-o amaraciune: amaraciunea pe care i-a provocat-o evolutia literaturii, evolutia criticii literare si a dezbaterilor care au avut loc in perioada de dupa ’89 – evolutie care se sfarseste cu situatia de astazi, in care literatura nu si-a gasit locul in societate, in care scriitorul si-a pierdut statutul social: el nu mai este perceput ca un actor social de sine-statator, e adesea confundat cu ziaristul, cateodata cu teleintelectualul, uneori si cu politicianul; sau, in orice caz, multi politicieni vor sa fie considerati scriitori. Se citeste putin, cartile apar in tiraje ridicole si, ceea ce este mai grav, nu ajung aproape niciodata la cititorii carora le sunt destinate. De ce s-a produs aceasta ruptura? Ce s-a intamplat cu mecanismul care contribuie la afirmarea valorii? Ce s-a intamplat cu criticii care, intr-o perioada foarte grea, au dat autoritate literaturii? Acestea sunt intrebarile pe care le dezbate Tradarea criticii de fapt, dupa ce face acel splendid portret de grup al generatiei critice ’60. Intr-un anume sens, Tradarea criticii este si un raspuns pozitiv, constructiv, in stilul lui Nicolae Breban, la esecul, previzibil pentru unii, al epopeii revizuirilor. Revizuirile au esuat nu pentru ca au fost efectuate de critici fara foarte multa autoritate, nici pentru ca adesea au ochit tinte false, carti si autori care nu meritau sa fie subiectul acestei campanii; au esuat pentru ca s-au limitat la nume, la momente, si nu au pus in discutie conceptul de istorie literara, nu au pus in discutie conceptul de valoare literara si nu au pus in discutie felul in care citim astazi textul literar. Din acest punct de vedere, Tradarea criticii are un punct de referinta indepartat in Istoria literaturii romane… a lui G. Calinescu, are un partener de dialog in cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane, cu observatia ca Nicolae Breban isi pune acut problema prezentului – si, de asemenea, este intr-un anume sens un raspuns, sau poate un inceput de raspuns, daca discutia critica pe marginea cartii va continua, la Istoria critica a literaturii romane a lui Nicolae Manolescu.

Nicolae Breban, ca sa inchei, ne indeamna de fapt sa ne trezim, ne indeamna sa ne regasim spiritul critic si ne indeamna sa facem ceea ce face si domnia sa: sa continuam sa scriem, sa continuam sa afirmam valorile in care credem, sa ne regasim bucuria creatiei si sa ne regasim spiritul de breasla. Nu spiritul de gasca, nu spiritul de partid politic, ci solidaritatea de breasla a scriitorilor, care este o solidaritate in jurul valorilor comune. Cartile noastre trebuie sa fie o bucurie, trebuie sa ne bucuram de cartile colegilor nostri – de cartile lor reusite, fireste – si trebuie, intr-un mod dezinteresat si nepartizan, sa contribuim la afirmarea lor. Critica literara, din pacate, dupa ’89, nu a prea facut asta, sau a facut-o intr-un mod insuficient. Ea s-a retras, fie intr-un discurs universitar absolut ilizibil care a produs tone de maculatura si nici o carte remarcabila, fie intr-un spirit de grup, fie in zone foarte putin vizibile, socialmente vorbind.

Nu stiu daca – si, personal, nu sunt sigur ca e vorba de o tradare in sensul propriu al termenului – cred ca, mai degraba, criticii de dupa ’89 au avut un moment de suspendare a simtului responsabilitatii, al responsabilitatii fata de literatura si fata de o natiune care s-a construit pe sine prin literatura. Multumesc.

Aura Christi: Noi iti multumim pentru aceasta interventie, Razvan. Da. Cartea lui Breban aduce in lumina actualitatii cateva importante probleme, autorului nelipsindu-i cateva calitati deja cunoscute, si anume franchetea, un soi de sinceritate dezarmanta pentru unii, radicalismul de sorginte nietzscheana, caracteristic, insist, sihastrului de la Sils-Maria – cum ne place sa-i spunem autorului capodoperei Dincolo de bine si rau – si probabil ca nu in ultimul rand forta. Si aceasta carte, precum altele, inclusiv cele citate de colegul nostru Razvan Voncu, emana o forta rara, incredibila. Si cum sa nu ma gandesc in acest context la iubitul de noi Rilke, la acel pasaj din Jurnalul florentin – tradus splendid de Bogdan Mihai Dascalu si publicat sub semnul Ideea Europeana – care trimite direct la naucitoarea forta de a te exprima sub semnul urgentei, caracteristica lui Breban: „Ma simt de parca ar trebui sa vorbesc acum, in clipe de forta si claritate, cand din mine vorbeste mai mult decat eu insumi: sufletul meu. Ma simt de parca ar trebui sa-i convertesc pe toti cei care ezita si care se indoiesc; caci am mai multa putere in mine decat pot retine in cuvinte si vreau sa o folosesc pentru a elibera oamenii.”

Tradarea… se citeste

ca un roman

Bogdan Dascalu: Am remarcat si eu aceasta. Trecand la cartea in sine, la Tradarea…, este foarte greu de a o trata dintr-o singura perspectiva, pentru ca ea are mai multe dimensiuni: ea este, pe de o parte, o falsa istorie literara, desi vorbeste foarte mult despre ceea ce s-a intamplat mai demult in aceasta perioada, din anii ’50 pana astazi. Ea este o falsa istorie literara pentru ca include si memorialistica; ea include si critica literara, critica a culturii, mult mai multe lucruri decat cele pe care le include o simpla si – cu teama de rigoare, aflandu-ma la masa cu critici, as spune – o arida istorie literara.

Nicolae Breban reuseste sa vorbeasca despre ceea ce nu este de la sine inteles. Vocea lui se ridica si astazi, cum s-a ridicat mai demult, s-a ridicat impotriva certitudinilor, impotriva lucrurilor care pareau clare, s-a ridicat de multe ori in vremurile in care lumea nu se ridica, in care practica melcilor era un lucru de la sine inteles. Ei bine, practica melcilor este si astazi, din pacate, la fel de prezenta, si vocea lui Nicolae Breban este una care sparge aceste cochilii, uneori mai dure. Este o carte care – si aici este marele paradox al acestei carti – vorbeste din sine pentru sine. Vocea autorului, care este si un memorialist, care apare in carte si ca personaj, este la un moment dat o simpla voce. Cartea transcende acest lucru, cartea devine si se argumenteaza pe sine. Paradoxal, pentru ca insusi Nicolae Breban, la un moment dat raspunzand unui alt critic care il acuza de megalomanie, este un om care vorbeste foarte mult despre el, dar o face nu pentru ca ar vrea sa vorbeasca despre el, ci pentru ca simte nevoia de a pune lucrurile la punct. Si daca nu o faci tu, daca nu-ti aduci tu singur ordine in viata, ma intreb: oare cine este nimerit sa o faca?

Cartea vorbeste prin sine si, cu atat mai mult, la un moment dat, ea se transforma intr-un mic roman, se citeste ca un roman; apropo, foarte putine carti de critica literara sunt cele care se citesc aidoma unui roman. Este o carte placuta la lectura, o carte in care autorul isi aduce marca brebaniana in ea, si anume, diversiunea. Toate portretele care sunt prezente sunt pline de aceste diversiuni. Orice cititor care il cunoaste pe Breban – care, de altfel, la randul lui a reusit sa uimeasca critica literara ani de-a randul, pentru ca nici o carte a lui nu seamana cu cea precedenta – ei bine, cititorul care-l cauta pe Breban romancierul, il regaseste aici prin diversiuni, il regaseste mai mult printr-o oralitate, printr-un stil perfect.

Nu vreau sa lungesc discutia, insa totusi cred ca ar trebui mentionate trei elemente constitutive ale acestei carti: o data, se pune accentul pe aceasta simetrie din anii ’50 si ’89, cele doua rupturi si cezuri categorice in cultura nationala a Romaniei, pe de o parte. Pe de alta parte, cartea se transforma si devine mult mai umana, autorul insusi devine personaj si aflam etapele din viata lui – ma rog, nu vreau sa intru in detalii – sunt anii uceniciei, anii afirmarii, exilul, anii in care a fost tradat, anii cei mai cumpliti. Aici as face o mica paranteza spunand ca aceasta tradare a criticii, de fapt, se poate vedea si altfel. Daca stam sa citim cu atentie, acesti critici care sunt mai mult sau mai putin invocati, sunt prietenii lui Nicolae Breban. Toti acesti critici de prim rang, care sunt portretizati in carte sunt, insist, prieteni. Eu cred ca este vorba, mai mult, si de o tradare a prieteniei. Cunoscandu-l pe Nicolae Breban, trebuie sa marturisesc ca d-sa este un om care pune foarte mult suflet in relatiile interumane. Si este un om care acum, dupa ani si ani de prietenie, ani in care a dat foarte mult, incearca sa-si defineasca propria persoana prin ceilalti. Pentru ca, la urma urmei, niciodata nu ne definim singuri, prin noi insine il definim pe celalalt. De altminteri, pentru a ne cunoaste, avem mereu nevoie de oglinda. Ei bine, acesti „ceilalti”, prietenii, sunt probabil cei care l-au tradat pe parcursul vietii, acesti oameni pe care el i-a simtit mereu aproape, acesti oameni despre care spune ca i-a iubit si despre care a crezut ca a avut candva, la randul lui, parte de iubirea lor. Mai mult de atat, tot in aceasta mica paranteza vreau sa mai vorbesc si despre prozatorul Nicolae Breban, care se simte tradat de prieteni, de critici; sau… poate ca nu se simte, poate ca este doar un simplu joc. Ei bine, el se afla momentan, daca stam sa ne gandim, intr-un punct care ii confera tonului cartii o postura de a fi foarte departe, de a fi ajuns pe un pisc, iar aceasta postura ofera tonului cartii nu neaparat o nuanta plina de resentimente, ci un registru al povestirii, un ton simplu, al aducerii-aminte, un ton care adesea ia amploare, un ton care pare sa fie violent, dar nu este nici pe departe asa. Este un ton, pur si simplu, al povestitorului, care il face – ceea ce spune el insusi – sa caute sa-si puna viata in ordine.

Ei, paradoxul este ca Nicolae Breban a ramas in clipa de fata fara contracandidat. Din pacate, pentru cei care scriau, mai mult sau mai putin, in aceeasi maniera (repet, mai mult sau mai putin; pentru a nu fi prost inteles, Marin Preda si Petru Dumitriu nu mai sunt), rivalitatea devine una aproape inexistenta, iar cea existenta s-a transformat adesea intr-o ridicola ura. Nicolae Breban ramane fara acesti doi confrati, care ii erau aproape. Daca vreti, il adaug si pe Nichita Stanescu, ca prieten, dar nu are legatura cu romancierul Breban, care ramane singur si incearca sa faca, sa creeze aceeasi lume fara a avea nici un pol opus. Intotdeauna este nevoie de un pol opus. Nicolae Breban iese din acest paradox, opunandu-se pe el insusi, opunandu-si amintirile, opunandu-si lumea in care a fost, drept pol opus. Repet ceea ce am spus mai devreme: Nicolae Breban se identifica si se defineste prin ceilalti. Rivalitatea mai exista, si nu este nimic mai frumos in arta decat rivalitatea care, intr-adevar, creeaza ceva nou. Rivalitatea stupida, care degradeaza in ura, este de-a dreptul condamnabila.

Inainte de a incheia, as vrea sa mai citesc un mic pasaj din capitolul dedicat lui Matei Calinescu. La un moment dat, intr-o discutie, Matei Calinescu spune urmatoarele: „Ei, ce tot batem atata apa in piua despre valoare? Valoarea este aceea pe care eu o hotarasc. Daca ma scol prost dispus intr-o dimineata si imi dati un volum de versuri, pun pariu ca am sa-l gasesc ilizibil. A, e altceva daca ma astern intr-o lectura a unui manuscris intr-o calma dupa-amiaza, dupa o siesta acceptabila, aflat intr-o buna dispozitie gastrica si sentimentala. Cu totul altceva!” Ei bine, vreau sa va spun ca, desi m-am sculat prost dispus azi-dimineata, eu gasesc ca Traadarea… e o carte mare.

Aura Christi: Ii multumesc lui Bogdan si ma bucur ca a vorbit despre un aspect extrem de important. Acestei carti putem sa-i atribuim multe calificative mari, pentru ca evident le merita, desi este, repet, extrem de crispanta si incomoda. Ii multumesc lui Bogdan pentru ca a vorbit despre cultul prieteniei, rar, tot mai rar intalnit in ziua de azi. Se intampla ceva aici. Tot timpul, cand se aduce in discutie conceptul de „generatie ’60” – care nu-i place romancierului Breban; Nicolae mizeaza pe grupuri si nu pe generatii – se vorbeste foarte mult in aceasta carte despre cultul prieteniei, despre cultul vocatiei. Nu stiu cum se intampla ca exista atunci, sub dictatura, o admiratie formidabila, uneori cvasicretina, fata de un Prieten, exista cultul prieteniei, chit ca afara era dictatura, o dictatura neagra, era o atmosfera imposibila, sub Stalin se aresta, pentru o replica putea fi inchis un scriitor, un critic literar; ei bine, in acele circumstante imposibile, in anumite cercuri – de pilda, in cel al lui Nichita si Breban – domnea o atmosfera aproape renascentista, cu ateliere de creatie, cu un fel de cluburi de dialog. Matei, Nichita, Nicolae, Cezar Baltag… erau inghesuiti unii in altii, unii langa altii, ca puii sub closca, ca sacerdotii dedicati literelor, traiau pentru literatura, respirau prin literatura, faceau schimb de idei, se certau, se impacau pe terenul literaturii, se inzideau in opera, isi faceau scene de gelozie; bucuria de a scrie era aproape un virus care era raspandit intre membrii acestui trib de tineri care este asa-zisa „generatie ’60”. Sunt niste pagini splendide in Tradarea… in acest sens. Pagini emotionante. O sa va citesc, apropo de portrete, un portret – eu l-am citit extrem de impresionata – o parte din el, foarte scurt, portretul lui Lucian Raicu… Scurt, scurt, putin…

Nicolae Breban: La sfarsit, la sfarsit.

Aura Christi: La sfarsit?

Nicolae Breban: Da, te rog.

Aura Christi: OK, popor de zei. Atunci o sa-i ofer cuvantul domnului profesor Ion Ianosi.

Breban e un literaturocentric

Ion Ianosi: Scurta mea interventie as subsuma-o formulei „mobilitate si consecventa”. Nicolae Breban da dovada de o mare mobilitate; s-au referit la acest aspect si antevorbitorii mei. In ultimii ani a scris romane, pentru ca e in primul rand romancier; a scris nuvele, gen nou abordat de dansul; poeme, memorii, traduceri de poezie universala, mai ales din limba germana; a scris istorie politica; a discutat destinul culturii, a facut rememorari… Poeziile – revin – au fost in principal elegii, ceea ce deconspira o latura tainica a lui Nicolae Breban pe care, personal, o cunosc bine. El e un sentimental si in sensul marilor dihotomii culturale: Schiller – naiv-sentimental, Nietzsche – apolinic-dionisiac, Spengler – apolinic-faustic. Dar si in sensul cel mai simplu: e un sentimental fata de cei cu care a fost impreuna, fata de prieteni, fata de intreg parcursul sau literar. Are o mare vioiciune, o mare deschidere, un interes variat fata de oameni, fata de aspecte, fata de domenii, fata de istorii. Dar are si o mare consecventa. In al doilea rand, un soi de unitate a intregii diversitati. Enumar, pur si simplu: e un literaturocentric intr-o lume care a abandonat aceasta centrare pe literatura; face elogiul romanului amplu si construit, intotdeauna; este implicat in destinele tarii si ale istoriei ei; este un nordic, cum spune intotdeauna, un nordic transilvanean, avand ca obarsie un tata si toata filiatia paterna preoti greco-catolici, o mama care vine pe filiera germana, svaba, el fiind foarte mandru ca uneste aceste doua proveniente, anume literatura romana si cultura germana. Marii lui invatatori sunt Dostoievski, Nietzsche si Thomas Mann – cum spune deseori, obstinat, ca acesti mari autori si altii ca ei sunt oarecum uitati. Intotdeauna se orienteaza spre autori mari, gravi, cutezatori, constructori, temeinici. Aceasta temeinicie este, as zice, consecventa care il caracterizeaza.

Tradarea criticii este un titlu jucaus si ambiguu. Nu se stie cine pe cine tradeaza; nu se stie daca critica e tradata, daca critica tradeaza, pe cine anume tradeaza, daca se refera la situarea criticii sau la extrateritorialitatea ei, respectiv, la parasirea ei de catre atatia fosti manuitori ai condeiului. S-a spus ca Breban are atasamente; da, el e foarte atasat, in toate ultimele carti se vede acest lucru, de echipa cu care a cucerit cultura: poeti, in frunte cu Nichita Stanescu; romancieri, printre care se situeaza pe drept cuvant, in aceasta echipa, pe primul loc; si critici, un numar impresionant de critici. Nu o sa vorbesc de „saizecisti”, pentru ca intr-adevar e o identificare cam sumara, dar am sa va atrag atentia asupra anilor de nastere: trei dintre ei – Nicolae Breban, Lucian Raicu, Matei Calinescu – sunt nascuti in 1934; Eugen Simion e mai mare cu un an; Dimisianu este mai mic cu un an; Nicolae Manolescu e mai tanar, e nascut in 1939; Mircea Martin, in 1940. Singurul mai varstnic, Negoitescu, caruia de altfel ii consacra primul capitol in buna masura, este nascut in 1921 si este o alta prezenta; o prezenta impresionanta. Sapte autori principali, dintre care sase sunt nascuti in anii ’30 sau un pic dupa, inclusiv Breban este prin excelenta un produs al anilor ’30. Breban nu uita echipa, nu-i uita pe cei cu care pornise, nu-si uita in nici un fel radacinile, nici scriitorii afini lui, sau pe care i-a considerat, in orice caz, ca atare. Il enerveaza daca vreunul dintre acesti colegi de grup literar dezerteaza, partial macar, din campul comun, daca cumva uita trecutul care i-a impus in cultura romana. Toate „uitarile”, intre ghilimele, i se par vinovate. In ochii lui nu poate fi, de fapt, uitat nimic: nici trecutul national, nici trecutul personal, nici lumea cu care a participat in literatura, nici momentele mari de cezura, cum s-a spus.

Nicolae Breban e generos si e patimas. Este subiectiv precum romanticii indeobste; el e un neoromantic, clar e un neoromantic; am spus ca e sentimental, in sens schillerian. E un neoromantic, bineinteles, care isi asuma, de altfel, aceasta materie de care e impregnat. Vorbeste ca un romantic despre sine, des. Adica, vorbeste despre altii pornind de la sine, revenind la sine, centrandu-se in buna masura pe sine – asta e tipologia din care provine si pe care o continua. Mereu se refera la cartile sale, la felul in care criticii le-au sau nu le-au comentat, sau initial le-au comentat iar dupa aceea le-au uitat… E limpede ca-i patimas. Un patimas asumat si generos totodata. Are un unghi foarte amplu de discutie; s-a amintit si asta. Discuta emigratia; discuta, pentru a nu-stiu-cata oara, Tezele din ’71, si are dreptate, avand in vedere pozitionarea lui cu totul iesita din comun in raport cu aceste teze; discuta Parisul, Bucurestiul si varii alte situatii: ce s-a intamplat in anii de dupa ’44-’45, ce s-a intamplat in anii de dupa 1989. Il preocupa, il intereseaza contextul. Foarte mult. Il intereseaza avatarurile pe care le-a parcurs tara si literatura, cultura, inclusiv critica literara in ultimii douazeci de ani. Se delimiteaza, permanent se delimiteaza. Polemizeaza, continuu polemizeaza. Se raporteaza partizan la varii partizanate; daca acest partizanat al lui e opus partizanatelor pe care le considera minore sau vinovate – ramane de discutat. Este un autor in buna traditie clasica, care discuta totul pro si contra. In spatele incrucisarii de spada e, cum am spus, un sentimental si un impatimit de cultura. Il intereseaza cum a fost si cum este Romania, literatura romana, cum se asaza, se reasaza, cum se va integra in Europa, fals si corect. O ampla discutare a contextelor si a propriei noastre texturi. Este un neopasoptist totodata, clar. Pentru ca – cu asta o sa inchei – dupa seria de romane, de nuvele, de memorii, de bilanturi miscatoare ale istoriei si ale culturii, ne putem intreba ce va urma. Stiu un singur lucru: ca va urma. Vor urma carti noi, in lumina programului heliadesc pe care si-l asuma, potrivit caruia calitatea, care e decisiva, pretinde totusi si cantitate, adica o munca asidua, permanenta, o nedezertare nici o clipa din domeniul care iti este propriu si pentru care ai fost harazit. El e adeptul unei bune ritmicitati. Numai prin aceasta ritmicitate buna poate fi cladita si permanent recladita o cultura. Aceasta este ideea careia ii consacra nenumarate ore de creatie, in continuare.

Aura Christi: Breban asta sustine nu o data: ritmul e totul. Tine minte, ritmul.

Nicolae Breban vorbeste de la varful

generatiei saizeci

Daniel Cristea-Enache: Eu trebuie sa vorbesc din picioare, mi-e foarte greu sa vorbesc dupa profesorul Ianosi, care a vorbit nemaipomenit, si inaintea profesorului Simion, care va vorbi nemaipomenit. Voi incerca sa fiu cat mai plastic, cat mai vizual, ca sa spun asa, pentru ca discutia de pana acum a mers spre sistematizare si abstractizare. S-a remarcat deja titlul, s-a spus „jucaus”, al acestei carti. Eu as vrea sa remarc, in primul rand, felul in care ea a aparut – admirabil – si sa o felicit pe editoare, Aura Christi, pentru ca publica carti admirabile la aceasta editura mica dar distincta, care si-a castigat deja un loc pe piata noastra editoriala, si stie sa verifice rezistenta si proeminenta acestui lucru in fiecare an. Este important sa existe edituri, cat mai multe edituri care sa publice scriitori si ganditori romani.

Titlul Tradarea criticii ascunde o capcana: este diferenta dintre dativ si genitiv, „tradarea criticii” la genitiv, adica facuta de catre critica in ansamblul ei – tradare a criticii – sau tradarea cui? – la dativ – „tradarea criticii” de catre cine? De catre unii dintre criticii care ar trebui sa configureze acest ansamblu. Este o carte care se citeste intr-o lectura pasionanta, o lectura implicata, pentru ca Nicolae Breban vorbeste, scrie aici despre lucruri, personaje, figuri, situatii pe care le cunoastem cu totii, sau ar trebui sa le cunoastem cu totii, dar rareori se intampla sa si vorbim, sa le si analizam cu abilitatea si cu sinceritatea pe care le pune la bataie Nicolae Breban. Aparent este cartea unui prozator, a unui romancier nemultumit, orgolios, vanitos, un prozator nemultumit de retragerea, fuga din campul literaturii a criticii literare de intampinare, critica generatiei ’60 – eu continui sa cred ca exista o generatie ’60, o stralucita generatie ’60, nu grupuri si grupuscule care ar sparge aceasta generatie, ci aceasta generatie este chiar un operator foarte bun, foarte valid de istorie literara, un operator pe care astazi l-am pierdut si nu putem vorbi decat cu aproximatie de o generatie ’90 sau de o generatie 2000 – ei bine, Nicolae Breban vorbeste din interiorul acestei generatii, de la varful acestei generatii, practic, despre celelalte varfuri de pe celelalte segmente, cu aplecare si cu aplicatie pentru criticii si istoricii literari care, spuneam, sunt cumva pedepsiti, sunt cumva mustruluiti pentru faptul de a nu fi tinut pasul cu productivitatea, cu prolificitatea formidabile ale colegului lor de generatie, Nicolae Breban. Am citit o cronica foarte buna a lui Gabriel Dimisianu, care se incheia cu formula sugubeata: „Ei, criticii saizecisti l-au tradat destul pe Nicolae Breban, acuma mai e randul si al criticilor tineri sa-l tradeze”. Ca sa tradezi pe cineva trebuie mai intai sa-l cunosti, trebuie intai sa-l aprofundezi ca sa te poti desparti de el in cunostinta de cauza. Si, ca o mica paranteza, am citit cu hohote de ras, dar la sfarsit cu o anumita ingandurare, un interviu pe care Nicolae Breban l-a acordat acum vreo doua saptamani unui coleg al meu de generatie biologica, pe nume Costi Rogozanu, care a si postat apoi interviul acesta pe Internet. De ce am ras si de ce, dupa aceea, am fost ingandurat? Pentru ca Costi Rogozanu era foarte socat, era foarte impresionat de inteligenta si de farmecul lui Nicolae Breban; de substanta replicilor lui, de referintele lui. Si ma intrebam: oare de ce, in anul de gratie 2009, sa fii atat de surprins de aceste lucruri? Tu fiind comentator literar, critic literar care te inchipui profesionist… De ce, totusi, sa descoperi atat de tarziu ca un prozator ale carui carti sunt disponibile in biblioteci, in librarii, ale carui aparitii editoriale ne inconjoara… ne farmeca, e destept etc.?! Mi se pare putin cam tarzie, daca nu chiar tardiva, aceasta revelatie.

Am incheiat paranteza si ma intorc la structura sistematica, in acelasi timp intens personalizata, dar la un nivel de profunzime, nu la un nivel de goala vanitate de autor nemultumit de tratamentul sau de rezerva cu care sunt intampinate noile sale carti. Aceasta vanitate o avem cu totii. Orgoliul lui Nicolae Breban este, totodata, orgoliul generatiei stralucite din care face parte. Si intr-un mod foarte subtil si intr-un mod foarte interesant, cearta aceasta pe care o aplica Nicolae Breban colegilor lui de generatie, criticilor si istoricilor literari, este o forma de a-i omagia; este o forma de a le sublinia platforma pe care ei s-au situat, platforma de valoare, de consistenta, de expresivitate, de Opera – cu majuscula – pe care s-au situat in acei ani grei, si diferitele platforme pe care – facand abstractie de cei care au murit – platformele diferite pe care ei se situeaza astazi. Acesta este reprosul mai adanc al lui Nicolae Breban adresat criticilor din aceste capitole, si anume ca dupa 1989, cand aveau datoria morala si profesionala sa continue, sa duca mai departe ceea ce facusera in anii grei ai comunismului din punct de vedere cultural, literar, critic, deci, dupa ’89, cand au avut libertatea la indemana, n-au stiut ce sa faca cu ea, si-au batut joc de ea, au folosit-o pentru a intra – am spus eu, eufemistic, platforme diferite – pentru a intra in politica, pentru a intra in publicistica, in gazetarie, in tot felul de functii si angajamente care sunt extraordinare, in sine. Nimeni n-ar putea sa refuze o functie onoranta, cu o conditie, spune in clar, sau printre randuri, Nicolae Breban: nu in detrimentul operei pe care in acel timp istoric trebuie s-o scrii.

Nicolae Breban are un cult al operei; nu al propriei opere, ci al operei ideale si al operelor care, intr-o cultura, sunt datoare sa faca sistem. Deci, nu al operei ca exceptie de la regula, ca opera exceptionala ivita in neant, asa cum se intampla pe vremea lui Eminescu, cu poezia lui Eminescu, ci al unei opere care sa creeze in jur, sa se integreze, sa se reintegreze apoi intr-un camp al creatiei exceptionale, intr-un orizont de asteptare si la un nivel de receptare publica pe care sa-l merite. Este o fina interconditionare aici, sistemica, pe care – acesta este paradoxul – tocmai asa-zisul individualist feroce Breban o subliniaza in aceasta carte.

Omagiul pe care, spuneam, indirect autorul il aduce criticilor din generatia lui pe care ii probozeste, pe care ii cearta cu dragoste, este ca in anii ’60, in anii ’70, in anii ’80, deci, inainte de 1989, impreuna reusisera sa faca acest sistem. Iar dupa ’89 acest lucru s-a pierdut, s-a faramitat, acest sistem a disparut.

Arhipelaguri de literatura

si de cultura inalta

Cu asta ma apropii de final: cred ca este si o lege, pana la urma, de evolutie, o procesualitate istorica inevitabila. Nu cred ca, in exclusivitate, criticii sau autorii care n-au mai putut crea in ritmul si la nivelul la care o facusera sunt de vina. E vorba, totusi, de o schimbare de lumi, o schimbare de sistem, nu numai o schimbare de regim politic. Este vorba de – acum poate ne dam seama mai bine, la 20 de ani de la revolutie – e vorba de o schimbare si de o reconfigurare din temelii a rolului literaturii in societatea romaneasca. Aura Christi vorbea la inceput despre diferitele crize care ne inconjoara si de faptul ca literatura nu este privita cu consideratia pe care o merita. Dar poate ca noi, cand ne gandim la aceasta consideratie, avem in minte acele epoci in care literatura si cultura in intregul ei se aflau in prim-planul ocupatiilor si preocuparilor noastre, cand nu aveam altceva mai bun de facut decat sa citim carti, sa vedem filme mari, sa urmarim spectacole de teatru extraordinare… Eu folosesc pluralul, desi eu n-am prea apucat epoca aia, am apucat numai cativa ani; dar din auzite, din citite, din cele conspectate am reusit sa recompun acea atmosfera. Acea atmosfera in care totul in jur totul era inghetat si mortificat si cenusiu si mizerabil si saracacios si comunist, iar in interiorul acestui cerc scarbos existau insule si arhipelaguri de literatura si de cultura inalta. Acum, ce-i in jurul nostru, al scriitorilor si al criticilor, nu mai este cenusiu, saracacios si scarbos: este colorat, dizgratios-scarbos, este o polifonie, o cacofonie de voci si de preocupari in care literatura nu mai reprezinta experienta cea mai intensa, cea mai inalta, si nu mai are puritatea pe care o avea mai inainte.

Reiau aici ceea ce spunea mai demult Nicolae Breban si m-a marcat – dovada ca tin minte si astazi, la 15 ani de la acea sedinta a Contemporanului – Breban, asadar, spunea: „Dragii mei, poate sunt mai importanti cei 300 de cititori de astazi ai Contemporanului decat cei 30.000 de cititori dinainte de ’89 ai Romaniei literare.” Pentru ca acesti 300 de cititori de astazi, acesti 30 de oameni care sunteti astazi in Sala Oglinzilor, sunt cititorii cu adevarat interesati de literatura, sunt cititorii care iubesc cu adevarat literatura si care nu au venit spre ea din lipsa de libertate a societatii in care traiesc. As spune ca la 20 de ani de la revolutia din ’89 putem cuantifica, putem masura, putem decela, putem disocia intre adevaratii cititori si falsii cititori, ca si intre adevaratii scriitori si critici si falsii scriitori si critici.

Aura Christi: Multumesc, Daniel. La cateva minute dupa ce intrase in sala, domnul profesor Eugen Simion a spus un lucru care m-a pus pe ganduri, ca sa nu zic ca m-a socat. Spuneati, domnule profesor, ca sunteti pentru a treia oara rastimp de 20 de ani in aceasta sala…

Daniel Cristea Enache: De doua ori a fost la Nicolae Breban.

Aura Christi: Exact, de doua ori a fost la Nicolae Breban, la vechiul sau prieten Nicolae Breban. Si m-am gandit la urmatorul lucru: ca unul dintre cei mai mari critici, care este Eugen Simion, care a construit foarte multe lucruri importante nu numai in calitatea sa de critic de prim rang, ci si in calitate de presedinte al Academiei in doua mandate, dupa ’89, a fost unul dintre cei mai atacati scriitori. In ultimii 20 de ani, unul dintre cei mai atacati scriitori este si romancierul Breban. N-a scapat de aceste atacuri nici profesorul Ion Ianosi.

Nicolae Breban, in Tradarea criticii, face, spuneam mai devreme, o paralela – vorbind despre ea mi se face frig la propriu, dar e un altfel de frig decat cel care ma cuprinde atunci cand citesc poezie mare – intre modul in care au fost tratate varfurile literaturii romane in perioada postbelica, deci, sub dictatura, in perioada Dej-Stalin: Blaga, Voiculescu, Barbu, Arghezi, Bacovia, care erau improscati cu noroi, denigrati, taiati din manuale, marginalizati, si modul in care sunt tratate varfurile literaturii romane astazi. S-a ajuns pana acolo incat C.T. Popescu, acum cativa ani, in ziarul Adevarul – voi spune exact ce numar: este vorba de Adevarul literar si artistic, decembrie 2003 – cere, nici mai mult, nici mai putin decat arderea operei lui Nichita Stanescu. Si face acest lucru dupa ce ii ataca pe Simion, Breban, Preda, Vianu, Calinescu, de parca literatura romana ar avea nume de asemenea importanta – atentie, nume care fac parte din patrimoniul acestei tari! – la fiecare colt de strada. Acest „nepot al lui Goebbels”, CTP, va spuneam, cere arderea operei lui Nichita Stanescu. Aici urmeaza doua puncte si deschid ghilimelele, citat din CTP:

„Din miile de pagini [ale lui Nichita Stanescu – n. n.], ar trebui stransa in mod onest o carticica poate cu nu mai multe pagini decat buletinul de identitate al poetului – iar restul ar trebui pur si simplu arse, sterse din fata ochilor.” (C.T. Popescu, Nichita Stanescu – o ruda a lui Adrian Paunescu I-II, Adevarul literar si artistic, decembrie 2003).

Neavand cultura poetica, CTP, saracul de el, ca sa-si argumenteze enormitatea de sorginte fascistoida, da – si se face de ras de buna seama – niste citate splendide, absolut slendide, dupa aceea, din textele lui Nichita, un imens poet care si-a construit opera, metaforele pe un sistem de esenta hegeliana, surpand astfel sistemul restrictiv ceausist la radacina. Uimitor e ca CTP a fost primit dupa aceea la Cluj asa cum n-a fost primit Blaga, pe vremuri. A conferentiat la Universitatea clujeana, dna Petreu a facut un reportaj in paginile revistei Apostrof – o excelenta publicatie sprijinita puternic de Breban, pe vremuri – comparandu-l, atentie, o buna poeta si eseista, care a scris o monografie interesanta despre Cioran… cu Eminescu si Cioran. De asta data voi cita din dna Petreu: „Intrebarile din public au curs una dupa alta, iar Cristian Tudor Popescu a raspuns cu o verva si cu o expresivitate cioraniene. E limpede, face parte din familia temperamental-stilistica a lui Eminescu-Cioran. Se vede si-n scris, si in vorbit: apocalipsul expresiv” (s.n.). La finele acestui text – descalificant atat pentru Apostrof, am sustinut asta si altadata, cat si pentru Marta Petreu, dar nu mai putin pentru Universitatea clujeana, condusa de dl Andrei Marga, rectorul acesteia – ni se promite ca «Data viitoare [cand va veni din nou CTP-ul la Cluj – n.n.] va fi si mai bine!»”

Breban spune in Tradarea criticii – care e si un exercitiu de admiratie – urmatorul lucru: „Sa nu uitam – scrie, cu vie amaraciune calma, Nicolae Breban in Tradarea criticii – ca nume sonore ale literaturii romane sub comunism, sub stalinism, dar si dupa, uneori au aruncat cu pietre in marii ctitori ai clasicismului si modernitatii noastre, de la Maiorescu la Blaga, Voiculescu, I. Barbu sau Rebreanu etc., nume azi tinute la mare prestigiu”. Ma intreb ce se va intampla, in aceasta ordine de idei, peste treizeci de ani. Brusc ne vom trezi, da, noi, romanii, sau unii dintre romani, si vom spune: „Ah! Ce mare critic a fost Simion! Si Ianosi…, capodopera aia despre Dostoievski este unica in lume! Si Valeriu Cristea, in care s-a dat cat sapte… – numai cu bata nu s-a dat – a scris singurul dictionar al personajelor dostoievskiene din intreaga lume. Si Breban? Breban – peste capodopera Bunavestire, Drumul la zid, nu se poate trece, da, peste aceste carti. Cum de acesti si alti cativa scriitori importanti au fost mentinuti intr-o marginalitate crasa? Simion a pledat, imediat dupa ’89, pentru literatura; si a fost pedepsit pentru asta. Nicolae sustine ca abia acum se vede ca Simion a avut dreptate.

M-am intrebat, la alte cateva lansari, aproape patetic – patetismul, zic eu, este uneori o forma a exactitatii, daca nu un mesager al adevarului – ma intrebam, asadar, daca suntem bolnavi. Eu va propun sa raspundem la aceasta intrebare, de azi inainte: „Nu. Nu suntem bolnavi.”, si sa ne bucuram de prezenta marilor scriitori, a marilor critici. Sa-i citim, sa-i recitim. Sa ne bucuram de faptul ca ei sunt nu rareori mai vii si mai tineri ca noi. In fata noastra se afla trei modele de varf ale literaturii romane. Cred ca in batrana si obosita Europa de azi – care trece printr-o vale destinala, la care are dreptul, avand un enorm trecut, spre deosebire de noi, romanii – nu exista un alt Breban, un alt Simion…

Domnul profesor Eugen Simion.

„Sunt unicul «tradator»

care a mai ramas aici”

Eugen Simion: Ma ridic in picioare. Reflex de profesor. Nici nu mai predau, dar totusi am acest reflex… Doamnelor si domnilor, intai si intai constat cu oarescare tristete ca sunt unicul „tradator” care a mai ramas pe aici! Am venit. Sigur, Nicolae Breban m-a invitat. Titlul a fost bine decriptat, e provocator si e foarte bine pentru o carte, pentru ca cine vede o carte cu titlul acesta, se grabeste sa o cumpere. Daca ar fi fost nitel mai binevoitor autorul, stiu eu ce ar fi zis cititorul? In al doilea rand, nu stiu ce as mai putea spune, decat daca as spune ceva de rau despre Nicolae Breban, ca sa ma diferentiez de cei care au vorbit, oameni tineri, cu exceptia noastra, domnule Ianosi, care, nu-i asa, avem un spor de ani pe care i-am petrecut impreuna. Am citit cartea asta, am citit-o intr-o noapte, intrigat putin, fireste, si de ce anunta sa fie. Si, ceea ce nu fac niciodata, i-am dat un telefon lui Nicolae Breban. El m-a intrebat: „Te-ai suparat?” „Nici vorba, nu m-am suparat! Mi-a placut, am citit-o cu interes”. Desi, evident, imi venea cam la fiecare pagina sa „divortez” de el de cateva ori! Dar are un merit cartea, si asta vreau sa spun foarte clar: are un merit enorm, incat nu mai conteaza micile ironii sau injustitii care apar in aceasta carte. Meritul ei este ca, pentru prima data dupa douazeci de ani, Breban incepe sa vorbeasca despre ceea ce s-a intamplat si se intampla in lumea romaneasca, in viata literara.

Daniel Cristea spunea aici ce s-a intamplat cu criticii saizecisti: unii au disparut, unii au ramas in strainatate, altii au parasit critica literara, unii, prin voia destinului, s-au ocupat de altceva. Dar asta se spune mereu si poate ca ar trebui odata sa avem timp – nu sa vorbim – sa scriem toate chestiunile astea. Niciodata nu se spune, nu s-a vorbit, de pilda, ce reprezinta grupul GDS in lumea literara de astazi. Este pentru prima data cand vad si eu un scriitor ca vorbeste, scrie cinstit despre toate aceste lucruri: ce este cu emigratia romaneasca, cu exilul romanesc si asa mai departe. Toata lumea are un fel de complex: sa nu zica asta, sa nu se supere – daca se supara cineva care e foarte puternic, il taie de pe toate listele – si asa mai departe. Ceea ce se intampla, s-a intamplat.

Va mirati ca nu am fost de douazeci de ani in aceasta lume? Nu am fost, pentru ca am fost marginalizati! Foarte dur si fara prea multe comentarii… Am iesit toti in decembrie ’89, am iesit intr-o euforie generala… Ne cunosteam, ne stiam, ne aparaseram. Nu am intalnit, nu am auzit ca din seria noastra… sa avem… Unul singur se pare ca era „ciripitor”. Ne-am iubit, ne-am respectat. Asta inseamna, in fond, o generatie: nu sa ne tinem tot timpul de gat, dar in primul rand sa ne respectam si sa ne urmarim opera. In fond, Nicolae Breban are dreptate aici: aceasta generatie a fost o generatie de creatie, in sensul pe care il da Vianu acestui termen, pentru ca oamenii astia au tinut omeneste unii la altii. Aproape toti eram prieteni; si chiar cand nu eram prieteni… Eu nu eram prieten, de pilda, cu Ivasiuc; el era prieten cu Nicolae Breban si cu Manolescu, si il ura de moarte pe Preda, pe care eu il stimam enorm, si il stimez in continuare. Dar am scris aproape despre toate cartile lui Ivasiuc, pentru ca ma interesau. Chiar daca el nu avea talent epic, dar venea cu un tip de conflict care nu mai existase pana atunci in proza romaneasca.

GDS-ul conduce

de douazeci de ani cultura

In primul rand, asta vreau sa spun: meritul enorm al acestei carti este ca desface putin cuvertura, o da la o parte si incepe sa vorbeasca despre ceea ce se intampla, despre aceste grupuri literare care, unele dintre ele, sunt grupuri literare, dar cele mai multe sunt grupuri de interese. Nimeni nu mai ascunde astazi faptul ca GDS-ul, de pilda, este cel care conduce de douazeci de ani cultura. Ministerele culturii, ministrii culturii sunt niste fictiuni. Sunt alte grupuri care au acces la mijloacele media, au acces la burse, au acces la subventii si asa mai departe.

Daniel Cristea, care vine din alta generatie – ma rog, e momentul lor acum – spunea aici ce s-a intamplat, de ce am parasit critica literara de intampinare, de ce nu am incercat sa fim utili, in fond, mai mult decat am putut face. Nu am putut, domnule Daniel Cristea, nu ne-a lasat nimeni! Nu m-a lasat nimeni. Eu m-am gasit, de pilda, la un moment dat, ca nu pot sa scriu intr-o revista, ca nu am unde sa scriu, sa public. Pur si simplu. M-am adresat directorului unei reviste, Romania literara, unde publicasem timp de 35 de ani saptamana de saptamana, si am fost refuzat. A pus la vot in redactie si redactia, cu niste doamne intelectuale frumoase, au votat si au spus: „Domnule, daca vine asta aici, noi ne dam demisia”. Cel putin asa mi-a relatat domnul Nicolae Manolescu, directorul revistei. Nu mi-a cazut bine, dar nu m-am spanzurat. Am cautat si eu unde sa public, si asa am facut o oarescare vreme publicistica. Dar a trebuit sa ma retrag si de acolo in ultimul timp, pentru ca mi s-a refuzat un articol fara sa mi se spuna de ce, si asta nu am mai putut sa suport. Adica libertate, libertate, dar… Pe urma am aflat o chestie, ca era vorba de o prietena de acolo a redactorului sef, care se simtea… ma rog, chestiuni din astea.

Daniel Cristea Enache: De inteles, omenesti.

Eugen Simion: De inteles, dar cinstit era sa imi dea un raspuns: domnule, vezi ca asta e prietena mea, nu stiu ce… Nici macar nu a facut-o.

Doamnelor si domnilor, acum ce sa spun eu despre Nicolae Breban… Sigur ca sunt multe pe care i le-as putea reprosa. Si am sa scriu despre carte, promit. Sunt unele lucruri care trebuie rediscutate, evident, incepand chiar cu „generatia ’60”. Nicolae Breban face un fel de ego-critica – exista o disciplina in istorie, ego-istoria, care este o mare scoala, in special in Franta – sigur ca el discuta din punctul lui de vedere si, cu o vorba putin mai academica, trage spuza pe turta lui. Ei, generatia ’60 e mult mai complicata, erau mai multe nuclee, mai multe grupuri. Tu te vedeai cu Matei, cu Nichita, cu Cezar; eu ma vedeam aproape zilnic cu Valeriu Cristea si cu Raicu si cu altii… Aproposito, nu stiu de ce nu l-ai inclus aici pe Valeriu Cristea. Valeriu Cristea este un critic eminent, un mare critic; el a jucat un rol extraordinar.

Nicolae Breban: Regret, regret ca nu am facut-o.

Eugen Simion: El a jucat un rol nemaipomenit in…

Nicolae Breban: Dar il apar de grupul lui Manolescu, il apar!

„Cristea a fost cel mai curat

dintre noi toti”

Eugen Simion: Da, da, este adevarat. Dar merita Valeriu Cristea, pentru ca a fost si un personaj. Dupa ’90, cand Uniunea Scriitorilor s-a politizat foarte tare, eu impreuna cu el si cu Sorescu ne-am retras – povestesti, de fapt, asta, Nicolae. Valeriu Cristea a fost exclus din viata literara si aproape ca a murit somer, ca sa o spunem de-adevaratelea, iar colegii lui de la Romania literara, imi amintesc, au scris odata… In fine. Fac o paranteza: Cristea a fost cel mai curat dintre noi toti. Spun acest lucru nu ca sa ma culpabilizez pe mine sau pe ceilalti, dar prin natura lui era o fiinta cu totul deosebita; era un crestin, mai crestin decat noi toti, si un om de o corectitudine care era enervanta, intr-un anume sens. Noi mai minteam, mai intarziam, mai faceam… El – nu. Avea drumul lui acasa si inapoi, citea. Ei, colegii lui de la Romania literara, dupa ce a lucrat acolo vreo douazeci de ani cu o jumatate de norma… Poate Daniel Cristea sa ma confirme – sigur ma confirma – avea o jumatate de norma, Valeriu facuse un imprumut ca sa plateasca rate la apartamentul lui de undeva de la marginea lumii, si nu ii ajungeau banii din salariu, si tatal lui ii dadea ceva din pensie ca sa poata sa isi plateasca rata la apartament. Asta era omul. Ei, colegii lui au gasit sa spuna – imi amintesc de aceasta formula, nu stiu cine a lansat-o – „Valeriu Cristea, care este plin de zoaiele comunismului”. Domnule, daca era o vorba care nu se potrivea si o vorba mai nedreapta, pai, asta era, fata de omul respectiv!

Doamnelor si domnilor, nu vreau sa vorbesc prea mult. Asa este, cum s-a spus: aceasta carte ne trage de urechi. Un mare prozator ne trage de urechi. Dar o face – nu zic ca un parinte, ca suntem cam de acelasi leat – ca un prieten apropiat care mai vede si ce nu trebuie, mai si exagereaza, uneori nu este suficient de informat. De pilda – si asta ti-am spus si la telefon – ii iei apararea lui Manolescu si bine faci, care, zice el, a stat la facultate lector douazeci de ani, in timp ce Eugen Simion a fost profesor. Imi pare rau, as fi vrut foarte mult sa fiu profesor, dar n-am fost.

Nicolae Breban: Nu, conferentiar.

Eugen Simion: Am stat 25 de ani asa. Aveam cu cativa ani mai mult decat Manolescu. Am apucat si eu un post 25 de ani, cand trebuia sa fiu profesor, pentru ca un profesor trebuie sa-l faci la 35 de ani, sa fie pana la 60 profesor, numai atunci e puternic. Nu. Doi profesori au fost la facultate, atat, in acesti 25 de ani. Doi profesori au fost facuti la Facultatea de Filologie. Doi! Nu spun, ca sa nu…

Voce din sala: Pentru editia a doua.

Eugen Simion: Asa, pentru editia a doua.

Aura Christi: Punem un subsol la editia a doua.

Eugen Simion: Nu stiu de ce asta m-a enervat cel mai tare, desi era un fleac, ca sa zic asa. Dar la 57 de ani, in 1990, atunci in fine am putut si noi sa accedem…

Nicolae Breban: Dodu Balan era unul.

Eugen Simion: Cum zice Christos: „Tu ai zis!” Mai indraznesti sa mai spui, mai departe?… Da. Doamnelor si domnilor, acum care e, de pilda, vina mea cea mai mare? Si aici eu spun de la bun inceput ca are dreptate Breban. Vina generatiei mele, a generatiei acesteia de critici este ca, intr-adevar, la un moment dat n-am mai facut critica de intampinare, cum ziceam, si n-am scris nici despre cartile lui Nicolae Breban.

Nicolae Breban: Nu, tie ti-am reprosat ca nu ti-ai terminat Istoria literara, cele patru volume. Spune asta!

Eugen Simion: Da, domnul profesor, asa este. Si asta este adevarat.

Nicolae Breban: Simion a fost primul care a facut o sinteza, si iata ca i-au luat-o altii inainte acum.

Eugen Simion: N-au luat-o inainte, nu…

Nicolae Breban: Din punct de vedere editorial.

Eugen Simion: Tocmai astazi am scris un articol in care polemizez cu un critic pe care il apreciez foarte mult – e vorba de Nicolae Manolescu – care face o mica gluma, destul de strepezita, asa… in nu-stiu-ce interviu, imi reproseaza mie ca eu asteptam sa vad ce scriu altii si dupa aceea veneam si eu cu cronica. Problema e ca se intampla si asa.

Nicolae Breban: Eugen, i s-a reprosat si lui Lovinescu asta, sa stii.

Eugen Simion: E un repros si mai teribil, cand i s-a reprosat lui Calinescu ca n-a descoperit pe nimeni, si eu am zis odata ca a descoperit Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent. Dar nu asta este problema, problema nu e cine se grabeste sa scrie. Problema e cine scrie mai bine si cine da o judecata mai dreapta. Dar nici macar asa nu este. De aceea o critica este puternica. In primul rand ca eu nu cred ca trebuie sa existe un singur critic intr-o literatura, un singur mare prozator, un singur mare poet. Poate ca norocul acestei generatii – daca e s-o numim, „generatia ’60”– este ca are foarte multi buni poeti, exceptionali poeti. Nichita n-a fost singur, n-a venit singur. El a iesit dintr-un grup, si a fost in ceafa cu altii, cum sa spun… cu suflarea altora, a lui Sorescu, au aparut toti ceilalti…

Nicolae Breban: Dimov, da…

„Unii confrati vad intotdeauna

petele din tabloul unui geniu”

Eugen Simion: Dimov, care venea cu intarziere, si asa mai departe. A fost o generatie coagulanta. Apropo de Dimov. Dimov in mod normal trebuia sa debuteze dupa razboi, in generatia lui Geo Dumitrescu, Doinas, si asa mai departe. A publicat dupa Nichita Stanescu, in ’66. Deci, e un ratacit. Dar generatia l-a absorbit ca un burete si, intr-un fel, el a colorat enorm tabloul acestei generatii prin poezia lui de un barochism oniric, cum si-a zis chiar el si cum este si corect.

N-am mai facut critica de intampinare din diverse motive. In primul rand este si un motiv biologic, ca sa spunem asa, ca sa vorbim mai curat, mai cinstit. Critica literara este o meserie de om tanar, in primul rand. Si o duci, o duci, e nevoie sa scrii in fiecare saptamana, sa citesti tot, sa nu frunzaresti, si asa mai departe. Asta cere un efort extraordinar. Ei, nu poti s-o tii toata viata asa. Nu poti sa fii Sainte-Beuve, sa scrii in fiecare luni si lumea sa astepte cu sufletul la gura ce-ai spus despre o carte. Este o vreme in care incerci sa te mai gandesti, mai faci si alte lucruri… Dar sigur, asta este o explicatie, nu este o scuza.

In ce ma priveste, ti-am promis de o mie de ori – si acum chiar ma tin de cuvant, ca sa zic asa – ca voi relua cele patru volume care insumeaza 2.000 de pagini, vreau sa spun, din Scriitori romani de azi, si vreau sa o duc la capat, si daca Dumnezeu ma ajuta, chiar o s-o si duc. Dar mai este ceva, de ce am asteptat. Nu poti face – si spun un lucru de ordinul evidentei, dar uneori evidenta este ignorata – nu poti sa faci o reala istorie a literaturii postbelice fara sa faci o istorie a vietii literare, care este o istorie de natura politica, in primul rand. Geaba vorbim noi de tradarile, de compromisul, de oportunismul cuiva, al lui Calinescu, ca numai el a fost oportunist, ailalti toti au fost niste ingeri! Si de-aia sunt eu enervat, ca sa spunem asa, pe unii confrati de-ai nostri, ca vad intotdeauna petele din tabloul unui geniu, dar nu-i vad pe ceilalti, care au practicat zilnic acest lucru. Deci, nu se poate face o istorie reala a literaturii postbelice fara sa faci aceasta istorie a vietii literare, a vietii care este de natura politica. De-abia acum putem face. Avem un dictionar general al literaturii in sapte volume, ma iertati ca trebuie sa spun, dar care face cat zece istorii literare, pentru ca tot ce este valoros se gaseste acolo si se gaseste, in genere, bine ilustrat. Iar tot noi, la Institutul Calinescu, cu cativa colegi care sunt aici, pregatim o bomba. Mi-e si frica s-o spun, dar o spun: pregatim sa publicam, sunt deja trei volume gata, de 1.200 de pagini, Cronologia vietii literare romanesti din 1944… Vrem s-o facem pana in anul 2000. Deocamdata am ajuns la 1948. Este de neinchipuit, ce material extraordinar! Un numar de cercetatori au despuiat toate publicatiile, au scos de acolo toate evenimentele, dau un mic fragment, o mica explicatie; acolo unde este vorba de un articol, o decizie care au influentat viata culturala romaneasca, publicam in anexe. Asta este adevarata istorie, si vor veni…

Nicolae Breban: O veste minunata, zic eu.

Eugen Simion: Este gata; acum numai sa gasim niste bani s-o publicam. Dar… gasim, sa stiti. Asta trebuie facut, in primul rand. Degeaba il injuram noi pe nu-stiu-cine, pe un scriitor…

Voce din sala: Pe Sadoveanu.

„E o nebunie ce se intampla,

e o nebunie!”

Eugen Simion: Pe Sadoveanu. Cu Sadoveanu, lucrurile… am putut sa spunem chiar noi, atunci. Adica, toata revizuirea am facut-o chiar noi. Noi am putut sa scriem, in anii ’70 si-n anii ’80, am putut sa scriem despre Mitrea Cocor, Pauna mica si asa mai departe – niste carti regretabile. Ce este regretabil, ca se vorbeste numai despre aceste esecuri – Sadoveanu fiind un urias scriitor, un continent, trebuie sa inveti limba ca sa intri in universul lui si sa intelegi. Nimeni nu mai vorbeste… de faptul ca l-au scos din manualele scolare, e o nebunie ce se intampla, e o nebunie! Dumneavoastra vedeti numai suprafata din revistele literare. Dar cum a lucrat in acesti 20 de ani Ministerul Educatiei cu programele scolare, cum au scos scriitorii, cum au inclus doar 17 modele si pe ceilalti i-au eliminat si asa mai departe… Da, domnule Nicolae Breban, chestiunile sunt mai complicate. Or, trebuie sa reconstituim. Ce face Grigurcu de 20 de ani in Romania literara, ma rog, este asa, o maraiala totala. Dar nu asta este revizuirea adevarata. Nu asta este revizuirea.

Apropo, fac o mica paranteza. Nu stiu, cred ca Razvan Voncu a spus, sau dumneata, Aura Christi, a aceasta carte are ca partener cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane… Dumneata ai spus, Aura Christi. Il denigrati foarte tare pe Nicolae Breban; eu n-as accepta asta, daca as fi in locul lui. Nu, nici vorba. Nicolae Breban iubeste literatura, respecta literatura romana. Negrici ce a facut? A facut un exercitiu negationist, destul de neinspirat, dupa parerea mea. Spune despre Eminescu, intr-o jumatate de pagina spune ce are de spus. Asta e revizuirea, intr-o jumatate de pagina sa spuna ca este un poet defazat? Spune despre Arghezi ca devenise maestru in santaj. Asta e literatura romana? Scuzati!

Aura Christi: …Negrici provoaca, trezeste spiritul critic.

Eugen Simion: …Ca George Calinescu este de vina, ca toate relele vin de la el si asa mai departe. Ca apropo de toata literatura veche – pe care el o preda, traieste de-o viata, o preda – cica, e citat ceea ce urmeaza: „Ce sa faci cu literatura veche, cu trei texte pricajite?” Nu e un partener demn de Nicolae Breban, desi el, ma rog, il apara. Nicolae Breban iubeste literatura romana, o respecta. El insusi se ia in serios. Il iubeste pe greoiul Slavici, pe toti ceilalti, pe Rebreanu… Cum ii zice el, Livuca? Sau cum?…

Nicolae Breban: Liviuca, Liviuca.

Eugen Simion: Liviuca, da. Asta este. Deci, Negrici nu poate fi un partener. Recurge la exercitii negationiste care vin de la Eugen Ionescu… Eugen Ionescu avea un haz extraordinar, si este cu totul altceva. Sa vii acum si sa spui ca toata literatura romana este un fleac si sa-l injuri pe Eminescu pentru ca sunt, cum ziceam noi, niste „zbieratori”, adica niste tipi care ne asasineaza de 15 ianuarie si de 15 iunie cu frazele lor pompoase despre Eminescu? Dar nu asta este Eminescu, si nu toti criticii romani sunt niste zelatori si niste zbieratori! Calinescu este un zbierator in cartea lui extraordinara din anii ’30, in cartile lui despre Eminescu? Si asa mai departe. Acestea sunt, mai degraba, cum zicea un clasic al marxismului, „bolile copilariei”, care seamana foarte mult cu ceea ce a fost proletcultismul in anii ’40 si inceputul anilor ’50. Exact aceleasi chestii, numai ca intoarcem foaia: unii sunt cu bibliografie occidentala si altii sunt cu altele… orientale. Asta este singura diferenta.

Doamnelor si domnilor, daca tot am venit in sala asta, nu vreau sa confisc mai mult atentia… Vreau doar sa-i spun lui Nicolae Breban ca il felicit la modul foarte sincer, am citit cu interes cartea, si, inca o data, Breban are acest merit nemaipomenit, ca putem sa vorbim, in fine, nitel mai usurati despre grupurile literare, grupurile de interese, despre generatii, ce au facut scriitorii… Apar punctul lui de vedere, si anume ca un scriitor care a trecut prin lumea comunista n-a putut ramane nepasator… Eu sunt foarte atent la acest lucru, domnule coleg, domnule Ion Ianosi, foarte atent. Apropo ca l-am cunoscut impreuna, pe mine ma tulbura extraordinar de mult, de pilda, destinul lui Ion Caraion, ce s-a intamplat cu Ion Caraion.

Nicolae Breban: Pe drept cuvant.

Aura Christi: Dosarul celebrisim din Romania literara. Sa-l lasi pe dl Pelin sa-i tina lectii de morala unui poet condamnat de doua ori la moarte, un poet care a facut puscarie…

Eugen Simion: Dosarul… S-au publicat inca doua carti. Destinul lui ma tulbura: a intrat in puscarie la 25 de ani, a stat 15 ani in puscarie…

Aura Christi: A fost de doua ori condamnat la moarte!

Eugen Simion: A semnat acolo pactul cu diavolul; a iesit de acolo si un timp, pana a fugit in Occident, a continuat sa faca delatiuni. La prima vedere este un caz – nu stiu cum sa-l numesc – un caz fara precedent intr-un anume sens. Condamnabil ce scrie el despre Preda. Preda nu ne intalnea o data pe noi, criticii, sa nu ne spuna: „Dom’le, scrieti despre bietul Caraion, saracul, a suferit.” Tot timpul asta spunea.

Nicolae Breban: L-a si ajutat la editura.

Eugen Simion: L-a si ajutat. Ei, cum il articuleaza, cum il abtiguieste in carte. Eu am ramas uimit.

Nicolae Breban: Era si rau.

Eugen Simion: Sigur ca da. Il detesta pe Nichita, pe Sorescu, pe toti, pe Ioan Alexandru, pentru ca n-au intrat in puscarie! Dar n-a fost vina noastra, ne-am nascut putin asa, am avut noroc sa ne nastem…

Nicolae Breban: S-a lansat ca critic, Eugen.

Eugen Simion: Cine?

Nicolae Breban: Caraion. Era rau.

Eugen Simion: Era rau. Dar stii ce m-a impresionat cel mai mult in chestiile astea, in delatiunile lui? Dom’le, extraordinara compozitie a discursului delator. Este nemaipomenit! Sunt pagini literare, pur si simplu.

Nicolae Breban: Scrie ca Arghezi, da.

Eugen Simion: Asta mi-o amintesc.

Aura Christi: Are o carte foarte buna, o monografie despre Bacovia, pe care o stiti in mod cert: Bacovia. Sfarsitul continuu. E foarte buna. E la fel de buna ca volumul lui Daniel Dimitriu, Bacovia.

Eugen Simion: Bun, aia mai discutam. Dar asta imi aminteste de o chestiune. Ma iertati ca dau un exemplu personal. In 1957, dupa revolutia din Ungaria, a fost o represiune extraordinara in randul studentimii. Pentru ca studentimea se miscase atunci, se agitase. Atunci au intrat la inchisoare multi tineri, au murit colegi ai mei in inchisoare. Eu m-am ales, mai usor, cu o excludere si am fost cinci ani somer din aceasta cauza. Si cand a fost sa ma excluda, a venit un profesor, un mare profesor de altfel, un lingvist; nu-i mai spun numele. Pentru ca lucrurile nu mergeau chiar asa usor: aveam si eu prieteni pe-acolo, mai voiau sa ma sprijine… Si a venit el, lingvistul. Era si decan, si secretar de partid. Si a inceput sa vorbeasca el. Dom’le, vorbea atat de frumos, desi vorbea despre mine si ma radea, ca sa zic asa, ncat eu stateam, ca si ceilalti, stateam cu gura cascata si ziceam: „Dom’le, extraordinar, ce bine vorbeste! Extraordinar, ce frumos!” Si bineinteles ca a reusit. Repet, am fost cinci ani de zile somer in urma acestei chestiuni. Dar – am mai povestit acest lucru – cercul s-a inchis cand, in ’91, cel care m-a propus in Academia Romana a fost el, lingvistul. Si m-am dus la el si i-am spus, domnule profesor, e-n regula, s-a inchis aceasta chestiune.

Asta e cu generatia noastra, domnule profesor. Eu zic ca si dumneavoastra ati fost fericit, fiindca ati avut, totusi, critica de partea dumneavoastra. Mi-amintesc ce bucurie a fost pentru noi cand ai publicat In absenta stapanilor. A fost o sarbatoare, realmente; si, te-i fi suparand pe mine sau nu, e cea mai buna carte a ta in continuare. Era o carte cu totul iesita din comun, anunta cu totul altceva. Si am sa te rog sa nu mai vorbesti de rau, vorbesti prea mult de rau despre Petru Dumitriu. E scriitorul care-ti seamana, scriitorul cu care te vei confrunta in istoria literaturii de aici inainte el este. Trebuie sa fim nitel mai atenti cu acest prozator. Era o revelatie. Dupa parerea mea, marea lui prostie este ca a plecat atunci, in ’60. N-a mai putut sa faca in Occident ceea ce ar fi putut sa faca talentul lui aici, in tara. A lasat aici o carte care n-a putut intra in constiinta publicului pentru ca n-a fost tiparita decat pe jumatate: se cheama Proprietatea si posesiunea, un titlu nefiresc, dar e, probabil, cea mai frumoasa carte a lui. O carte exceptionala care anunta, in 1959, cand a scris-o, cu totul si cu totul altceva in proza romaneasca. Era sincronic, deja, cu spiritul european.

Doamnelor si domnilor, va rog sa ma scuzati.

Aura Christi: Va multumim pentru acest discurs cald, prietenesc. Nicolae Breban.

„Cei plecati in strainatate,

facand cariere spectaculoase,

uita de geniile ramase in tara”

Nicolae Breban: Prietenul meu, Eugen Simion, marele critic, de fiecare data cand vorbeste despre una din cartile mele, termina laudandu-l pe Petru Dumitriu. Iata o rivalitate care continua, rivalitate, care n-a existat niciodata, pentru ca pe Dumitriu l-am cunoscut in treacat acum cativa ani, inainte de a vorbi la Ambasada Romana de la Paris. Nu parea ca-mi stie cartile. E un maestru indiscutabil al prozei de dupa razboi. Supararea mea pe el vine din faptul ca, fugind el, in ’60, a facut niste erori, din punctul nostru de vedere: a fost angajat la Editura Fischer Verlag; si eu, in prima mea calatorie in RFG, am mers la Fischer Verlag, unde era o doamna, Annelore, sotia lui Dieter Schlesak. Ea m-a intrebat daca il cunosc pe Petru Dumitriu si i-am spus ca da, e un mare prozator. Si zice doamna Schlesak, familia Fischer, inca batranii Fischer – care l-au lansat pe Thomas Mann, nu uitati! – batranii soti Fischer, asadar, erau dezamagiti de Petru Dumitriu, care se pare ca nu prea avea caracter. Marele talent nu se imbina intotdeauna cu caracterul; vedem asta si la Céline si la altii. Pentru ca familia Fischer i-a comandat un volum de nuvele si Annelore m-a intrebat daca eu cred ca sumarul pe care l-a vrut Petru Dumitriu este reprezentativ. Acolo era Francisc Munteanu, erau tot felul de lepadaturi staliniste, in timp ce in tara deja existau Stefan Banulescu, Nicolae Velea, Fanus Neagu. Exista deja un invelis care incerca sa sparga dogmatismul si sa arate ca misca ceva in natiunea si in cultura romana. M-a enervat ca omul asta calomniaza inceputurile. De altfel, intr-o discutie – nu stiu daca facuta cu tine [i se adreseaza lui Eugen Simion – n. ed] sau cu altcineva – el, Dumitriu, niveleaza in mod ticalos, momentul stalinist cu ce a urmat dupa stalinism, de parca ar fi fost totul o apa si un pamant. E fals. Dumitriu e pus mereu alaturi de Ion Barbu, nu stiu de ce e pus alaturi. Ma rog… Ei, acesti scriitori, au trait o vreme penibila, in care n-au putut exista decat cateva puncte, cateva insule de literatura, care au purtat aceste nume si au publicat cateva carti, ca Bietul Ioanide, care a fost atacat. Iar dupa ce a fugit Petru Dumitriu, a inceput cu adevarat miscarea literara romaneasca enorma, s-a lansat generatia noastra: in poezie, in proza si in critica. Or, Petru Dumitriu, toata viata lui, si in Occident, si dupa aceea, s-a prefacut ca nu a existat aceasta miscare, ca n-au existat aceste mari personalitati, acesti mari creatori. Ii reprosez si lui Mircea Eliade, ca el, care era atat de obsedat toata viata lui, el care a practicat, ca sa zic asa, proza parabolica, proza fantastica, nu vorbea niciodata, nici la Paris, nici la Chicago, despre Stefan Banulescu, un mare creator al prozei alegorice si fantastice, un om de geniu. Da, Stefan Banulescu. De aceea eu nu sunt un mare partizan al prozei sale, sunt un mare admirator al operei sale sintetice, stiintifice…

Eugen Simion: Vorbeste in Jurnalul…

„Nimeni nu stie ca am avut un geniu

comparabil cu Brancusi: Paciurea”

Nicolae Breban: Dar nu vorbea cu editorul din strainatate, nu vorbea cu revistele straine, nu-l afirma pe acest om, Banulescu – unul dintre marile talente ale Europei. Eu n-am fost prieten cu Banulescu, am fost cam rivali. La un moment dat trebuia eu cu M.R. Paraschivescu sa conducem Luceafarul. Si cei de la partid s-au speriat, bineinteles, de mine si l-au chemat repede pe Banulescu – era in Italia atunci, si l-au numit pe el seful Luceafarului. Eu am fost foarte de acord si bineinteles ca dupa aceea am luat revista mea mare, Romania literara. Deci, nu am fost prieten cu Banulescu, insa pentru mine Banulescu este unul din marile spirite in proza europeana. E ciudat ca oamenii nostri – si asta spun si in carte, in Tradarea… – plecati in strainatate, facand cariere spectaculoase acolo, uita de geniile ramase in tara.

Vorbesc de aceste dublete ciudate de insi care se nasc aproape in acelasi timp, creeaza la acelasi nivel, unul este fiul procopsit si harazit de noroc, iar celalalt ramane necunoscut. Dau un exemplu de un asemenea dublet: Brancusi si Paciurea. Paciurea are o arta fantastic de moderna, mai moderna decat a lui Brancusi la inceput, dupa 1900, dar, ramanand in tara, Paciurea este necunoscut la Paris si necunoscut si in Romania. Nimeni nu stie ca am avut un geniu comparabil cu Brancusi: Paciurea. Toata lumea il cunoaste pe Brancusi, toata lumea se repede si linge talpile statuilor sale, e adevarat ca pe merit: Brancusi a fost un innoitor enorm al sculpturii mondiale. Spre surpriza mea, de cate ori merg si vizitez atelierul sau de la Beaubourg, sunt uimit cum din acest copil de tarani din Hobita a aparut acest excurs spre abstract, spre simbolicul dus pana la abstract. Ca si la unii dintre poetii nostri mari, la Eminescu, la Blaga si la Nichita, apare la aceste mari varfuri o tendinta dincolo de transfigurare, dincolo de mimesis. Apare incercarea – domnul profesor Ianosi va accepta – de a atinge conceptul, ajungand in sfarsit in acele sfere inalte ale marilor nemti, ale marilor frantuji, ale marilor italieni.

Un fals titlu, e un fals atac

Iata, asadar, de ce sunt suparat pe Petru Dumitriu, pe aroganta lui boiereasca… penibil boiereasca, in realitate nu e boiereasca. Boieri in cultura romaneasca au fost foarte putini dupa razboi. Singurul boier pe care l-am cunoscut eu a fost Nichita Stanescu, el, da, era boier, era boier!

Va multumesc ca ati venit pentru aceasta cartulie; e o cartulie, eu nu ii dau mare importanta, am scris-o in preajma Mediteranei in iarna aceasta, in trei saptamani, intr-un acces de furie interesanta… Dupa ce am scris-o, mi-am zis: ce mi-a venit mie sa scriu chestia asta? Dar este adevarat ca aceasta carte este, de fapt, un omagiu. Daniel Cristea-Enache a zis bine ca e un fals titlu, e un fals atac. Este un omagiu adus literaturii romane si, cum a spus /…/ si i-am replicat, cand a facut un splendid discurs german, discurs sistematic, eu sunt suparat pe cei care uita. Si sa stiti ca marea boala a noastra si a oricarei natiuni primitive, semnul primitivismului este uitarea. Oricate genii ne va da Dumnezeu – si El ne-a aruncat cu o mana risipitoare si darnica atatea fiinte ciudate pe pamantul asta splendid romanesc – daca noi le vom uita, daca noi vom crede ca totul incepe iarasi cu noi, noi, fiinte mici si… vai de capul nostru, noi, „simtiri reci, harfe desarte”, cum zice Eminescu… Cel mai frumos si splendid exemplu il da Eminescu in Epigonii cand el, aceasta statura luminoasa, giganta, romantica, lauda pe cei dinaintea lui, care sigur ca nu ii stau pe potriva, dar e un exemplu al faptului ca natiunea nu se poate incropi, nu se poate structura fara aceasta continuitate a spiritului si a efortului de a fi ceea ce suntem si ceea ce trebuie sa fim.

Multumesc celor trei tineri care au vorbit aici, domnul Razvan Voncu, domnul Bogdan Mihai Dascalu si domnul Cristea-Enache. Ii multumesc profesorului Ianosi, cu care m-am imprietenit in ultimii ani. Si este un dar al batranetii mele, al batranetii noastre. E fals cine spune ca numai in tinerete poti sa-ti faci prieteni, adevarate prietenii. De profesorul Ianosi ma leaga si acest profil de Mitteleuropa, specific unor anumiti oameni care au trait in zona asta pe care amicii nostri din sud nu o inteleg uneori…

Voce din sala: Miticii!

Nicolae Breban: Nu, eu nu zic cuvantul „Mitica”. Eu vorbesc de sudici si de nordici. Noi suntem impregnati, am trait sub o mare cultura, cea austriaca, germana, si suntem impregnati de un anumit tip de istorie, chiar de istorie, o istorie nu luptatoare sau neluptatoare, o luptatoare alt fel. Scriu asta in Spiritul romanesc in fata unei dictaturi.

Ii multumesc lui Eugen Simion si pentru ca s-a lansat in confesiuni. O face rar, si si-a scos pe jumatate basca sa de spirit cald si rece. Intr-adevar, in carte, in Tradarea…, ii reprosez ca el a fost singurul, singurul in patruzeci de ani de critica si exegeza literara, care a incercat o sinteza – cele patru volume Scriitori romani de azi – si i-am reprosat in carte ca ezita sa continue. Am facut-o de multe ori verbal, oral, i-am reprosat si dupa Revolutie, desi, intr-adevar, are o scuza excelenta, ca a revigorat Academia Romana si a adus o parte din patrimoniu, a condus-o exemplar. Desi tot felul de baieti spun ca nu se mai poarta azi istorii literare, sinteze, totusi, noi, romanii, avem nevoie de sinteze. Noi nu le avem ca nemtii si ca englezii si ca francezii. In plus, douazeci de ani am fost potopiti, am fost obositi, dezorientati si scarbiti de discutii enorme despre valorile reale sau false care au existat sau nu sub dictatura. Si mai ales m-a suparat faptul ca indivizi, precum Popescu, acest jurnalist care are in spate ziare si televiziuni romanesti, pe care nu a indraznit nimeni sa il contrazica, nu este pus la punct. O doamna de la Romania literara declara ca toate premiile Uniunii Scriitorilor, timp de cincizeci de ani au fost false…

Voce din sala: Ioana Parvulescu…

Nicolae Breban: Eu spun atunci ca membrii juriului Uniunii Scriitorilor timp de jumatate de secol, in care au fost cele mai inalte spirite, inclusiv Manolescu, au fost sau… imbecili, sau oportunisti, daca au dat premii fara valoare, atentie, timp de cincizeci de ani. Dar, ceea ce e si mai grav, e faptul ca domnia sa si altii – cei de la grupul GDS – constata cu o agresivitate calomnioasa, fara margini, cu un tupeu fara margini – pe care este grav ca nu ii contrazice nimeni, nici Academia, nici Uniunea Scriitorilor – domniile lor constata ca tarile comuniste de langa noi, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Rusia, au creat in cei cincizeci sau optzeci de ani de comunism opere si personalitati nemaipomenite, de neatins astazi, in libertate, numai noi, romanii, am fost nevolnici, sterili, penibili, nu am creat nimic. Iata calomniile care se aduc la adresa nu numai a culturii acestui popor. De aceea am scris aceasta carte. Si va multumesc ca ati venit.

Aura Christi: Multumim tuturor.

La Ideea Europeana a vazut lumina tiparului volumul Elegiile romane de J.W. Goethe, elegii traduse de Nicolae Breban. Va recomand cu caldura aceasta carte ce contine si un CD, un recital din elegiile acestui neamt de neegalat, recital sustinut de romancierul Breban si subsemnata. O sa va recit, la finele acestei dezbateri, un scurt poem semnat de Blaga, crepuscularul Blaga.

Greu e totul, timpul, pasul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grele-s pulberea si duhul,
greu pe umeri chiar vazduhul.
Greul cel mai greu, mai mare
fi-va capatul de cale.
Sa ma-mpace cu sfarsitul
canta-n vatra greierusa:
Mai usoara ca viata
e cenusa, e cenusa.

Noiembrie 2009

Contemporanul. Ideea Europeana, nr. 1, 2010

Parteneri: Primaria sector 2 Bucuresti, Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania, Federatia Editorilor si Distribuitorilor de Carte din Romania

Parteneri media: Convorbiri literare, Contemporanul, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, TVR Cultural

Nicolae Breban – Tradarea criticii

Editura Ideea Europeana, 2009

Paul Aretzu

Istorie si destin

Cartea lui Nicolae Breban, Tradarea criticii (Editura Ideea Europeana, Bucuresti, 2009), are un subtitlu care avertizeaza in legatura cu scopul si continutul ei, o incercare de a-mi in?elege timpul, cultura din care provin si spiritul ei, in actualitate. Face parte, deci, din seria scrierilor de marturisire si de restaurare contextuala, dar si de radiografiere a mecanismelor socio-culturale, implicand autoritatea unuia dintre cei mai reputati prozatori contemporani. Pe un fond moralist dominant, se remarca efortul istoriografic, de impartialitate, dar si amestecul cald de memorialistica si spirit analitic. Fiind chiar eroul evenimentelor evocate, autorul le poate trata din interior, subiectiv si polemic, dar si evaluativ, din afara. Este vizata nu atat starea criticii actuale cat spiritul ei, adica intelegerea motivatiilor si criteriilor axiologice, onestitatea lor. Cartea se raporteaza si la aparitia recenta a unor mari sinteze, istoriile lui Ion Negoitescu, Marian Popa, Alex Stefanescu, Nicolae Manolescu, precum si a lucrarii revizioniste a lui Eugen Negrici (Iluziile literaturii romane), intrebandu-se in ce masura putem avea incredere in valorile/valorizarile culturii romanesti (mai ales in cele din perioada comunista). Autorul crede in energia si in manifestarea geniului creator al oricarui popor, chiar si sub cele mai inflexibile stapaniri. In afara celor care, din strategii politice, au facut concesii, sustinand o totala ruptura cu traditia (retrograda si reactionara) ori exaltarea nationalismului, au existat si artisti autentici prin care s-au manifestat criteriile esteticului. Confuzia de valori prin intruziunea politicului a existat nu numai in totalitarismul comunist, dar a afectat si cercuri intelectualiste din Occident. Concluzia este deconcertanta: „Da, in secolul abia trecut, nu militarii, ci mai ales ideea a facut crime, a dizlocat si distrus milioane si milioane de familii, de vieti si destine” (p. 23). Scriitorul crede ca singura rezistenta care s-a manifestat cu perseverenta in Romania comunista a fost cea culturala. S-a simtit mereu o solidaritate de breasla care a facut literatura sa functioneze. Un rol important l-au avut criticii. Ca urmare a exigentelor de valoare, iesirea din marasmul stalinist s-a facut mai firesc, odata cu generatia saizecista, fara a lipsi insa impedimentele uzuale, acuzatii si demascari. Un rol favorabil l-a avut uneori Gazeta literara.

Disidenta se manifesta tacit si cu precautie in tara, unde Breban era inconjurat de cativa prieteni, Doinas, Negoitescu, Manolescu, Ivasiuc, pe cand, in strainatate, grupul din jurul lui Eugen Ionescu si al Monicai Lovinescu „facea tot mai mult din campania contra lui Ceausescu o campanie de razbunare personala” (p. 33). Noël Bernard, seful departamentului romanesc de la Europa Libera, ii este apropiat, provocandu-i admiratie prin corectitudine si echilibru, pe cand Paul Goma si Dorin Tudoran, pe care ii protejase pe vremea cand era demnitar, dupa expatriere, ii devin ostili.

Avand perspective diverse, din tara si din afara, Nicolae Breban da imaginea vie, mobilizata de interese diferite, a lumii literare. In 1990, primeste de la ministrul Andrei Plesu conducerea revistei Contemporanul, careia ii adauga subtitlul Ideea europeana, evidentiind o orientare de dreapta. Il concediaza pe Adrian Paunescu, pentru ca s-a apropiat prea insistent de cuplul prezidential si de puterea centrala. Inadaptabil, Ion Negoitescu ramane in exil si dupa caderea comunismului, ignorat pe nedrept de noua putere politica si de administratia culturala de la Bucuresti: „Nego, din pacate, urma pana in ultima clipa sa profeseze si sa clameze opiniile grupului de la Paris, condus de M. Lovinescu si de Marie-France Ionescu, care tratau tot ceea ce se intampla in tara cu violente parti-pri-uri si cu opinii aproape dictatoriale [...]” (p. 42). Portretul lui Negoitescu, elegiac, denota admiratie si cordialitate. Autorul nu este insa comod, sanctionand toate formele de colaborationism ale congenerilor, necomplexat de importanta lor. Egocentrice, subiective, insemnarile lui Nicolae Breban sunt, incontestabil, autentice, directe, creand un film al realitatii, din perspectiva sa de protagonist, dand curs memoriei, uneori cu voluptati narative. Recunoasterea incompatibilitatilor dintre istorie si literatura se deduce din definitia cinica pe care Paul Georgescu o da talentului: capacitatea de a te exprima intr-o conditie data.

Romancierul contesta conceptul de generatie literara, care nu are decat un criteriu cronologic, sustinandu-l pe cel de grup literar, care presupune o comuniune de idei culturale, afinitati programatice, metodice. Exemplele date sunt Cercul de la Sibiu, grupul oniric, grupul de la revista Steaua, Cenaclul de luni, grupul de la Paltinis. Este deplansa lipsa de orizont european a valorilor romanesti, faptul ca faimosii Eliade, Cioran, Ionescu, dar si cei plecati mai recent, Matei Calinescu, Virgil Nemoianu, Toma Pavel nu au facut mai nimic pentru conationalii lor. Nici dupa 1990, in Romania, lucrurile nu s-au limpezit, prejudiciate fiind de criza de autoritate morala. Multi dintre tinerii promitatori in perioada comunista si-au gasit indeletniciri mai profitabile. Unii s-au indreptat spre texte memorialistice sau jurnale filosofice, ceea ce-l determina pe autor sa clarifice: „Or, stie orice incepator, proza reala, obiectiva, creatoare, cu atat mai mult romanul, care e inainte de toate constructie, o ampla creare de personaje memorabile, incepe atunci cand se termina amintirile, notele biografice sau pur si simplu diversele si vioaiele, interesantele adesea, observatii despre cultura, politica, mentalitati, istorie, matematica, logica etc.” (p. 77-78).

Grupului de Dialog Social (GDS), inspirat de gruparea de la Paris, i se reproseaza eclectismul, lipsa de directie, inconsecventa atitudinilor. El va fi asociat consecvent cu imaginea, pe care nu o agreeaza, a lui Gabriel Liiceanu.

Partea a doua este un fel de carte a fostilor prieteni critici (presarata cu digresiuni): Lucian Raicu, Matei Calinescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Mircea Martin. Un prilej, cu siguranta, pentru a crea ceea ce-i reprosa ca ii lipseste lui Ion Negoitescu, mai multe portrete de scriitori.

Lucian Raicu (Bernard Leibovici) era „potrivit de statura, cu o calvitie avansata care ii innobila si, intr-un fel, eterniza figura, degete fine vitriolate de nicotina”, „era si dificil deoarece era putin cam afon si trebuia sa fii mereu atent la ce spune” (p. 109), „era intr-adevar un critic iesit dintr-un lector pasionat” (p. 111). Evocarea prietenilor este de fapt un pretext pentru romancier de a-si recompune propria biografie, cu numeroase extensiuni in lumea ideilor, cu atmosfera anilor ’60-’70, in care se amestecau paradoxal efuziunea tineretii si a inceputurilor literare cu asprimile societatii totalitare, adaugandu-se si aviditatea intelectualitatii pentru o cultura prohibita la acea vreme.

Matei Calinescu este mintea lucida, ideologul si teoreticianul generatiei sale, intransigentul, crezandu-se chemat sa-si judece timpul prin care a trecut. Afara de confirmarea ideii de grup literar, pe care o sustinuse anterior, amintirile provoaca digresiuni despre solidaritate, adevar, deficientele democratiei dar si ale autoritarismului, despre exil. Sunt analizate psihologii proprii diferitelor etape ale istoriei, ale celor care au ales calea exilului, ale celor ramasi in tara, se studiaza relatiile umane in perioada comunista ori dupa 1990. Fara indoiala, autorul insusi este cel mai interesant material de investigat, intrucat a reprezentat cazul rar al unuia plecat si intors, implicand toata varietatea de comentarii ale celor din jur. Sunt prilejuri care schimba oamenii, putandu-se ajunge cu usurinta pana la tradarea prieteniei de odinioara. Iar Nicolae Breban se simte, pe nedrept, nejustificat, abandonat, ocolit. Mai mult, crede ca valorile romanesti autentice au fost, pur si simplu, uitate de scriitorii stabiliti in strainatate si acomodati la o noua existenta. Despartirea de mediul familiar al tarii schimba destine, produce noi identitati, declanseaza un intreg joc de recontextualizari. Cu perplexitate este privita si fluctuatia nejustificata a valorilor, asociata simplei schimbari de perspectiva politica.

Nicolae Manolescu este cel care, alaturi de George Ivascu, a ocupat locul vacant in redactia revistei Romania literara dupa plecarea lui Nicolae Breban in Franta, de unde si-a prezentat demisia. Critic serios, preocupat de munca sa, putin comunicativ, Manolescu s-a inscris pe directia estetica Maiorescu, E. Lovinescu, George Calinescu. Importanta a fost implicarea si contributia sa la formarea generatiei optzeciste, directionata cu ajutorul Cenaclului de luni. Speculatiile insotitoare sunt despre relatia dintre scriitori si politica, despre libertate. Istoria nu este liniara si in echilibru decat pe hartie, in realitate nefiind decat o ciocnire necontenita intre antiteze/extremisme, o convulsiva agitatie, o lupta pentru putere. Facand un bilant existential, de constiinta, autorul este, alternativ, cand martor, cand marturisitor. Imaginea sa despre lume este una interconexionata, intretesuta, functionand ca un singur organism. De aceea, intre aspectele sociale, politice, culturale, morale, psihologice nu exista separatii, alcatuind un tot unitar.

Cu Eugen Simion relatiile au fost mai putin familiare decat cu ceilalti din grup. Il socoteste „un spirit conservator in cel mai bun, mai nobil sens al cuvantului”, avand „o incredere ferma in valorile romanesti” (p. 210).

Pe Gabriel Dimisianu il numeste un real si discret mucenic al scrisului viu, paznic al acuratetii valorii literare. Mircea Martin este un spirit fin si extrem pudic, mentor si el al scriitorilor tineri.

Lipsit de vehementa radicala a lui Paul Goma, pastrand o eleganta si o curtoazie datorate respectului fata de congeneri, recurgand rareori la ironie, la rafuieli si acuzatii acide, Nicolae Breban realizeaza, de fapt, o radiografie sugestiva, cu marci epice, a unei lungi si controversate etape literare. Problema care intereseaza este predominant morala, a vinovatiei sau nevinovatiei scriitorului in epoci de cumpana si a prieteniei adevarate sau circumstantiale. Atacurile pe care le lanseaza, aparandu-se sau acuzand, sunt facute cu menajamente, mai mult ca o constatare a tradarii celorlalti. Adevarata miza a cartii o constituie sustinerea moralitatii creatorului, indiferent de sinuozitatile istoriei. Este o elegie. Marcand inevitabila conotatie profetica a cartii, autorul are si viziunea unirii spiritualitatii romanesti intr-o dimensiune constructiva, intr-o plenaritate valorica.

Stafiile care mai cutreiera Romania sunt reminiscente de memorie, constiinta, mentalitate ale unui trecut defectuos, care lasa urme, „vini, erori trecute, ascunse cu «pudoare», cu jumatate de gura, daca nu rastalmacite si aruncate pe umerii altora, vii sau morti, false fascinatii sau sperante, lasitati trucate sub haina uzata a bunului simt” (p. 261-262).

Intotdeauna scriitorii rateaza si critici tradeaza. In fond, Nicolae Breban vorbeste despre drama lui, care este cu siguranta si a altora. Pe langa identificarea unei cauze de perturbare a valorilor in ingerinta altor valori decat cea estetica, volumul contine si un protest contra dezinteresului pentru literatura, contra pragmatismului la care apeleaza tot mai multi, cu riscul saracirii sufletesti, chiar si contra lipsei de manifestare a atitudinii critice. Desi polemic, doritor sa dea o lectie feloniei, Breban este un generos: „Aceasta carte o scriu insa nu ca sa ma razbun – se stie, nimeni nu se poate apara pe sine si apoi, poate spre amuzamentul unor tineri sarcastici, eu am incredere in opera pe care o las! – ci pentru a-mi elucida mie insumi, poate si unora care-si pun aceleasi intrebari, situatia putin cam nedreapta, ciudata, putin spus ingrata, de care are parte o literatura si slujitorii ei devotati, ai caror modele si invatatori, impreuna cu unii boieri luminati, au construit Romania de azi” (p. 201).

Sorin Basangeac

„Totul e… presque”

Inainte de a citi „o incercare de a-mi intelege timpul, cultura din care provin si spiritul ei, in actualitate”, adica versiunea tiparita a volumul lui Nicolae Breban Tradarea criticii, am gasit titlul cartii pus sub semnul intrebarii in pagina… Actualitatea din nr. 42/2009 al Romaniei Literare (Gabriel Dimisianu, Tradarea criticii?). „Cine s-ar fi gandit?” – exclama, in ciuda semnului de intrebare, Gabriel Dimisianu, constatand – pentru a cata oara? – ca Nicolae Breban este „un producator neobosit de surprize”. Si totusi, surpriza nu e una totala, cel putin pentru cei care au citit amplul interviu cu Nicolae Breban „In navala asta a tinerilor, unii de buna credinta, altii oportunisti, absenta sintezelor facute de criticii cu prestigiu important a favorizat discutiile enorme si penibile privind valabilitatea valorilor”, publicat in revista Astra (nr. 25/312, decembrie 2008, pag. 16-19) si inclus in volumul 33 pentru totdeauna – Interviurile Astrei (Editura Astra, Brasov, 2009, pag. 17-40). Titlul acestui interviu, elocvent si la locul sau intre copertele unei carti, dar nepotrivit, din cauza dimensiunilor, pe o coperta, nu mai lasa loc de dubii, sub semnul intrebarii nefiind pusa tradarea, ci faptuitorii sau victimele („cine pe cine a tradat?”). E drept ca, fiind realizatorul interviului evocat, pana ce mi-a atras atentia domnul director (adjunct? – pun si eu, la fel de justificat, un semn de intrebare) al Romaniei literare, n-am sesizat „exprimarea echivoca” din titlul cartii lui Nicolae Breban, dar, abia dupa ce Gabriel Dimisianu se dumireste, din continutul cartii, ca, evident, nu critica a fost tradata, ci ea a tradat (literatura), eu imi pun intrebarea daca nu cumva echivocul din titlu a fost unul voit: da, criticii i-au tradat pe „prietenii” lor, scriitorii, dar, in acelasi timp, s-au tradat pe ei insisi, unii si ceilalti, nefiind obligatoriu prieteni, dar, fara indoiala, fiind „vietuitoare” in acelasi „biotop”, ale caror existenta si caracteristici depind de ansamblul organismelor din „habitat”, in cazul nostru literatura romana, nu tocmai una si aceeasi cu cea panoramata in unele istorii literare.

Citind Tradarea criticii, si datorita faptului ca autorul nu l-a tradat pe prozator (nici n-avea cum, atata timp cat Nicolae Breban, printre altele, le reproseaza criticilor ca nu sunt, asemenea lui George Calinescu, si beletristi, chiar fara a se rata in poezie sau in proza), am avut senzatia ca retraiesc memorabilele ceasuri petrecute in octombrie 2008 in „casa de creatie” a familei Breban de la Fundata. Dialogul de atunci – precedat de un altul, prilejuit de reuniunea din Poiana Brasov a facatorilor de reviste de cultura, si urmat, la scurt timp, de regasirea intr-un luminis al aceluiasi habitat, Satu Mare – a fost suficient pentru ca eu nu numai sa nu fiu surprins de aparitia Tradarii criticii, ci chiar sa o astept, ba chiar sa si anticipez momentul in care va „soca” si/sau „irita”. Nu insinuez – Doamne, fereste! – ca interviul meu ar fi stimulat intr-un fel geneza acestui eseu (studiu? – insusi autorul ezita, desi in acest domeniu, nu cunosc lucrare care epuizeaza tematica, incadrandu-se astfel in definitiile din lexicoane). Dimpotriva, ascultand raspunsurile la intrebarile mele (nu cine stie ce, ele, intrebarile sau, mai degraba, semintele de vorba, de taifas), am avut impresia ca replicile sunt citate dintr-o carte, e drept, inedita, pe care o avea deja in „ordinateur” (propriul cap) si ca era nevoie doar de o imprimanta si de mult mai multa hartie decat am folosit eu pentru „rezumat” (un rezumat, constat, fidel, meritul fiiind, desigur al celui care nu-si… tradeaza propriile idei) pentru ca aceasta carte sa fie transpusa pe hartie. Daca e sa numim provocatori ai acestui eveniment care este aparitia Tradarii criticii, atunci l-as numi pe Eugen Negrici (fostul asistent m-ar putea certa, vazand ca-mi dau cu presupusul despre ce ar fi in mintea lui Nicolae Breban si constatand astfel ca fostul sau student ar fi uitat cata bucurie a produs invataceilor publicand o carte care demonstra cat de absurde pot fi asemenea demersuri), cu ale sale Iluzii… lucide (cartea Iluziile literaturii romane) si, mai ales, as lua in calcul reactiile (ori tacerile), pe la colturi sau in reviste, „smecheresti” sau neutre. Nicolae Breban, care nu fusese un apropiat al lui Eugen Negrici, era uimit ca acei „critici importanti” nu s-au aratat „socati” de cartea acestuia si si-a propus sa faca nu o carte, ci o dezbatere a Iluziilor… In cele din urma, iata ca am avut parte de o alta carte in dezbatere, Tradarea criticii, dezbatere de la care nu putea lipsi – si nici n-a lipsit – Eugen Negrici!

Trebuie sa revin cu precizari asupra afirmatiei ca anticipam momentul lansarii acestei carti, pentru a nu lasa sa se inteleaga ca as fi intuit si decizia de a-si depune candidatura la presedintia Uniunii Scriitorilor din Romania (Breban ramane „un producator neobosit de surprize”!). Propunandu-si sa si irite (nu cu rautate, ci, din contra, precum un tratament care are si nedorite efecte secundare inainte de a te scapa de o maladie), aceasta carte nu putea constitui o arma in competitia electorala. Eu n-am facut decat un simplu calcul aritmetic, luand in considerare proiectele anuntate, numarul minim, obligatoriu, de pagini scrise zilnic de „neamtul” Nicolae Breban si lecturile, la fel, obligatoriu, adaugate talentului nativ de scriitorul… occidental (eu am citit o prima varianta „buna de tipar” a Tradarii criticii, cu numeroase trimiteri la subsol, asa cum ii sta bine unui studiu, dar am apreciat si eliminarea acestora din varianta finala pentru a transforma studiul intr-o carte care se citeste pe nerasuflate de catre cei care nu numai ca vad, dar mai si pricep).

In ceea ce priveste oportunitea unei dezbateri (de data aceasta ma refer doar la problematica propusa luarii aminte de Tradarea criticii, dezbarea nefiind incheiata dupa bifarea in calendar a unei mese rotunde) pe tema inaltei tradari (adica de la inaltimea turnului din care criticii si istoricii literari privesc „campul alb, oile negre…”) la mai bine de o jumatate de an de la aparitia Istoriei critice… a „contracandidatului” Nicolae Manolescu (cine a pierdut, cine a castigat?; cel devenit „nemuritor”, membru titular al Academiei Romane, sau cel reales la congres?), am aflat raspunsul imediat dupa lansarea indelung asteptatei sinteze. Aceasta constituia in octombrie anul trecut doar o „amenintare”, iar in decembrie, cand era planificata aparitia interviului, „vine lupul!” nu mai era fila de poveste. Am considerat nu numai ca publicarea interviului ramane la fel de oportuna, ci chiar ca nu e cazul sa elimin referirile directe la asteptarile de la unul dintre acei „critici importanti” nominalizati (mi-am permis sa iau decizia fara a-l mai consulta pe Nicolae Breban, e drept, avand si scuza ca se afla pe o indepartata coasta insorita a Spaniei – fireste, la lucru, ca multi… romani! – si deconectat de la internet). N-am gresit…

Revenind la imaginea „producatorului neobosit de surprize”, am avut prilejul sa constat ca formula lui Gabriel Dimisianu este chiar mai adevarata decat isi poate inchipui cititorul. Cu un an inainte, doamna Cristina Breban m-a impresionat realmente evocand un episod domestic care ilustra afirmatia ca, dupa decenii petrecute impreuna, „domnul” continua sa o surprinda prin neputinta de a fi banal, indiferent de moment. Intr-o dimineata tihnita, dupa micul dejun, ajunsi la cafeluta preparata de maestru, acesta o chestioneaza: „Esti multumita?”. Doamna raspunde: „Presque”. Replica prompta a fost: „Totul e presque”! (Evident, nu am fost impresionat doar de aceasta replica, ci si de modul in care a fost receptata de cea careia i-a fost adresata…)

Este Tradarea criticii o tradare a… prozatorului (de catre prozator, ca sa evitam echivocul), o demonstratie, similara (desi cu polii inversati) celei a criticului si romancierului George Calinescu, ca „tradarea” nu conduce obligatoriu la ratare? Era necesara si utila aceasta demonstratie dupa ce numerosi poeti, cu sau fara ghilimele, se rateaza, cu sau fara ghilimele, in postura de cronicari ai comesenilor (ma refer, desigur, la masa de scris)? Este Tradarea criticii doar un demers in apararea „literaturii vii” sau si in apararea celei pe care unii, in gasculite sau in haite, se straduiesc s-o omoare („Arza-o-ar focul!”)? Mai sunt critici care inca n-au tradat, iar cei care au facut-o se mai pot pocai si, mai ales, mantui? Cand apar sute de pagini de cronici si recenzii elogioase, e obligatoriu ca sutele de pagini ale sintezelor sa pastreze acelasi ton si daca nu-i vizeaza exclusiv pe tovarasii de lupta… politica? E obligatoriu ca istoricul si criticul sa fie prieten cu scriitorul? E obligatorie feminitatea „exceptiei” Irina Petras pentru fidelitate? Este Tradarea criticii un eseu rece sau o fierbinte invocare, exprimand atat deznadejde, cat si speranta? Totul e presque…

Marian Victor Buciu

Critica (in)fidela

1. Realitatea dintr-o gandire

Motoul din M. Proust, ales de autorul volumului Tradarea criticii (Editura Ideea Europeana, Bucuresti, 2009), asa cum il inteleg, si ca cheie de lectura a cartii, vrea sa spuna cam asa: stapanesti atata realitate cata gandire iti vine in ajutor. Creatia literara, spiritul critic au fost profund afectate de polarizarea etica si politica, dupa sfarsitul comunismului romanesc. Etica si politica si-au depasit limitele, chiar fara ca ele sa ajunga la o reala putere si autonomie. Publicul literar, subtiat de noile interese proprii unei lumi deschise, s-a risipit si asistand la luptele fratricide ale scriitorilor si criticilor care, sub tiranie, fraternizasera in numele impunerii sau cel putin a mentinerii criteriilor de arta si valoare. A urmat un razboi intern, mai ales paraliterar, sau cu pretext literar, care continua. Cele cateva corectari necesare, numite revizuiri, au fost inlocuite de atacuri excomunicatoare. Falsa comunicare, (auto)triumfala, a produs un bine aparent si un rau esential. Raul vine din „casa”. Breban il constata si asuma: „Vina, orbirea, a fost si este a noastra, intr-un fel ne meritam subclasarea…”.

Tradarea criticii este deopotriva si o tradare a literaturii. O aservire, in loc de servire a ei. „Literatura” a ajuns ofensiva si a ofensat literatura. S-au produs si castiguri, dar ele sunt, as spune, colaterale. Tin de transformarile produse de eliberarea spiritului critic si creator. Se gasesc mai cu seama in tagma celor neimplicati in trecutul literar, derulat in contextul constrangator al textului. Ma grabesc sa adaug: constrangator la modul rau sau bun si interesant. Titlul cartii, Tradarea criticii, n-ar trebui sa para provocator, ci mai degraba evocator. Breban il restrange sau mai curand il ambiguizeaza si „bagatelizeaza” la modul carnavalesc – in conformitate cu gandirea, cu realitatea, proprii romancierului – mutand accentele in partea aproape opusa. Titlul, ne spune autorul in cartea sa, e „mai degraba ironic decat agresiv, mai mult patetic decat grav”. Daca ironia e preferabila agresiunii (tentatia prima a sensului tradarii), gravitatea clasica se impune, cred, patetismului romantic.

Romancierul restrange transeea gandirii si realizarii a ceea ce s-a intamplat la „tradare sau fuga a criticilor importanti”. Dar cum concepe romancierul critica? El crede in critica portretistica si „fictionala”. Breban, umilul („bietul autor care sunt”), dar si sigurul ego-scriitor, declara ca face critica criticii sau – substitutiv – fictionalizarea criticii. Mefient cu postmodernismul, credincios gandirii si adevarului (ori gandirii adevarului), produce, iata, critifiction involuntar! Gandul ii e transant. Sapa transant transeea realitatii. Generator de „discursuri inflamate”, el isi aroga „directetea ardeleanului”. Isi (si ne) propune sa faca aici „exercitii de adevar” sau „de gandire”. Gandirea apare sinonima cu adevarul, asa cum absenta gandirii ramane sinonima cu eroarea. Dar este adevarul cuiva Adevarul? Tot gandirea – pasare sau floare rara – decide. Premisa ca el, romancierul, apara mai bine decat oricine adevarul, adevarul sau, dar si Adevarul, nu e otioasa. E onesta. Si promitatoare. Stim insa ca gandirea nimanui nu e mereu prezenta. Gandim, daca o facem, intermitent. Golurile din gandirea unora le umple gandirea altora, prin spiritul critic si creator.

O alta premisa a facerii cartii (poetologica sau metodologica), pe care autorul o comunica in cartea sa, este aceea a analogiei lamuritoare. Breban ne spune ca el compara ca sa inteleaga. E. Ionescu si Matei Calinescu, adauga (prin analogie), nu compara si nu inteleg, ei absolutizeaza raul. Comparatia, pentru Breban (aflat dincolo de bine si de rau, nu intre bine si rau, cum vom vedea), nu mai e o sursa a nefericirii, ca pentru Kierkegaard. Dimpotriva, e una a fericirii sau, cel putin, a multumirii. Analogia relativizanta da egalitatea de sanse a partilor si a termenilor. Da, apoi, un timp gandirii adevarului si realitatii. Asigura o decizie cumpanita, indoita, dar, paradoxal, mai sigura, chiar daca nu infailibila.

Scriitorul isi problematizeaza, autocritic, personalitatea. Se descopera „poate un sentimental incorigibil”, anacronic pre-romantic, credincios vechilor idealuri din tinerete, inadaptat la actualitatea superficiala, grabita. Si nu e aceasta o realitate care se tradeaza pe ea insasi? Ca sa reiau expresia lui… G. Liiceanu: Breban e chiar „incremenit in proiect”; in propriul sau proiect, care e si unul in mare masura realizat. El se compara (nu se aseamana cei care se aduna?), aici, cu „uriasul poet european” N. Stanescu, adept al schimbarii ambigue si ironice (au, iata, o „poetica” sinonima), al schimbarii fara schimbare. Fidelitate, nu doar, sentimentala! Se descopera chiar „iremediabil ridicol”, dar intr-un sens semnificativ, nobil, „mitic”-livresc, incredintat ca artistul are puterea lui Don Quijote. Slabiciunea ajunge la el putere: nu vrea sa se schimbe.

In fond, autorevizuitoare sui generis, gandirea si realitatea sunt cele care se schimba, nu cel care gandeste si realizeaza. N. Breban recunoaste ca a gresit intre 1969-71 intrand in politica, in cei trei ani cat a fost membru PCR si in cei doi ani in C C Dar se compara cu greselile altora, dintr-o alta ordine politica si institutionala, si observa ca, dupa 1990, N. Manolescu, St. A. Doinas, A. Plesu n-au facut nimic pentru scriitori si tot Paunescu le-a obtinut indemnizatii. Ca unii explica faptul prin continuitate si complicitate intre vechea si noua ordine? Dar pe Breban il intereseaza adevarul, realitatea, ca finalitate fara cauzalitate. Vom vedea ca el nu admite nici determinismul textului de context. Contextul il intereseaza prin si pentru el insusi.

Cel care este sau cel putin se vrea a fi de partea adevarului si realitatii, prin gandire si comparatie intelegatoare, afirma, dar si confirma, ca nu scrie din razbunare, ci din luciditate. Mai putin sigur in alte secvente ale confesiunilor sale, el ne asigura acum, printr-un act rational, logic si nu psihologic: „Eu am incredere in opera pe care o las!”. Inflamandu-si discursul, vointa de putere intrece limitele. Dar nu e lipsit de noima (adica de spirit critic) cand aseaza peste naturalismul lui Rebreanu, idilismul si cronicarismul lui Sadoveanu, „naturalismul sui generis” al lui M. Preda. Comparatia il impaca. Si nici nu simplifica realitatea prin subiectivitate. Comparatia il delecteaza, cand Breban pare a complica faptele, apropiindu-se de modele potrivite, apropriate din scriitorii cei mari ai lumii. Nu o face din snobism artistic, ci intr-un fel temeinic. Nationalist, in sens nonideologic, estetic, el crede fundamental in „geniul omului acestor locuri”.

Nu se vrea un arbitru, ori vreun supra-critic, ramane ceea ce este, un autor epic. Se dezvaluie ingrijorat de starea spiritului critic, mai mult decat de situatia criticii. Distinctia ar fi, in acest caz, aceea ca institutia ramane mai importanta decat slujitorii ei. Ea ar insemna poate si ca viitorul ramane de indreptat mai ales in ceea ce prezentul a stricat. Armele sale de prim ordin, expuse la vedere, sunt intuitia si memoria. Cu ajutorul lor intreprinde o repetata intelegere si aparare a literaturii romane. Breban gireaza cu convingere, critic, nu doar istoria literaturii romane, dar istoria romaneasca in general. Crede in literatura romana, in opozitie cu neincrezatori ca E. Ionesco, Matei Calinescu si chiar – un nume mai recent pentru el – E. Negrici. Opozitia sa nu devine nicidecum divort. Breban face o opozitie esential retorica, persuasiva, idealist si totodata realist constructiva. E un polemist prietenos.

Breban este un spirit intelegator, calm, rabdator – pana la urma – deloc pripit ca cei care – intre ei, Ion Negoitescu si Matei Calinescu – inclinau spre un anticomunism radical, „dictatorial”. Forma i s-a parut mereu decisiva. Termenul folosit de el este sistemul. Oamenii raman secundari. In plin comunism, ca si disidentii maghiari, el a luptat nu impotriva conducatorilor, ci a sistemului. E aici o intuitie personala: reformand sistemul, indirect actionezi si asupra capetelor sale. In postcomunism, a ramas consecvent principiului, acela de a vedea intreaga padure si nu doar copacii izolati, fie ei arbori impunatori intr-o forma sau alta… El nu a atacat, dimpotriva, a fost atacat de emigratia unita in a personaliza sistemul. In opozitia sau disidenta unite (si contra sa) erau si oameni (Goma, Tudoran) pe care-i sustinuse, cu care mersese un anumit parcurs din drumul spre expugnarea intra muros a vechii ordini.

Breban pledeaza pentru gandirea nuantata a istoriei comuniste in Romania. Gandirea omogenizanta i se pare necritica. Urmarile privesc chiar literatura. Ea n-a fost mereu la fel de oprimata. Probabil din teama de a nu pierde esenta, multi neaga fara distinctie si chiar in totalitate autori, opere, premii. Sigur, cei care au afirmat astfel, au vreme sa retracteze. Sa-si asume vina si chiar sa se justifice. A gresi e omenesc. Vechile neintelegeri pot fi aplanate. Din pacate, nu e resimtita acum aceasta urgenta. Pozitiile raman rigide, amortite, daca nu chiar moarte. Pentru cei vii, ocazia doar se amana. Nu la fel se intampla cu cei care au parasit scena publica, lumea cu totul. Un caz etic (estetic lucrurile stau altfel) este acela, amintit aici, al lui St.A. Doinas, care in comunism distribuia banii Fondului USR, jucand la doua capete, ca „opozant” si delator la Securitate.

2. Pentru grupurile literare

In carte apar multe nume si momente, gandite si apreciate cu o implicare vie, de cunoscator. Primul nume adus in memorie si reflectie este al criticului Ion Negoitescu. El apare intr-o lunga si spectrala (e metoda autorului) Introducere. Nu apare si la Portrete, partea a treia a cartii, dupa cea despre grupurile literare; aici nu e uitat, cu Istoria… sa „ratata”. Este, insa, si el portretizat si nu devine nicidecum marele „tradator” al criticii. Va fi evocat si in capitolul despre grupurile literare, in perspectiva romantica, drept „geniu”… Romantic e portretul lui in totul. Daca nu toate portretele din volum, facute din linii extreme, intalnite, sunt romantice cu tenta baroca. Ion Negoitescu este un critic „spledid” si totodata „esuat”. Perspectiva portretistica e impusa de model. Literar, mentioneaza Breban, Doinas si Balota, desi stransi in acelasi „Cerc” (de la Sibiu), n-au esuat. Marele esec al lui Negoitescu (si aici Breban adopta, degraba si in graba, rolul de critic) este Istoria literaturii romane. Un esec „superior”, pentru ca ratarea ramane, totusi, privilegiul vocatiei inalte, dar neatente cu sine. „Criticul” Breban crede in modelul „calinescian” de istorie literara, unul fara alternativa. Doua defecte ii sunt remarcate Istoriei lui Negoitescu: nu produce portrete literare marilor scriitori si ramane „sumara”, adica nu destul de cuprinzatoare cu scriitorii si operele. Apoi, ca si pe ceilalti critici care l-au comentat, prozatorul il judeca pe critic dupa cum a fost citit. Dar Breban nu incalca propriu-zis interdictia impusa – la noi, prin Maiorescu – a scriitorului criticat. El dezvaluie o neintelegere a criticului, care l-a acuzat de eclectism al influentelor straine. Si acuza o atitudine morala: s-a sustras si n-a scris despre Ingerul de gips, pretextand ca si-a incheiat cariera foiletonistica. Dupa caderea comunismului, Negoitescu, impreuna cu altii, s-a lasat „manipulat” de Monica Lovinescu…

Din conceptia de istoric literar a prozatorului face parte si reabilitarea vechiului concept de grup literar, mai temeinic artistic si mai justificat istoric, decat acela de generatie literara. Cred ca Breban are dreptate mai ales contextual, istoric. Comunismul nu admitea „partidele”, nici pe acelea literare, dar n-a putut starpi prietenia. Iata de ce grupul literar prindea viata (pana la o limita), dar generatia de creatie literara era lipsita de realul ei temei, care era societatea libera. Breban vede importanta semnificativa a grupurilor prin gandirea sau „ideologia” si infaptuirea ei. Grupurile amintite cronologic au relatii diferentiate cu politicul si esteticul. Breban a cunoscut direct grupul „evreilor”, incluzandu-l si pe romanul Paul Georgescu, de la Gazeta literara, din perioada comunismului internationalist, impus prin Dej. E grupul care l-a precedat pe al sau, al lui N. Stanescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu si Matei Calinescu, care l-a „tradat”. A urmat grupul „oniricilor”, al carui program estetic, constat, ii este foarte sumar cunoscut. Ii amintinteste un singur principiu, de altfel general, neindividualizant, antimimesisul. Meritul politic, secundar in grup, impus de Tepeneag impotriva lui Dimov, devine acum chiar mai important. E un mod „subtil” de minimalizare estetica. Oniricii ar fi facut singura opozitie – din interiorul literaturii, evident – politica timp de doua decenii. Exact e ce spune Breban despre Tepeneag, care a platit pentru „indraznelile” sale din tara si strainatate, fiind singurul scriitor caruia Ceausescu i-a ridicat cetatenia romana, iar dupa 1990 fiind si el pedepsit, resentimentar, cu marginalizarea. Cazul lui Tepeneag e, cred, mai complex, de fapt, daca-l analizam pe indelete, de la cauze pana la scopuri.

Breban nu pierde ocazia nici acum sa discute rezistenta estetica, politica sau estetico-politica, in perioada comunismului nationalist impus prin Ceausescu. Primul rezistent a fost A.E. Baconsky, insa Breban nu pare a observa ca el parasise grupul de la revista Steaua din Cluj si ca, in general, rezistenta in raport cu oficialitatea este mai mult personala decat de grup; chiar si la „onirici”. Din rezistenta e selectat si criticul (intr-o vreme a incercarilor: prietenul) N. Manolescu. El a fost indrumatorul unui cenaclu frecventat de tinerii „optzecisti”, vazuti acum in grupuri si nu ca generatie omogena. Constatarea s-a mai facut. E vorba de grupuri regionale, dar si estetice. Breban adauga, ca si in cazul asa-zisei generatii ’60, un singur element, mult mai marcat aici, datorita imprejurarilor istorice, in definitiv – uneori – si creatoare: varstele diferite ale membrilor.

Breban a fost apropiat iar dupa 1990 a fost indepartat, izolat, si de grupul, redus inainte, extins apoi si bine situat, al lui Gabriel Liiceanu. E Grupul pentru Dialog Social. Nu filosofic, politic, artistic, literar… Comunicarea a fost posibila in vremea gandirii stapanite de un „marxism” straniu, strain de Marx, care trada, deopotriva oficial si tacit, cu adevarat, critica marxismului. In cazul lui Liiceanu, prozatorul psihologismului abisal marturiseste ca a fost atras de el ca de un personaj „Intunecat si violent, cum ma vedeam eu, in tinerete…” Breban, practicianul, dar si teoreticianul rupturii tipologice si psihologice, ar trebui sa fie si multumit, intrucat se vede confirmat, de aceste personaje ale vietii reale, care isi reveleaza, printr-un moment nodal, natura profund transformata. In mod curios, el observa, uimit (critic, nu filosofic) grava scindare, cu urmari malefice: diversiuni, confuzii, imposturi. GDS-ul este, cum spune Breban in aparare si revansa, grupul care n-a construit ce a promis in libertate si a distrus ceea ce fusese edificat sub presiune. E un grup antigrup(uri), „sectar”, provocator de dezbinare intre scriitori, cu pretext social si ascuns mobil politic: falsa lupta anticomunista de dupa „revolutia calomniata”.

Convins candva, circumstantial, de Jurnalul de la Paltinis (considerat de unii, observa cu uimire critica, chiar roman!), prozatorul e dezamagit acum de autorul („filosoful”) unor jurnale, care mascheaza o vocatie, cu complicitatea necritica a unora. Breban nu crede in centrarea literaturii, a prozei, pe diarism, el continua sa vada in specia aceasta una marginala, de acceptat doar cand autorul este deja un mare scriitor. O anumita „tradare” (in sensul de radicalizare) de sine, o dispunere de a da totul pe fata, ca la o confesiune finala, se observa aici la Breban. Aflam acum mult mai clar unele lucruri. De exemplu, faptul ca M. Preda a respins romanul Bunavestire ca nemarxist. Despre acest roman si E. Simion (care n-a negat pana acum, desi avea ocazia sa o faca) a spus ca nu poate sa apara in socialism. Iar faptul ca romanul a aparut, cu cele doua mii de observatii necenzurate (Postfata, cu un detaliu, esential, de compromis, trebuia mentionata!) a aparut, prin activistul comunist de rang inalt Cornel Burtica, spune ceva destul de neplacut despre cei doi exponenti ai scrisului literar din timpul comunismului.

Inacceptabila, in planul creatiei (si gandirii acesteia) ii apare lui Breban, in postcomunism, „dihonia politica”. Altfel, ea ar putea fi considerata fireasca, filosofic – dialectic, in spiritul eternei reintoarceri. Critica inseamna, insa, optiune autofundamentata. Ce s-a petrecut a fost exterior criticii, o tradare a acesteia: campanii in stil politicianist contra unor nume „eminente” (E. Simion, M. Sorescu, F. Neagu, V. Cristea), concertate din trei directii, toate trei personalizate: M. Lovinescu, G. Liiceanu, N. Manolescu. Instrumentele campaniei apar prin ei.

3. Portrete critice

Portretele, din partea a treia a volumului – greu definibil ca specie literara, amestec de memorii, eseu cu tenta de studiu, in discurs epic, analitic, poetic (oda, elegie…) – nu sunt niste exercitii noi. Cele mai multe sunt reluari si fixari in contextul temei criticii (in)fidele. Atitudinea cuprinzatoare (afect si gandire) promite si realizeaza figuri umane si creatoare depline.

N. Breban e „bucuros” ca l-a cunoscut pe Lucian Raicu, lui descoperindu-i, cu ochiul poetului romantic (pastisat aparent anacronic), „praf de geniu pe epoletii invizibili ai mantiei sale literare”. Criticul e un temperament (element, si el, creator) calm. Foarte inteligent, nu are eruditia lui Matei Calinescu. Dar amandoi sunt niste aristocrati ai spiritului, clasic, sceptic. Raman fideli principiului nil admirari. Cred ca se pot descoperi la ei si o doza considerabila de admiratie, in general, evident, critica. Criticul Raicu nu apare aici impecabil. Admirator al literaturii rusesti din secolul XIX, dar nestiutor de limba rusa, are (metodice) expansiuni apasate de confuzie si visare. Calmul ii include si prudenta „critica” (si ea o forma de denaturare, daca nu de tradare): articolele sale despre carti sunt deliberat inofensive, atunci cand autorii acestora au functii inalte in statul monopartidist. Breban, sustinator al riscului cultural, i-l contrapune aici pe „calinescianul” N. Manolescu, un critic care, in foileton, mai si sare la atac. Dar acesta apare ca privilegiat: scutul critic e la el spatele tare, asigurat de G. Ivascu, bine aranjat cu nomenklatura de varf. Si de aceea „parvenit” el insusi drept critic-protector. Functiona in comunismul „monolitic” o adevarata piramida protectoare. Iata un fapt uimitor. Daca nu chiar… piramidal. Calmul psiho-creator al lui Raicu, in raporturile cu prozatorul, a coborat pana la teama. E evitat cuvantul lasitate, portretistul devenind, uneori, el insusi protector. Dupa 1971 (anul restrangerii surubului ideologic si anticultural), intimidat de noua directie dictata de Partid, Raicu nu l-a mai comentat, nici citat, pe Breban, vreme de un deceniu si jumatate. Criticul avea sa se explice intr-o revedere de la Paris. Motivul e, totusi, profesional, desi aparent sentimental: Breban l-ar fi preferat pe Manolescu. Probabil pentru ca era mai greu de intimidat.

Despre Matei Calinescu aflam, inainte de portretizare, ca ar fi vrut postul de adjunct la Romania literara, condusa de Breban, postura admisa numai membrilor PCR, unicul partid, prin excelenta conducator. O derogare va obtine G. Ivascu pentru N. Manolescu, singular nomenklaturist (pana in 1974) exclusiv prin functie redactionala.

Matei Calinescu este „unul dintre cei mai splendizi, mai liberi, mai lucizi critici si cunoscatori ai literaturii romane”. O literatura pe care avea sa o „tradeze”, prin exil, dar si prin reorientare profesionala. Si-a negat astfel tineretea literara, cand comparatistul sustinea creativitatea literara romaneasca. In ceea ce a scris in SUA, el a uitat (printr-o, sa spun asa, libera spalare culturala a creierului) scriitorii romani, pe poetul N. Stanescu, minimalizat in discursul critic oral, pe prozatorul N. Breban. A trecut definitiv la J. Updike si S. Below. Primul e citit de Breban ca un bun „naturalist” (realist, nonimaginativ, in intelegerea sa), dar nu mai mult decat atat. Al doilea este insa un scriitor, noteaza Breban, „cu care accept sa fiu comparat”. Tot acum, el reaminteste ca i-a ales drept modele pe Dostoievski si Proust, prozatori nerealisti, cum nu vor si nu pot sa fie americanii. Stadiul american a pastrat criticului aceasta consecventa insuficienta, astfel explica Breban faptul ca M. Calinescu, revenind accidental, dupa schimbarea cursului politic in tara natala, la proza romaneasca, l-a ales pe pitorescul stilist Mateiu I. Caragiale. Interesant e ca, chiar in felul prieteniei „crailor” mateini, Breban il numeste pe M. Calinescu „parte” din el insusi; o parte desprinsa dureros.

Forta criticului, recunoscut ca eminent, s-ar intemeia pe o mare inteligenta si eruditie. Sunt note, observ, pozitiviste. Slabiciunea sa e morala: criticul avea o fire „nesigura si capabila de mici si iuti razbunari”, exprimata mai cu seama printr-un cinism verbal. Aflandu-se amandoi impreuna cu prozatorul american W. Saroyan, adus atunci la Bucuresti, M. Calinescu („fostul meu prieten”) s-a prezentat, el, drept scriitor (si nu critic), ignorand cu totul statutul prozatorului roman real. Inceputul cunoasterii lor fusese anevoios. In primii trei ani, M. Calinescu l-a privit cu neincredere, dar, uimit de primul sau roman, Francisca, in care a vazut, cel dintai, orientarea spre psihologia profunzimilor, i-a intrevazut cariera de mare scriitor.

Breban nu-l evita nici pe scriitorul propriu-zis. Ii apreciaza micul roman; el, care opteaza pentru proza ampla. Asemanarea cu romanele lui U. Eco mi se pare discutabila chiar structural, tipologic, nu doar ca amplitudine. Versurile, insa, i le (des)califica. Le descopera ca pur si simplu „plate”. Ireprosabil i se pare M. Calinescu ideologic, adica politic, prin anticomunism. Breban trece cu vederea unele parti, unele articole „critice”, dintr-o culegere de inceput. S-a intamplat in fond tuturor la momentul acela. Grupul lor avea, de acasa, o baza ideologica ampla si complexa. Era, in esenta, burghez, fara legatura cu muncitorimea si taranimea. Ceausescu insusi s-ar fi aratat nemultumit ca tocmai cei din acest grup, teoretic fara sansa, dominau prezentul literar. Ceausescu este invocat aici pentru a intelege ca, pana si el, care prin totul ar fi trebuit sa nu-i inteleaga, admira geniul lui N. Stanescu si creativitatea epica innoitoare a lui Breban. Perspectiva abandonata, iata, in timp, de M. Calinescu, „ideologul si teoreticianul nostru”. Parasind Romania, el il (re)marca pe N. Stanescu doar bun pentru Romania, desi poetul avea admiratori admirabili si isi facuse un anumit renume pana in SUA.

Fisura morala (cu, desigur, urmari artistice) s-a largit in timp. Dupa 1990, M. Calinescu, constata autorul Tradarii…, ascunde sau ocoleste unele „adevaruri”. L-a evitat pe Breban (si revista condusa acum, Contemporanul, dublat programatic cu Ideea europeana), fapt care, noteaza jumatatea sa ranita, „m-a frapat – m-a intristat e putin spus”. S-a dus spre GDS, Monica Lovinescu, Marie-France Ionesco, uitandu-i pe Nichita Stanescu, Leonid Dimov, Nicolae Breban, Eugen Simion, Marin Sorescu, Valeriu Cristea, declarati, de ceilalti, „compromisi” sau „nefrecventabili”. S-a asemanat si s-a adunat in partea celor care – unii dintre ei – in exil, cereau scriitorilor sa boicoteze chiar sistemul editorial din Romania comunista, repetand teza ca tot ce se facea aici era doar „cu voie de la politie”. Teza a fost preluata si de Matei Calinescu, iar Breban nu ezita sa noteze ca, sustinand-o, el nu facea decat sa se amestece, incredibil, cu (mai scapa si scapara si cate o vorba tare) „imbecilii”.

Recunoscut drept critic important, dar si norocos, N. Manolescu este si el un fost prieten, „un protector” dupa 1972 (momentul major a fost cronica la romanul Bunavestire), de care a fost abandonat, pana la a-l discredita, indeosebi ca memorialist, in recenta Istorie... Complicitatea lor anticeausista n-a rezistat. Criticul astepta de la el, crede prozatorul, gesturi tot mai curajoase, dar acesta, cum a marturisit, ataca sistemul, nu liderul… Criticul, recunoaste el, a dus o curajoasa si lucida campanie antidictatoriala, o politica literara de succes, pana la legenda, prin Cenaclul de Luni si foiletoanele critice de sustinere a „optzecistilor”. Dezamagirea le este, prin urmare, comuna, datorata unor scopuri si mijloace necomune de lupta (politico-)literara.

Dupa 1990, influentul critic l-a etichetat si stigmatizat pe prozator ca oportunist. Gestul a fost evaluat de Breban ca exterminator. La finalul portretului, autorul Tradarii… devine patetic, rugandu-l pe fostul prieten si sustinator literar (care, fireste, nu l-a „inteles” intotdeauna multumitor, ba chiar i-a ignorat un roman, Ingerul de gips, inainte de 1990, pentru ca apoi s-a ignorat curand pe el insusi in postura de foiletonist) sa aiba putintica rabdare, pentru ca va „disparea curand”. De altfel, e citat undeva Bacovia, cu versurile sale, rimand aspect cu suspect. Breban il aseamana pe Manolescu, la prima vedere nepotrivit, cu Nae Ionescu, dar in fond motivat, ca „un alt demon al culturii, fiinta magnetica”. Ce-i reproseaza dupa 22 decembrie 1989? In afara de minimalizarea scrisului postdecembrist in Istorie…, faptul ca a politizat Romania literara, revista unde a primit degraba, de la si impreuna cu G. Ivascu, in toamna anului 1971, sa-i ia locul, dupa disidenta, critica Tezelor din iulie si demisia sa de la conducerea revistei. Breban iesea din nomenklatura, Manolescu, „cel mai curat si mai talentat tanar critic roman”, tocmai intra in ea. Lui G. Ivascu, si nu lui N. Manolescu, ii imputa, surprinzator, Breban, a doua cronica, reparatoare, la romanul Cordovanii al ceausistului Ion Lancranjan. Ivascu e invinuit ca n-a suportat „perdaful” sefilor politruci. Intr-un caz similar, Breban, infruntand ierarhia superioara de partid insarcinata cu opresiunile culturale, nu l-a obligat pe M. Iorgulescu sa refaca foiletonul la o carte a scriitorului-activist Valeriu Rapeanu.

La ce bun antagonismul lor, ca si acela al publicisticii polemice care a aprins grupurile literare? Gandirea, intelegerea descriu realitati atat de opuse? In cazul importantului si norocosului critic, in postcomunism, eroarea din politica ar fi comuna celei din critica, prin dezorientare si ineficienta. Grupul principal, GDS, la care criticul a fost un aderent si nu un maestru de ceremonii – „sociale” – exagerand pericolul neocomunist, are, alaturi de o vina morala si creatoare, tradusa in discordie si deruta axiologica, si o vina mai comuna, de ordin economic: pierderea relatiilor comerciale cu Rusia si China, de care au profitat puternicele economii americana si germana.

E. Simion, recunoscut ca mare critic, a inceput cu un fel de prudenta oportunista, impusa de moment, fiind „atent” sa nu-i deranjeze, dimpotriva, sa-i flateze, pe scriitorii sustinuti de Partid, ca M. Beniuc si altii. El vine din clasa taraneasca, alaturi de muncitorime, cu mare sansa de reusita in noul regim, fata de burghezia supusa „descompunerii”. Breban nu face nici o aluzie la viclenia taraneasca, ii reproseaza doar fixarea rigida in admiratie fata de M. Preda, recunoscut acum drept „ultimul mare scriitor al taranimii europene”. Breban ii imputa, implicit, criticului, care nu-l prefera, aprecierea fata de o estetica „naturalista”, realista, antiimaginativa, a prozei. Rigid s-ar fi dovedit si ca presedinte al Academiei nereformate. Reticent cu primele lui romane, dar admirator plenar al lui Petru Dumitriu, criticul n-a mai scris despre Breban de la Ingerul de ghips, si romancierul gaseste iar ocazia sa-si expuna innoirile estetice, indeosebi privitoare la personaj. Simion n-a scris nici despre romanele de dupa 1990, dar cei doi s-au aflat in bataia panicatei insurgente neocomuniste… Criticul este apreciat ca bun diarist. Increzator, ca si Breban, in valorile romanesti, el este admirat, in genere, ca spirit „conservator”. Ucenicul lui Dostoievski si Proust mai inteapa o data, si aici, noul roman francez, de altfel prea hulit de critica romaneasca influenta sau canonizatoare. E. Simion apare inteles pentru „sarcinile importante” asumate si, de la el, romancierul asteapta actualizarea celor patru volume din Scriitori romani de azi. Si sa fie mai ferm cu P. Dumitriu, care, in convorbiri, minte, exagereaza suferinta exilului, judeca (aspru) in bloc literatura romana din comunism…

4. Alte prezente critice

Asa arata portretele respectivilor critici. In afara acestui careu de asi, care jucara cum vazuram, Breban se mai refera si la altii. Despre Valeriu Cristea spune ca ar fi trebuit sa fie portretizat si el. Banuiesc ca a contat lipsa lor de contact uman si literar, evidenta din comentariile, cate si cum au fost, ale criticului. Erudit, stilist „splendid”, dar nedreptatit, Gh. Grigurcu, care a facut o vreme parte din redactia revistei Contemporanul. Ideea europeana, in absenta lui Breban, i-a atacat pe Preda, Stanescu, Simion. G. Dimisianu, avand „un excesiv simt al modestiei”, si M. Martin, trecand la estetica, raman cu portretele in memoria autorului, nescrise. Primul, prin „marea si puternica sa aplicatie si devotiune pentru literele autohtone”, ar putea obtine din tot ce a scris o sinteza despre proza, pandant la Arca lui Noe de N. Manolescu, „stilistic originala, superior didactica”. Al doilea, banatean din Resita, „prieten din tinerete”, poseda un „stil unic, elegant, pur-sange occidental”. Ieseanul Al. Calinescu e „rafinat, pertinent”. Timisoreanul C. Ungureanu a scris o „pasionanta sinteza” de „geografie literara”. Foiletonistul clujean Petru Poanta este un „incisiv si talentat cronicar literar”. Nu stiu ce prelungi amabilitati ii sunt adresate si Irinei Petras.

N. Breban recunoaste in literatura romana o mare literatura intarziata, manifestata ca atare cu un secol mai tarziu decat altele, dar care isi are epoca ei. Ori si-o va avea? Il citeaza pe M. Eliade, cu teza unei salvari culturale pornita din Est. Deloc surprinzator, Breban opune neopasoptismul (ca Marino, totusi necitat!) postmodernismului. Reproseaza si lui M. Eliade admiratia pentru H. Stamatu si nu pentru L. Dimov ori neacordarea sprijinului de a fi publicat in Occident lui St. Banulescu, prozator de recunoscuta afinitate. Polemic cu un tanar, nenumit dar recognoscibil, care-l considera obsolet, califica postmodernismul drept sarlatanie (ceea ce aminteste de Iorga – de altfel un reper national pentru Breban – si respingerea poeziei simboliste), „creatie in colaj”, iar pe postmodernisti „puslamalele indraznete, abile, truculente”. Nu prea mai exista si alte accente pamfletare, grabite si riscate. Breban se lanseaza aici in ideea de specific sau identitate nationala sau etnica. „Identitatea nationala nu poate fi folosita ca ideologie sau credinta.” El nu ocoleste un anumit protocronism decent. „Ba uneori, noi am fi la originea modelelor mari ale Apusului.” As fi fost curios sa-i cunosc si exemplele, in afara de cele de bun simt, pentru ca nu m-am asteptat la reluarea acelora (pseudo)patriotice. Autorul Tradarii… trage un semnal de alarma si repeta vestirea globalizarii, intr-un moment istoric cand tarile romane nu sunt inca pe deplin unite, iar regionalismul occidental ofera exemple ofensive ca cel al bretonilor din Franta, renascuti prin limba si cutume. In fond, optimist, nationalist, ca Eminescu, Iorga, Blaga, Calinescu – numiti de el – Breban crede (lovinescian, totusi!) ca „iata, in sfarsit, dupa o iute, poate convulsiva evolutie si sincronizare, sa producem reale valori – nationale si universale”.

5. „Ultima speranta”

Ultimul capitol, Stafia prezentului, ofera o radiografie a istoriei generale si a celei literare, printr-o paradoxala metafora a comunismului intors, ca prezent spectral, bantuind natiunea romana. Criticii generatiei sale – rectifica, resemantizeaza autorul cartii – n-au tradat, lor le-a fost, de fapt, frica de „stafia prezentului”. Breban considera ca, dincolo de orice dedesubturi, in decembrie 1989, in Romania s-a produs o revolutie. Cei care au crezut in lovitura de stat sau revolutia confiscata de al doilea esalon al nomenklaturii, acuzatori si judecatori (din nou: Liiceanu, Manolescu), urmand o linie a excesului – „Care lichele?…”, voiau „tribunale populare”? – erau nepregatiti. Iar cei din exil erau necunoscatori ai situatiei din tara. Astfel, utopia s-a infiintat. Ea ori o adevarata fictiune, dezvaluind o identitate sociala, nationala, nesigura.

In literatura, criticul N. Manolescu pastreaza un „canon al prozei naturaliste romanesti”. In „splendida, solida, originala” Istorie…, „pe care o citesc aproape ca pe cea a lui Calinescu, ca pe un roman”, unde exista si „mici nerozii”, el ii „face praf in trei randuri nu mai putin de patru volume de memorialistica”. De aceea afirma prevenitor ca „ma va acuza din nou ca imi fac o buna imagine despre mine”. Criticul-publicist greseste ca Breban a fost demis, cand, de fapt, el si-a dat demisia de la Romania literara, unde Ivascu si Manolescu au acceptat imediat inlocuirea, acoperind disidenta. O „nerozie” sau o „adulatie prosteasca” (alta inflamare stilistica! se poarta bine in libertate…) ar fi sa spuna ca M. Lovinescu si V. Ierunca erau cunoscuti si puteau publica in Franta, in realitate Radio Europa Libera neinteresandu-i pe francezi. Breban crede, cum am mai notat aici, ca in literatura contextul, epoca, societatea n-au nici un rol. Ideea de context e „o remanenta a unui fel de estetism marxizant”. In Franta, o tara libera, chiar intr-un regim de stanga apareau si scrieri de dreapta. In Romania postcomunista, eliberata, politicul a opresat intr-un mod straniu creatia, asa incat „dnii Liiceanu si Manolescu – in libertate, au intors, rece si inelegant, incruntati inutil! – spatele creatorului care sunt, intregii mele creatii”. Breban, memorialistul, devine revendicativ. Monica Lovinescu i-a reprosat ca n-a mers pana la capat si, ca pedeapsa, a pus pe cineva (delator al lui Breban, care nu-l numeste, spune ca e filosof, fost prieten in tinerete cu Liiceanu si Plesu) sa desfiinteze romanul Bunavestire la Radio Europa Libera. Jocurile „politice”, imorale, au condus la compromiterea generala. Asa au pierdut scriitorii respectul cititorilor si „Totul a devenit o farsa…” Vina, care chiar exista, e a scriitorilor. In primul rand, ei nu si-au (re)cunoscut conditia si nici conditionarea. Un exemplu de neintelegere problematica din partea criticii este chiar romanul lui Breban, Ingerul de gips, unde s-a descoperit o imaginara „seductie a amorfului” in loc de o reala „adaptare prin dezadaptare”. Pentru dependenta si maretia artistului, e readus in discutie personajul homeric Femios.

Breban scrie si dintr-un orgoliu lucid al creatorului lipsit de complexe, care nu „accepta” sa fie asezat la „coada scriitorilor europeni”. Mergand pe linia tot mai intarita a unui nationalism estetic, el ajunge sa considere – dand cu o mana ce luase cu alta – ca „naturalistul” Rebreanu este un scriitor roman sanctificabil, care ar putea fi pictat in biserica, asa cum s-a intamplat intr-un locas de cult din Ardeal cu G. Cosbuc. Iar aceasta pentru simplul motiv ca geniile, crede Breban, sunt sfinte. Probabil numai in sens estetic… Performanta creatoare nu are a se sfii de cuvinte mari. Scriitorul din imaginatie omologheaza si performanta criticii, uneori si in anumite moduri, „tradatoare”: in aceasta carte, admiratorul lui Iorga si Calinescu (fara limite si distinctii de program si metoda) noteaza neted ca E. Lovinescu e un sfant si un martir literar. E drept ca tot el constata ca un contemporan, apreciat si apreciabil, E. Simion, si-a luat si mentinut drept maestru pe un prozator „naturalist”, M. Preda.

Peste tot (auto)critic (in limitele gandirii, realitatii, subiectivitatii si creativitatii), lucid, neconcesiv, liric de la elegie la oda, cu totul la dispozitia literaturii romane, N. Breban se „deghizeaza” la sfarsit intr-un narator analist, modest si sfatos (se identifica cu Mos Ion Roata!), „cantand” o vitalista hora a (re)unirii spiritelor artistice, stapanite de „zeul” creatiei. Refacerea spiritului creator deplin ramane „ultima speranta”. Prozatorul scrie o carte de cunoscator, gandita cu o intelegere vie, o carte necesara realitatii noastre literare, de ultima ora, dar si pentru un timp foarte larg, despre o literatura si o critica „tradate” si mai putin traduse. Pentru ca „tradare” a fost, o stim bine, doar nu e vreun secret fer(m)ecat…

Aura Christi

Radicalismul lui Nicolae Breban

Darul si pericolul libertatii –

„o forma goala”

Alumn rasat al sihastrului de la Sils-Maria, hranindu-se benefic, incepand cu prima-i tinerete, din arborescenta venatura de litere a autorului capodoperei Dincolo de bine si de rau, de un aristocratism ideatic fara repros, Nicolae Breban, cu o perseverenta rara, cu o „incredere tehnoida” (Robert Musil) in sine insusi, isi asuma maestrii, prieteniile literare, Vocatia de Romancier (da, asa, cu majuscule!) – urmata la modul maniacal, superior maniacal – radicalismul funciar, de sorginte nietzscheana; reintorcandu-se nietzschean la sine insusi, acest scriitor atipic isi asuma, iarasi si iarasi, destinul literar – cu varfurile si ezitarile sale – si, nu mai putin, incomoditatea, nu rareori crispanta, manifestata in topografia epicului pur, in cea a eseisticii sale; isi asuma stilul, precum si, firesc, existenta propriu-zisa, departe de a se inregimenta in oportunismele cotidianitatii, departe de a fi ingradita de interese, calcule de tot soiul. Locuit fiind de o exceptionala foame de a fi, crescand mirabil in intensitate odata cu inaintarea in varste, inclusiv in cele scriptice, Breban este, in chip evident – si acest adevar a fost spus nu o data, mai mult sau mai putin apasat – un mare scriitor atipic, un om de litere care probabil in ciuda sa in primul rand, in ciuda ciudei sale, e con-dus in luptele pentru roman de un zeu nastrusnic, inalt, viu, aspru si cateodata rautacios, care l-a facut sa aleaga teme majore, abordate cu o sustinuta constanta, l-a facut sa scrie romane abisale, de sute si sute de pagini, cu fraza lunga, incarcata, aluvionara, savant construita (fraza labirintica oarecum, fraza-melc, dupa cum a fost numita inspirat de cineva), mergand astfel impotriva curentului dominant in intreaga Europa, care se arata, in ultima jumatate de secol, din ce in ce mai distrata, din ce in ce mai obosita, in vreme ce noi, scriitorii romani – unii dintre noi mai exact; si nu putini! – adesea ne grabim sa o imitam la modul stupid, da – imi cantaresc bine cuvintele! – stangaci, fiind din cale afara de prost inspirati, ca sa nu spun ca suntem in realitate manati de un soi ciudat de instinct sinucigas, daca nu de mediocritate, imitam, asadar, nu atat calitatile, varfurile de altadata (oh, cat de greu este, cat de greu ar fi, daca…) – varfuri de neatins! – ci oboseala ei, lehamitea (sau probabil ca rapacea mediocritate suficienta siesi), nedorinta de a accede din nou la salvatoarele teme majore, rasturnate laolalta, incet, treptat, lin intr-un inceput de decadenta; trecutul urias al tarilor europene de varf – la Franta, Spania si Germania ma refer inainte de toate – le da, le confera acest drept cu asupra de masura (spre deosebire de trecutul nostru insa!). Or, Breban nu vrea, d-sale nici nu-i sta in fire sa accepte o asemenea stare de fapt; asa incat, neabatut, cu o inversunare geniala, rara, el isi continua drumul, isi urmeaza vocatia aleasa; ba mai mult decat atat, incearca – dupa cum sustinea Gabriel Dimisianu relativ recent, intr-un discurs splendid, absolut splendid – „sa ne traga pe noi toti dupa el”!, adica sa ne indemne, cu mijloacele-i specifice, prin propriul exemplu, sa ne urmam, noi insine, fiecare – „In lucrurile mari ramai singur” scria Rilke in Scrisori catre un tanar poet – vocatia; astfel, romancierii, evident, indiferent de regimul social, de scuzele circumstantiale, de migrene etc., trebuie, fireste, sa scrie romane, poetii – da, previzibil, poeme, eseistii – fara indoiala, studii incitante, comentarii, criticii – obligatoriu, critica literara, sinteze, monografii, lansand, propagand, sustinand cu o ritmicitate sustinuta, cu unghiile si dintii, cu geniu, cu rabdare: Valoarea – asa cum au facut, unii dintre ei, la criticii de varf ma refer, se intelege, decenii de-a randul, metodic, curajos, aidoma unor luptatori de rasa, sub dictatura; de asta data, in contextul postrevolutionar adica, fiind constienti clipa de clipa de faptul ca libertatea, o forma goala (Thomas Mann) – un taifun social; Breban sustine ca libertatea este literalmente un soc – este si un imens pericol, daca nu ai o vocatie puternica: dictatura de ieri a fost inlocuita cu un alt tip de regim restrictiv, biciuitor, cvasicatastrofic pentru Artele vii, ca sa nu spunem reactionar in esenta, intrucat este fondat la modul pernicios, vatamator, infam pe criteriul vandabilitatii, ucigator, mai ales pentru cultura vie, in conditiile in care un stat – la statul roman ne referim si la toate guvernele, fara exceptie, care s-au perindat pe scena social-politica, de un amatorism sfidator, de un diletantism suficient siesi, dupa revolutia din 1989; apropo, putini, foarte putini dintre politicienii nostri stiu meserie, sunt specialisti – ceea ce nu este grav, ci aproape firesc dupa iesirea din tinuturile unei atroce dictaturi de o perversitate amar-indeniabila intinsa pe o jumatate de secol; de o gravitate extrema insa e faptul ca politicienii, multi, foarte multi dintre acestia, fiind nepriceputi, neinformati, nescoliti, nu rareori, inculti, impotmoliti in instincte ce denota un fond primitiv, in interese cantonate in cotidianitatea marunta, jalnic de marunta, nici nu vor sa invete! – statul roman, asadar, a inceput liberalizarea cu domeniul culturii vii, un domeniul fragil, neprotejat, tratat cu dispret in conditiile in care nu s-a adoptat pana in ziua de azi o lege a sponsorizarii dupa modelul celei occidentale (sumele menite sprijinului financiar al actului cultural se deduc din impozit), nu exista fundatii de secole, cu traditie, dornice sa investeasca in cultura fara a sconta pe un profit imediat, substantial; statul roman e lipsit de traditii limpezi, temeinic asimilate in ceea ce priveste scoala democratiei (cea interbelica, idealizata fara temei cu asupra de masura, fusese iute sugrumata!), statul roman e rapace si favorizeaza functionarea dupa principiul legilor caracteristice unui capitalism de jungla, unui capitalism salbatic (asa se spune?). ªi atunci cand este cazul, sa intervina – de buna seama ei, criticii nostri ilustri; tine de datoria lor, evident – prin acel decis, indeniabil, maiorescian: „In laturi!” (Ni se va reprosa ca reiteram iarasi banalitati, lucruri, adevaruri arhicunoscute, repetate cateodata pana la satiu; dar… in vremuri tulburi, in vremuri confuze, ca cele traversate in ultimele doua decenii de Romania, lucrurile incoltite de lacoma banalitate trebuie repetate, acestea transformandu-se in circumstantele date in cu totul altceva: conform unui personaj brebanian, in cadru strict din care se isca exceptionalul; in aceasta ordine de idei, ne sprijinim un pic, previzibil pentru lectorul care ne urmareste, si de Marina Tvetaieva, care sustinea in stilu-i caracteristic – sincopat, frant, rupt, autoritar – ca „nimic nu e banal”.)

Abandonarea terenului

literaturii romane vii

Autorul Buneivestiri, al unor megaproiecte impresionante, ca sa nu spun strivitoare in contextul balcanic (unde domina tot mai sufocant, daca mai e nevoie sa amintim si in aceste randuri, cultul lenei, al lucrului lasat la jumatate, cultul sterilitatii, ca sa pomenim exclusiv trei metehne caracteristice romanilor din deloc paupera jerba contemplata, analizata amar de un Draghicescu sau de un Ralea, de pilda) – si e suficient, credem noi, in aceasta ordine de idei, sa ne referim la ciclul epic Don Juan, alcatuit din romanul cu acelasi titlu, Don Juan, precum si din altul, de sertar, Panda si seductie, in aceeasi serie tematica inscriindu-se si trilogia postrevolutionara, Amfitrion; apoi, cum sa trecem cu vederea cele doua tetralogii (alte doua megaproiecte!): una strict epica, Ziua si noaptea, iar cealalta, circumscrisa memorialisticii pure, Sensul vietii – Breban nu o data, mai ales dupa 1990, si-a desfacut larg paleta in favoarea eseisticii interdisciplinare, situate la hotarul cateodata gracil dintre istoria mentalitatilor, filosofie, filosofia culturii, istoria culturii, istoria si critica literara, rodul acestei deschideri fiind, intre altele, Spiritul romanesc in fata unei dictaturi, Stricte amintiri literare, Vinovati fara vina. Si, iata, inca o noua carte polemica, incomoda, de un patetism lucid, asumat, nu rareori, fierbinte. O carte de scandal, da, de scandal, desi nu involburarea apelor literare sta printre telurile ei, ci cu totul altceva: un scop inalt, bine definit, la care vom reveni in mod cert. O carte splendida, o carte-eveniment, dedicata criticilor generatiei saizeci, mai exact varfurilor acestora: Ion Negoitescu, Lucian Raicu, Matei Calinescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Mircea Martin, Al. Calinescu, Cornel Ungureanu, Petru Poanta, Irina Petras. O carte prin intermediul careia, iata, un mare prozator european – poate unul dintre romancierii de varf ai ultimei jumatati de secol al literelor batranului si nu rareori obositului, spuneam, continent european – inverseaza rolurile, criticandu-si, iar, cateodata, admonestandu-si criticii; nota bene: pe unii dintre ei. Reprosurile sunt facute cu maxima… cum sa spun?… responsabilitate inspirat patetica; de fapt e vorba de un amestec de strigat si suferinta, de stupoare si solitudine. Unii dintre cei mai de seama comentatori ai actului creator romanesc (N. Manolescu bunaoara) sunt trasi la raspundere pentru pacatul grav, extrem de grav de a fi scindat, fracturat lumea literelor romane in segmentul postdecembrist. Instrumentul in acest sens fiind, in opinia lui Breban, GDS-ul (Grupul de Dialog Social), infiintat imediat dupa revolutia din ’89 – transformat, intre timp, intr-un soi de secta culturala exclusivista, sustine autorul eseului Spiritul romanesc in fata unei dictaturi – grup condus, direct, de Gabriel Liiceanu si – oarecum din umbra, asiduu, constant insa – de Nicolae Manolescu, acesti carturari fiind secondati, sustinuti de doi prestigiosi, harnici oameni de radio, colaboratori in vremea dictaturii la radio Europa Libera, disparuti intre timp in lumea umbrelor: Monica Lovinescu, fiica marelui critic, si Virgil Ierunca. Un alt instrument de o eficienta maxima a fost si mai este CNSAS-ul – condus un timp de Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu si Mircea Dinescu – instrument prin intermediul caruia era – si mai este! – manipulata opinia publica, asa incat prin filele, fragmentele de dosar extrase din arhive, prin acuze nu totdeauna temeinic fondate, erau pusi la stalpul infamiei scriitori importanti cum sunt bunaoara Eugen Uricaru sau Cezar Ivanescu, ªtefan Augustin Doinas sau Ion Caraion, deveniti peste noapte victime, unii dintre ei nemaiputand sa se apere, fiindca… au plecat in lumea umbrelor!! Un alt pacat de o gravitate sporinda este abandonarea de catre criticii literari de prim rang a terenului literaturii romane vii, inclusiv a numelor ei de prima marime, care au dat cosmosului literar romanesc predecembrist opere de o reala valoare, verificate in timp, neegalate nici astazi, nume intre care autorul incomodei uneori-adeseori, scandaloasei pana la crispare lucrari, intitulate Tradarea criticii, ii citeaza adesea pe prietenii sai apropiati, Nichita Stanescu, Matei Calinescu, Cezar Baltag, pe Marin Preda, Eugen Simion, Valeriu Cristea s.a., unele dintre acestea devenind – in segmentul postdecembrist – prohibite, in altele aruncandu-se copios cu noroi, cu injurii, false legende, colportaje adunate din anumite culoare ale vietii literare, iar celelalte… daca nu sunt supuse unor campanii bine regizate de calomniere joasa, denotand un spirit primitiv, ingust, nu rareori, sunt pur si simplu aruncate pe muchia uitarii, in marginalitate, desi – absurdul se simte acasa la Portile Orientului! – fac parte din patrimoniul spiritual al acestei tari. Ca si cand literatura romana abunda – tanara cum e, de nici doua secole (Eugen Negrici este aspru, dar are nu rareori dreptate!) – in opere de nivelul celor date de un Nichita Stanescu, de un Marin Preda, de un Eugen Simion, de un Valeriu Cristea, de un Tudor Vianu, de un G. Calinescu, de un Breban si de alte spirite superioare, de care ar fi onorata oricare dintre literaturile europene majore.

Realitatea dictaturii dejiste

si realitatea postdecembrista

Pe vremea lui Stalin si Dej, in plina ciuma rosie, cand puscariile gemeau, arhipline, de reprezentanti de elita ai tarii, deveniti peste noapte dusmani ai poporului, erau interzise, supuse blasfemiei, marginalizate spirite inalte ca bunaoara – citeaza asumandu-si iar si iar radicalismul, spuneam, de sorginte nietzscheana, autorul Buneivestiri – Voiculescu, Blaga, Bacovia; „Sa nu uitam – scrie, cu vie amaraciune calma, Nicolae Breban – ca nume sonore ale literaturii romane sub comunism, sub stalinism, dar si dupa, uneori au aruncat cu pietre in marii ctitori ai clasicismului si modernitatii noastre, de la Maiorescu la Blaga, Voiculescu, I. Barbu sau Rebreanu etc., nume azi tinute la mare prestigiu”. (s.n.) Asezate alaturi, in simetrie mai exact, cele doua realitati – realitatea dictaturii dejiste si realitatea postdecembrista – daca nu esti pervertit, nu ai cum sa nu remarci cateva similitudini incredibile, tinand de modul in care au fost si sunt tratate valorile de gradul zero care fac parte din patrimoniul natiunii romane. Astfel, daca pe vremuri, sub Dej, se arunca cu pietre in Maiorescu, Blaga, Voiculescu, Ion Barbu sau Rebreanu, astazi – brrrr, azi, insist, in plina democratie! – se arunca cu bolovani in Nichita Stanescu, Marin Preda, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Tudor Vianu, G. Calinescu. Ba chiar se ajunge pana acolo, incat incruntatul ziarist ubicuu C.T. Popescu, dupa ce ii ataca incalificabil, ignobil, intr-un stil suburban, mizand pe trucul ticalos si abil, josnic abil al dictatorului, care a inventat instinctul de a instiga mahalaua contra elitelor, rascolind astfel fondul primitiv, mizerabil al suburbiilor ontice ale anumitor indivizi, atentie, nu putini la numar, ii ataca, asadar, avand la dispozitie, in spate, un ziar de mare tiraj – Adevarul – pe Tudor Vianu, Calinescu, Preda, Breban si alte nume care, insist, fac parte din patrimoniul tarii, si, apoi, ca si cand n-ar fi de-ajuns, isi afirma vointa de stranepot al lui Goebels, instigand la arderea – ati citit bine, cu atentie?, arderea… – operei lui Nichita Stanescu:

„Din miile de pagini [ale lui Nichita Stanescu – n. n.], ar trebui stransa in mod onest o carticica poate cu nu mai multe pagini decat buletinul de identitate al poetului – iar restul ar trebui pur si simplu arse, sterse din fata ochilor.” (C.T. Popescu, Nichita Stanescu – o ruda a lui Adrian Paunescu I-II, Adevarul literar si artistic, decembrie 2003).

„Din pacate, nimeni dintre cei care conduceau corpus-urile culturii romane – scrie acad. Nicolae Breban in Tradarea… – nici Academia si nici Uniunea Scriitorilor, nu au reactionat; se pare ca azi, frica de un jurnalist sau altul, de un post de televiziune sau altul sunt cu mult mai teribile decat le aveam noi, pe vremuri, sub dictator si sub dictatura. Sau e… «corectitudinea politica» la mijloc sau, mai stii, pur si simplu obisnuitul oportunism, care acum si-a pierdut culoarea politica, dar a dobandit-o in schimb – si intr-o masura redutabila, jenanta, uneori, pe cea pecuniara! – pe cea lucrativa.” La cativa ani dupa publicarea de catre CTP – cel ultraadmirat, multiplu premiat, prezent pe nu putine canale TV, prezent pana la satietate, cel care da, fara sa clipeasca din ochi, lectii de moralitate, de corectitudine si verticalitate – a acelor texte fascistoide, tineti-va bine, CTP e primit cu onoruri la Cluj, asteptat la aeroport de Marta Petreu pare-se, care il fotografiaza, ca si cand ar fi venit… Prim Ministrul in capitala Ardealului; sala in care a conferentiat – personajul cu indeniabile impulsuri fascistoide – este arhiplina etc. etc. Prestigoasa revista Apostrof ii dedica o pagina intr-un numar dedicat anchetei Scriitorul si trupul sau (nr. 5-6/2006): un numar de altfel splendid, absolut splendid, in care semneaza nume de prim rang, ca de pilda Irina Petras, George Balaita, Nicolae Breban, Nichita Danilov, Ruxandra Cesereanu, Andrei ªerban, Gabriela Melinescu, Gelu Ionescu, Ion Vianu, Basarab Nicolescu, Ion Pop, Adrian Popescu s.a. „Lume buna. Nume importante. Apostroful e de citit din scoarta in scoarta! Ceea ce si facem fara amanare, tema fiind kafkiana, thomasmanniana. ªi nu numai. La inceputul revistei, chiar pe pagina de deschidere, a doua – stu-pe-fi-ant! – un grupaj de stiri, poze cat cuprinde, avandu-l ca protagonist pe nimeni altcineva decat pe dl Cristian Tudor Popescu” – scriam acum cativa ani in Contemporanul. Ideea Europeana, nereusind – nici astazi! – sa-mi revin din profunda stupefactie amara incercata atunci, la lectura grupajului dedicat de Marta Petreu lui CTP: „Sa recapitulam – continuam in acelasi comentariu amar, amar – Un ziarist din Bucuresti, mediatizat cu o crasa lipsa de masura in perioada post-decembrista, instiga – aidoma lui Goebbels!! – la arderea cartilor unui poet national. Nimeni – nici Academia Romana, nici Uniunea Scriitorilor – la timpul respectiv – in 2003 – n-a reactionat. In schimb, peste doi-trei ani, CTP e primit la Universitatea din Cluj (UBB) cum rareori au fost primite marile personalitati ale culturii romane. Ba mai mult: Marta Petreu, redactor-sef al acestei prestigioase reviste sprijinite de noi, o excelenta poeta si eseista, care a scris reportajul despre CTP… il compara pe acesta – nici mai mult, nici mai putin! – cu Eminescu si cu Cioran: «Intrebarile din public au curs una dupa alta, iar Cristian Tudor Popescu a raspuns cu o verva si cu o expresivitate cioraniene. E limpede, face parte din familia temperamental-stilistica a lui Eminescu-Cioran. Se vede si-n scris, si in vorbit: apocalipsul expresiv» (s.n.). La finele acestui text – descalificant atat pentru Apostrof, cat si pentru Marta Petreu, dar nu mai putin pentru Universitatea clujeana, condusa de dl Andrei Marga, rectorul acesteia – ni se promite ca «Data viitoare [cand va veni din nou CTP-ul la Cluj – n.n.] va fi si mai bine!»

Pentru comparatie. In acelasi numar al revistei Apostrof, e semnalata prezenta la Cluj a domnului profesor Mircea Martin, care a organizat o Conferinta Cuvantul, fiind abordata de asta data tema balcanismului. Prezenta la Cluj a unuia dintre cei mai importanti critici ai perioadei postbelice – la Mircea Martin ne referim, desigur – este semnalata in 13 randuri.”

Nu, Lucian Blaga n-a fost primit la Cluj cu onorurile de care s-a bucurat CTP (nici cu Eminescu, dupa stiinta mea, n-a fost comparat!); din contra, romanii l-au dat afara de la universitatea clujeana (unde in anul 2006, CTP a tinut o conferinta intitulata Omul-abtibild, acesta e titlul de o amuzanta stupiditate plina de haz, daca nu ma trage pe sfoara memoria). M. Beniuc, unul dintre cei mai ticalosi oameni de litere ai literaturii romane, a refuzat sa-l sprijine pe marele poet – singurul care a dat un sistem filosofic unitar, coerent, de sorginte neokantiana – in demersurile de a i se semna contractul pentru traducerea lui Faust, demers deblocat, in fine, de Tudor Vianu (sustine, in jurnalul sau, I.D. Sirbu); nu uitam nici infamul roman, Pe muchie de cutit, in care Beniuc il denigreaza pe tatal poetului, preotul Isidor Blaga, denuntand autorul uneia dintre cele mai valoroase opere poetice si filosofice din spatiul romanesc, si nu numai: „Blaga, care avea atunci 64 de ani, isi presimtea deja sfarsitul si, la lectura acelui text mai mult decat tendentios, a suferit amarnic, a plans fara lacrimi si fara cuvinte. De aici si titlul interviului – Eu l-am vazut pe Blaga plangand – dar Ion D. Sirbu face referire la o situatie reala, anterioara, care, crede el, trebuie sa se fi repetat in 1959: «Eu l-am vazut pe Blaga plangand. Fara lacrimi, fara cuvinte, rezemat de contrafortul bisericii reformate». «Toti ma veti uita, opera mea va pieri, voi muri singur, ca un caine! – imi spunea in ziua de 28 aprilie 1956, ultima oara cand l-am vazut.» Sub apasarea tavalugului terorii staliniste, chiar si un spirit tutelar al culturii romane a secolului XX, precum Lucian Blaga, s-a indoit in sinea lui. […] Ion D. Sirbu il numeste «zeul protector al singuratatii mele»; ce ar fi putut spune el mai mult despre un asemenea magistru?” (Ioan Lascu)

Un „stranepot al lui Goebbels”?

Din 2006, de cand am publicat textul din care am citat ceva mai sus in paginile revistei Contemporanul. Ideea Europeana (nr. 9, 2006, daca nu gresesc; e o informatie ceea ce va urma, nu o justificare: mai devreme nu-l puteam publica, intrucat facusem doua numere odata – Marta, Marta cea draga mie, noua, altadata – erau aparute, tiparite deja, ca sa avem posibilitatea – eu si colaboratorii mei, ai nostri! – sa beneficiem de o scurta vacanta; acesta este realul motiv pentru care replica mea n-a aparut de indata in Conte, si nu cel insinuat, intr-un alt numar al Apostrof-ului, la modul penibil, repet, penibil, de tine: interesul meu de a vedea publicat in Apostrof dialogul Dorei Pavel realizat cu mine, dialog care a vazut lumina tiparului in forma integrala, netrunchiata, in aceeasi toamna, in paginile revistei Saeculum. Te-ai ratacit in propriile lasitati si oportunisme marunte, din pacate pentru… marea promisiune asezata in tine… pe vremuri, ah, ce vremuri, Doamne!) excelenta poeta si fina eseista Marta Petreu… nu-mi mai raspunde la salut. Relativ recent cativa prieteni mi-au comunicat ca numele meu – la Apostrof-ul condus de Marta Petreu, revista asezata de mine de circa doua decenii sub catapeteasma Mitteleuropa – numele meu, asadar, sta… sub semnul interdictiei. Motivul? Nu stiu ce sa zic. L-am aparat – de un stranepot al lui Goebbels – pe un mare poet, Nichita Stanescu, unul dintre cei mai importanti poeti romani si europeni, egal al lui Arghezi, Blaga, Bacovia. In timpuri confuze, marcate de o mediocritate agresiva, cand vezi ca este atacat in esenta patrimoniul spiritual al natiunii tale, din care face parte si autorul celor 11 elegii, acesta trebuie aparat: cu toate instrumentele care iti stau la dispozitie, chiar daca esti constient de faptul ca Nichita Stanescu in esenta se apara fara repros prin Opera-i majora. (…Uneori, urmarind, contempland la rece ceea ce se intampla in jurul meu, mi se pare ca… visez urat; de circa douazeci de ani asist… la un cvasicosmar social si… fug de labirinturile acestuia, preferand, favorizand fuga in cealalta realitate, de litere, mai reala decat tot ce ne inconjoara.)

Dar… sa nu grabim lucrurile. Il faut avoir du patience. Sau, cu vorbele lui Auguste Rodin, citat in inspirata-i monografie splendida despre acest titan de catre Rainer Maria Rilke, „rabdarea e totul”.

Tradarea criticii se anunta, din capul locului, drept „o incercare de a[-mi] intelege timpul, cultura din care provin si spiritul ei, in actualitate”. O incercare, e adevarat, care va deranja nu putine spirite; caci aici – si aici! – in aceste randuri, autorul, Nicolae Breban, isi afirma nezagazuit spiritul eminamente incomod, imprevizibil din anumite puncte de vedere (social, comportamental etc.) de care se arata pe deplin constient; in portretul amplu, generos si exact, pe care i-l face criticului si istoricului literar, de un real prestigiu, Nicolae Manolescu, la un moment dat, adresandu-i-se direct, autorul Elegiilor parisiene sustine pe buna dreptate – ca raspuns la postrevolutionara acuza manolesciana, nedreapta, de oportunism, facuta in scris la adresa lui Breban – afirma asadar ca „eram oportunist, poate, ha, ha, pentru simplul motiv ca existam, draga Nicolae [Manolescu – n.n.], si, in aceasta, ai perfecta dreptate! Un «oportunism» de care, iata, inca nu m-am dezvatat, dar… asteapta un pic! Inca un pic, poate nu prea mult! ªi literatura romana contemporana, scena, uneori turbulenta, a vietii literare va fi in sfarsit «usurata» de unul din actorii ei cei mai… incomozi, atipici, imprevizibili… nu stiu! Alege tot tu, epitetul potrivit!”, promitandu-i ca, dupa cum ii sta in tabieturi, nu va reactiona imediat: „Iti las, iata, aceasta alegere; si promit, cum am facut si in ultimele doua decenii, sa nu reactionez imediat, indiferent de opinia ta. Oricat de ciudata, de dureroasa, de scandaloasa ar fi, cel putin din punctul meu de vedere. Al unui om cu o vocatie certa – acest lucru se pare ca nu-l contesti – care a inteles, tarziu poate, insa a inteles bine, ca libertatea unui creator nu are nimic de-a face si nu se confunda in nici un caz cu libertatea generala, larga a multimilor (influenta nietzscheana! – n.n.). Care, pentru acesta, nu poate fi decat o capcana, pe care o plateste scump. ªi nu numai el, dar si cei care cred in el, si cei pe care i-a atras dupa sine in climatul social, profesional in care el se misca ca un magnet urias si benefic. Adesea!” (s.n.)

Exercitii de intelegere

N. Breban sustine de la bun inceput ca nu putini colegi vor fi socati, daca nu iritati de-a dreptul de aceasta carte, Tradarea criticii, cu atat mai mult cu cat autorul romanului Panda si seductie a fost, da, a fost unul dintre scriitorii, sa spunem… cei mai rasfatati, ba chiar iubiti de criticii de varf ai vremii (nu de cuplul Ceausescu, cum sustine N. Manolescu in Istoria critica a literaturii romane…, publicata recent, calomniindu-l astfel pe unul dintre cei mai importanti prozatori din perioada postbelica si, intre altele fie spus, pe unul dintre fostii sai prieteni cvasiintimi!); cartile domniei sale s-au bucurat de o sustinere larga, de o receptare adecvata – pana in 1971 cand, dupa Tezele din Iulie, N. Breban isi da demisia din functia de redactor-sef al Romaniei literare, facand-o publica prin intermediul unor importante ziare pariziene, si, spre nedumerirea, spre stupoarea unor colegi, a forurilor de partid… se intoarce in Romania; segment dupa care autorul Buneivestiri, unul dintre dizidentii cei mai importanti din estul Europei, se transforma intr-un marginal, intr-un lepros social, iar cartile ii sunt, dupa cum se stie, atacate, injuriate la comanda nu numai in presa de partid, ci si in foile de cultura; marginalitatea de atunci a autorului Buneivestiri este continuata, stupefiant, spre rusinea literaturii romane, si dupa 1989 – cartile sale fiind asadar supuse judecatii criticilor, a publicului larg si a Timpului, iata, pe intinderea a peste patru decenii si rezistand cu brio acestor examene, rezistenta care le exprima, evident, valoarea: „Nu putini vor fi, probabil, oarecum socati daca nu chiar iritati de titlul acestui eseu, cu atat mai mult cu cat autorul, romancierul care sunt, a avut, inca de la inceputurile sale literare, critica – falanga ei cea mai tanara, mai prestigioasa – de partea sa”. Tocmai din acest motiv, Breban – in acest opus, insist, incendiar, scortos, aspru, sangerand el, taman el, care stie sa suporte, de decenii, si marginalitatea si nedreptatea – va recurge nu o data la arma nuantelor, mentionand ca nu e vorba, in aceste randuri fierbinti, de o luciditate amara, ale Tradarii…, exclusiv de domnia sa ori de cartile sale, scrise, publicate, lansate si sustine rastimp de cateva decenii: „Nu va fi vorba doar de subsemnatul si de opera sa in acest studiu si, ca si in eseul scris la Paris in anii ‘88 si ‘89 (ani extrem de dificili, as zice jenanti pentru spiritul civic romanesc in comparatie cu intelectualitatea cu mult mai decisa a vecinilor nostri de la nord), Spiritul romanesc in fata unei dictaturi, voi incerca inca o data, cum am facut si cu doua decenii in urma, fiind in departare, sa inteleg, dar sa si apar literele romane, spiritul lor, aflate intr-o grea incercare”. Breban recurge, iarasi si iarasi, asadar, la scris – in siajul incredibilului, iubitului Ignatiu de Loyola – ca la un exercitiu de intelegere, miza cartii fiind intelegerea, nu razbunarea, chiar daca cea din urma e considerata si probabil ca este cateodata sfanta. Scrii, deci, existi; scrii, deci, intelegi – asa ar putea fi parafrazata, in acest caz, celebra asertiune gnomica cartesiana, fiind mereu constient de „marele paradox” familiar unui Marcel Proust bunaoara, care „il stia prea bine si ni-l oferea in sute si sute de exemple si istorii!”: „Cel care explica sau descrie este, de fapt, ultimul care intelege!” Ba mai mult decat atat: „Nu numai ca o face spre a intelege el insusi, desi omul de rand cade in capcana pedagogica eterna crezand ca daca cineva ii explica un fapt sau un fenomen, un proces, neaparat cel ce explica naivului sau ignorantului trebuie el insusi sa-l priceapa, sa-l inteleaga”; „cel care ne invata se aude pe sine altfel si vorbind, vocea sa ca si tinuta, ritualul oricarei invataturi sau real act pedagogic il convinge pe el insusi; ba il si «lumineaza» de-a dreptul!” Il lumineaza. Iar atunci cand privim lucrurile in profunzime, avem sansa de a realiza, de a pricepe inca o data faptul ca in realitate, „daca avem o catime de modestie geniala, scriem, nu atat ca sa «aflam» – lucru imposibil, stim, mai ales daca atacam cu adevarat teme mari, tratate si ramase, in felul lor, insolubile de secole! – ci ca sa cadem, cu adevarat pe ganduri! Sau sa vedem «problema» sub un unghi nou. O, nu, nu pentru a o elucida in fine, nu pentru a taia nodul gordian odata pentru totdeauna, ci, ca un posibil intelept, pentru… exercitiu!”

Ce vrea sa inteleaga, asadar, Breban? El insusi o spune in subtilul Tradarii…: Timpul, cultura din care provine si spiritul ei, in actualitate. Iata o tema dificila, cvasiimposibila! Cum arata timpul romanesc in ultimele doua decenii, dupa rasturnarea unui regim de o brutalitate unica? In ce fel este tratata cultura romana, din care provine, alaturi de alte spirite auguste, si Breban? In ce mod se manifesta spiritul ei in actualitate? Iata doar cateva intrebari la care incearca, scriind, sa raspunda N. Breban, constient clipa de clipa de faptul ca si-a propus imposibilul, pe de o parte, iar pe de alta, ca Tradarea… este un exercitiu de intelegere, care odata incheiat, nu-si aroga nici pe departe detinerea adevarului ultim, ci pretinde, are in intentie sa puna lectorul pe ganduri, daca nu sa-l lumineze.

Fragment dintr-un studiu

Irina Ciobotaru

O carte-diagnoza

„De ce, la urma-urmei, sa se nasca la noi, pe acest pamant, geniile, ca intr-o inchisoare?

Fara gratii vizibile, e drept, dar cu atat mai oarba,

mai inchisa, mai pecetluita?!”

Nicolae Breban

Nicolae Breban este un scriitor lucid si, in consecinta, orgolios, un intelectual orgolios, constient de valoarea ideilor sale, de perenitatea si de forta operei sale. Nu a practicat nicicand falsa modestie, aceasta atitudine constituind si prima veriga dintr-o complexa structura caracteriala si intelectuala, fundamentala pentru un om de cultura – consecventa. Cartile sale, incepand cu romanul Francisca si continuand cu pasiune constanta, inepuizabila, pana la nuvelele din Orfeu in infern, aparitiile sale publice si orientarea culturala pe care o propune prin prestigioasa Contemporanul. Ideea Europeana, toate releva consecventa raportarii la aceiasi maestri spirituali (F.W. Nietzsche, F.M. Dostoievski, Rainer Maria Rilke), la aceleasi valori ale scrisului romanesc ante, inter sau postbelic, la credinta constanta in puterea spiritului romanesc de a crea literatura.

Am preferat sa citesc si sa inteleg Tradarea criticii pornind de la portretul lui Nicolae Breban, asa cum s-a configurat acesta in opera si in timp, prin Bunavestire si al sau Traian Liviu Grobei, prin Drumul la zid si al sau Castor Ionescu sau prin Contemporanul. In toate caracterele pe care le construieste Nicolae Breban, cu geniul stapanirii tipologiilor, in ideile pe care le valorifica in memorialistica si in publicistica, se intrevede o alta constanta a „firii” sale – ura (si nu teama!) fata de irosire, fata de ratare sau, in cuvintele lui Nicolae Steinhardt, fata de „neizbanda”. Creatia devine, intr-un astfel de context, consecinta nevoii combustive de a fi si de a izbandi. Din acest punct porneste si incursiunea prin galeria de portrete (subiective, dar nonfictionale) ale marilor critici contemporani cu autorul Tradarii criticii: Ion Negoitescu, Matei Calinescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Mircea Martin, Al. Calinescu, Cornel Ungureanu, Petru Poanta si Irina Petras. Cea mai consistenta parte din substanta cartii lui Nicolae Breban se concentreaza asupra modului in care a evoluat, in si intre epoci, perceptia acestor critici importanti asupra scriitorilor postbelici, congeneri, asupra cartilor lor importante, premiate sau nu. „Sunt prea obisnuit – si tentat! –, marturiseste Nicolae Breban, sa fac portrete, caractere in cartile mele de fictiune, ca sa rezist de aceasta data, aflat in fata umbrelor calde ale celor care mi-au fost amici, mie si artei mele, timp de decenii, criticii si apoi istoricii literari…”. Astfel, cu discrete tuse calinesciene, din memoria (si afectiva) a scriitorului Nicolae Breban se nasc portretele criticilor, ferite de false (im)pudori si de sterilitatea corectitudinii politice, capabile sa genereze imaginea pentru multi surprinzatoare a universului intelectualilor sub povara istoriei.

Fidel coordonatelor estetice pe care si le-a trasat inca din perioada formarii sale scriitoricesti, in Tradarea criticii Nicolae Breban sintetizeaza o serie de concluzii si diagnoze privind statutul actual al literaturii si al culturii romane vii. Desi deschide frecvente incursiuni in cercurile scriitoricesti ale deceniilor sapte, opt si noua, sau mai departe, in efervescentele decenii interbelice, desi ii invoca entuziast pe pasoptisti si pe junimisti, autorul are drept miza centrala revelarea configuratiei prezentului cultural romanesc si a deloc neglijabilei crize de identitate din care, se pare, nu exista iesire proxima. Din postura scriitorului, sunt reperate sursele receptarii actuale deficitare a literaturii din perioada comunista sau din epocile istorice anterioare acesteia. In esenta, Nicolae Breban isi doreste revelarea unei certe, incontestabile continuitati valorice in tanara literatura romana, intemeiata sub zodia entuziasmului pasoptist. Fara sa ignore „complexele” sau „iluziile” zonei culturale in care s-a nascut, scriitorul demonstreaza evolutia si continuitatea fireasca, organica, a literaturii romane in cadrul mai larg al marilor literaturi europene. Deceniile dictaturilor dejista si ceausista, cu mutatiile complexe si profunde pe care le produc (si) in lumea culturala romaneasca, nu reusesc sa creeze o ruptura decisiva in evolutia valorilor reale. Nicolae Breban nu se sfieste sa numeasca scriitori si critici care si-au inteles destinul spiritual independent fata de regimul politic, sfidand imparatia cezarului. Privilegiata, in acest sens, este prezenta vie, energica si libera a lui Nichita Stanescu, in deceniile sapte si opt. Caci „libertatea unui creator – scrie Nicolae Breban – nu are nimic de a face si nu se confunda in nici un caz cu libertatea generala, larga, a multimilor”. Libertatea creatorului, in mod paradoxal, este obligatia autoimpusa prin geniu, de a crea. De aici provin si exigentele scriitorului fata de creatorii de canon literar sau didactic. Criticii, despre ei fiind vorba in mod prioritar in aceasta carte, au ca menire intelegerea libertatii ca posibilitate si ca datorie de a valorifica spiritul neamului, de a evalua, decanta si decide asupra trudei scriitoricesti, fara a da uitarii bazele formarii lor intelectuale, fara a se lasa atinsi de ingerintele vremurilor de acum, de pretentiile generatiilor ale caror radacini biologice nu coboara pana in aprigele decenii de politica dictatoriala si ale caror radacini spirituale sunt incapabile sa atinga solul fertil, generator de identitate, al traditiei.

Contrar „prejudecatilor” privind antinomiile dintre varstele culturale, Nicolae Breban este un modern constient de valoarea originilor, de importanta traditiei si a temeliilor identitare in formarea unui scriitor in modernitate. Pornind de la ideea cunoasterii, asumarii si preluarii organice a traditiei, scriitorul identifica sursa mutatiilor valorice nocive din deceniile comuniste tocmai in anularea acesteia. „Noutatea formidabila a acestor dictaturi – afirma Nicolae Breban – a fost instaurarea unei alte forme ideologice si institutionale, negatoare a traditiei, chiar si ale bunului simt, a istoriei nationale si a demnitatii individului. Si forta lor de atractie, poate ciudata azi cand privim in urma, a fost tocmai aceasta negare a valorilor traditiei, aceasta afirmare cu orice pret a noului.” Totusi, se nasc in deceniile dictaturii comuniste scriitori care isi construiesc valoarea pe geniul individual si pe asumarea de maestri din marile literaturi europene si care conduc, prin opera, la perpetuarea traditiei literelor romanesti, la victoria, prin cultura, asupra ironiilor obtuze ale istoriei.

Revenind, Nicolae Breban isi constientizeaza datoria de a reprosa criticilor dezertarea de la valorile asumate si declarate in epoca formarii si a debutului, alunecarea in capcana indatoririlor politice si institutionale, trecerea in planul secund al preocuparilor intelectuale proiectele critice si istorice importante. Mult mai grava pare a fi tendinta unei parti din critica literara tanara de a condamna nediscriminatoriu perioada postbelica, fara a face atat de necesarul efort al evaluarii estetice pentru scriitori precum Nichita Stanescu, Stefan Augustin Doinas, Cezar Baltag sau Stefan Banulescu. In Tradarea criticii, Nicolae Breban remarca tendinta opiniei publice si a criticii „tinere” de a oscila intre extreme. Una dintre atitudini este de a elogia capacitatea spiritului romanesc de a genera scriitori si opere de valoare europeana si universala, fara a astepta o confirmare fireasca dinspre spatiul cultural european sau ignorandu-i pe acei scriitori care au dobandit confirmarea valorii prin traduceri si editari bine receptate. O anumita graba a judecatii de valoare, dublata de febra „fantomatica” a prezentului si de slabiciunea cronicizata a proiectelor, face ca identitatea culturii romane in context european sa ramana, in continuare, o forma discursiva, fara continut. Cealalta tendinta, aflata la polul opus, cauta sa certifice valoarea literaturii romane, mai vechi sau mai noi, numai prin opinii si apostile de „dincolo”, generand in acest fel auto-calomnia, sentimentul complexului si al iluziei. Nicolae Breban constata ca aceasta cautare a identitatii continua, fara ca ultimii douazeci de ani sa ii atenueze stridentele. Libertatea castigata prin Revolutia din 1989 nu fereste judecata libera de clisee si de stereotipii: „De fapt, se stie, totul sau aproape totul in lumea reprezentarii e un cliseu, unul monstruos! Totul sau aproape totul, se stie, este kitsch! Iar marile genii nu fac altceva decat sa ne arate curajul simplu de a vedea sau de a auzi lucrurile, pe care noi, satisfacuti si subtil-suficienti, le vedem si le auzim printr-o apa a cliseelor variate, dominante, printr-o lentila a opiniilor prestigioase si moarte, printr-o gura ce ne mesteca la nesfarsit adevarurile, pentru care, se zice, nu suntem destul de copti, de adulti sau de tari ca sa le privim. Sa le auzim. Sa le intelegem”.

In aceeasi zona de intelegere, grupurile literare formate dupa 1990 par a fi afectate de transformarea propriului adevar, care le asigura coerenta si unitate, in obiect de cult. O tiranie a unicului adevar se naste in acest fel, iar procesul pare sa nu difere substantial de tirania ideologica si politica. Asemanarea paguboasa dintre cultul grupurilor literare pentru un anume adevar si tiraniile de orice fel este amplificata de incapacitatea de a accepta adevarul celuilalt. Intelectualitatea romaneasca ante- si post revolutionara se polarizeaza si polemizeaza intr-o maniera generatoare de riscuri, atat pe termen scurt, cat mai ales pe termen lung. Este aceasta o proasta utilizare a libertatii? se intreaba Nicolae Breban. Oricum, disputele actuale nu isi afla energiile in lumea ideilor, a spiritului generator de cultura, ci mai degraba in orgolii personale, diseminate cel mult la nivel de grup. „Si, daca exista numai unele adevaruri, noi, cestilalti, in ce adevar sa credem? – se intreaba autorul –. Intelegand repede lectia pe care ne-au dat-o marii tirani, ca nu exista decat adevarul care a invins, ca si lectia data aproape zilnic de distinsii nostri universitari, de simpaticii nostri intelectuali, care – unii dintre ei – nu ezita sa «invete a certa norodul!», va trebui, vai, inca o data sa alegem si sa acceptam nu adevarul (care, stim, se naste greu, diform, uneori din comparatii mai mult sau mai putin izbutite, un adevar ce trebuie privit uneori ca un fel de microb sau virus, adica cu o doza de circumspectie), ci… adevarul «lor». Care e musai sa fie adevarul-adevarat…”. Comuniunea culturala, generatoare de identitate si de sens istoric poate aparea doar in conditia in care aceste grupuri si-ar accepta reciproc adevarurile. Mai mult, in contextul libertatii politice postdecembriste, aceste adevaruri ar trebui sa vina in primul rand din sfera esteticului si mai putin din zona politicului.

Tradarea criticii este cartea incomoda a unui scriitor care nu accepta sa renunte la ideile sale, la modelele culturale pe care le-a cultivat, consecvent, la statutul de maestru literar de care se bucura, constient si fara false pudori. Mai mult, cartea aceasta, cu titlu atat de contrariant, il arata pe Nicolae Breban pretuindu-si maestrii spirituali si literari, iubind literatura romana si pe marii scriitori plamaditi din duhul romanesc, nadajduind ca ideile neamului vor avea un destin. Este o confesiune-diagnoza despre scriitori si critici. O carte a unui modern care pretuieste traditia. O carte despre critici, dar care nu le este, in mod direct, adresata. O carte prin care se doreste a fi inteles prezentul, cu toate riscurile ascunse sub ceata libertatii asociate cu criza de identitate. O carte in care suntem avertizati ca „nu totdeauna si in toate cazurile, mult ravnita libertate ne rezolva toate problemele!” O carte care, in loc de concluzii, prezinta, in paginile finale „speranta ultima” a lui Nicolae Breban, ardelean si „vesnic provincial”: „aceea de re-unire, in sfarsit, a tuturor spiritelor creatoare ale acestui loc, in acest moment, unul de criza, e drept. Dar criza, de ce nu, poate – si trebuie! – sa aiba si un sens pozitiv, cel al iesirii din mersul in cerc al unei fiinte, al unui organism, al unei comunitati ce-si agraveaza astfel nu numai relele, dar si credinta in propriile-i puteri!”

Bogdan Mihai Dascalu

Tradare, tradare, dar cel putin s-o stim si noi

Inainte de toate, inainte de a ma apuca sa scriu orice altceva, simt nevoia unei confesiuni, care, departe de a fi gratuita, va rezuma, poate, intr-un chip mai larg, cele ce vor urma. Este vorba despre un anumit sentiment, care, ca cititor, m-a incercat pe intreg parcursul lecturii, a unei lecturi intense, anume acela de a fi mereu captiv in text, acela de a fi nevoit sa urmezi firul rosu, de fapt singurul fir rosu, calauzitor inspre exteriorul labirintului, pe care autorul ti-l dezvaluie mereu intr-atat de mult, incat sa nu te ratacesti, dar niciodata indeajuns pentru a-ti ingadui sa te debarasezi de el, pentru a-ti da sansa de a o porni, pe cont propriu, in cautarea iesirii. Ce vreau sa spun cu aceasta e ca cititorul nu se afla doar inaintea unei carti bine scrise (ea, fiind semnata de Nicolae Breban, conditioneaza aceasta dintru bun inceput; e vorba de Tradarea criticii, Bucuresti, Editura Ideea Europeana, 2009, 281 p), ci, mai mult, el are de-a face cu o desavarsita tehnica scriitoriceasca, ce imprima cartii forta unui roman. De aceasta data, Breban se foloseste de instrumentele romancierului, pe care le transpune in campul criticii; el devine, dintr-o data, autorul omniscient pe care, de altminteri, nu-l gasesti decat in romane, aducand astfel cu sine un suflu nou, transformand astfel taramul adeseori arid al criticii literare intr-unul fertil, placut lecturii. Insa aici este momentul in care se impune intrebarea: ce este, cu adevarat, cartea? Este critica literara? Este eseu? Este memorialistica? Este roman? Pentru ca ea contine elemente din toate aceste genuri, fara sa poata fi incadrata in vreunul. Ea reuseste mereu sa scape, cu succes, vederii inguste a celui ce ar vrea sa o includa unei categorii sau alteia, caci ea este deopotriva critica si anticritica, ea este roman prin tehnica si alcatuirea personajelor, dar este, in acelasi timp, si pura memorialistica, ea este un evident eseu, insa ii depaseste cu mult granitele. Astfel ca nu ramane decat o singura varianta, aceea a unei istorii literare, dar a uneia subiective, a unei istorii literare traite si marturisite, a istoriei unei vieti traite prin intermediul literaturii si intru literatura.

Poate ca premisa autorului este si unghiul cel mai potrivit pentru a intelege ceea ce ni se dezvaluie privirilor, pentru ca, atunci cand el marturiseste ca „nimic nu e mai greu decat sa vorbesti despre o parte din tine”, el are in vedere nu partea, ci tocmai intregul. Iar greutatea consta in a desprinde din acesta, cu indemanarea unui chirurg si cu supletea unui sculptor, partile, pentru ca, apoi, sa le dea, fiecareia in parte, senzatia de intreg. Pentru ca este vorba despre o lunga perioada traita, pentru ca este vorba despre viata in sine, dar si despre viata literara, este vorba despre romancieri si despre critici, despre comunisti si despre oameni apartinand altor civilizatii, mai libere si, poate, mai neincrancenate, dar care, in contact cu mizeria, risca sa devina si ei, la randul lor, una cu ea. Aproape pe fiecare pagina il gasim pe omul Breban, in special pe prietenul Breban, cel care se destainuie cititorului, cel care vorbeste despre felul in care stie sa-si traiasca marile prietenii, atunci dar si acum, despre parasiri, dar mai ales despre tradari. Toate acestea se regasesc si revin mereu, insa intregul, anume romancierul Breban, lipseste.

Lipseste doar aparent, adica nu este prezent ca personaj, el fiind omniprezent, iar personalitatea lui copleseste, transformand plumbul in literatura. Cartea inainteaza constant printr-un ton neutru al povestirii, fara resentimente, chiar si atunci cand personajele sunt puse la punct. Fiindca este tonul unuia care are constiinta propriei valori, al unuia care stie unde se situeaza in literatura romana si care stie, la fel de bine, unde le este locul celor despre care, dar, in acelasi timp, cu care vorbeste.

Si totusi, daca nu ar fi fost suficient, ne aflam inaintea unui alt novum literar. Romancierul se intoarce catre critic, el devine cel care portretizeaza criticul, el se scindeaza, ramanand, pe de-o parte, romancier, pe de alta devenind critic… al criticii. Astfel, importanti critici actuali prind viata, devin personaje, sunt pusi intr-o lumina nu rareori incomoda. Insa Breban nu face decat ceea ce ii este sortit unui critic sa faca: sa disece precis si impartial autorul comentat. Fireste, aceasta atitudine releva, la o lectura atenta, doua surse. Pe de-o parte, Nicolae Breban isi face realmente datoria de critic, repunand in chestiune critica actuala din interiorul ei. Unul dintre gravele neajunsuri ale acesteia fiind lipsa lucrarilor de sinteza: „Parerea mea este ca nu au aparut reale sinteze ale literaturii noastre vreo cinci decenii nu numai din pricina cenzurii de partid, dar si pentru ca marea carte a lui Calinescu continua sa impresioneze disproportionat, sa sufoce aproape orice initiativa [...]”, singurul critic care, totusi, a facut-o, Eugen Simion, neglijandu-si proiectul dupa publicarea celor patru volume din Scriitori romani de azi. Insa nu atat starea criticii il nelinisteste pe autor, cat spiritul acesteia, problema devenind dintr-o data cu mult mai profunda decat s-ar fi banuit la inceput, fiindca, si intrebarea este cat se poate de intemeiata, „sa fie aceasta doar rodul unei patimi sau un semn de primitivism, de aleatorie si conjuncturala viziune asupra prezentului sau a trecutului recent, faptul ca ne uitam cam iute trecutul, chiar daca l-am trait noi insine, asa cum alte natii, mai orgolioase decat a noastra, germanii, dupa catastrofa militara, umana si ideologica pe care au provocat-o pe mapamond, ani la rand au preferat sa n-o discute”?

De altminteri, intreaga parte intai este o extraordinara plimbare prin padurea celor pe care critica le-a schimbat, dar si le-ar fi putut schimba. Iar tonul, adesea imperativ si taios, este al unui om care a schimbat multe. Este tonul celui care de la nimic a ajuns in numai cativa ani totul, dar care, fiind prea demn si prea orgolios, a dat cu piciorul la bunastare in favoarea libertatii, pentru ca apoi, dupa ce a devenit om liber, sa revina printre ocnasi, asumandu-si din nou soarta lor, fiind evitat si hulit de multi, dar urat de majoritate. Pentru ca nimeni nu putea intelege de unde atata orgoliu, atata nebunie si atata caracter, intrucat nimeni nu ar fi indraznit sa faca ce a facut el. Pentru ca ceilalti, in frica lor mizera, au preferat o alta cale. Pentru ca prea putini au constiinta valorii lor. Caci numai ea le dicteaza marilor spirite calea.

Pe de alta parte (si spre aceasta trimite chiar titlul, in care tradare conoteaza „conflict”, un conflict posibil), este dimensiunea personala, sunt bucuriile si esecurile intru celalalt ale unuia care a legat prietenii, care a crezut ca spiritul uman poate invinge prin frumusetea lui absoluta raul, ale unuia care a dat totul prietenilor, care a impartit cu ei totul. De altminteri, cuvintele lui Breban sunt, inca dintru inceput, provocatoare: „Nu putini vor fi, probabil, oarecum socati daca nu chiar iritati de titlul acestui eseu, cu atat mai mult cu cat autorul, romancierul care sunt, a avut, inca de la inceputurile sale literare, critica – falanga ei cea mai tanara, mai prestigioasa – de partea sa”. Pentru ca, da, el a fost un rasfatat al criticii. Pentru ca da, el a fost un rasfatat al sortii. Pentru ca nu, nimeni nu vede pretul pe care el a trebuit sa-l plateasca pentru aceasta. Pentru ca, da, i se reproseaza mereu, cu indaratnicie, ca este un ins care vorbeste numai despre el. Dar, intorc eu intrebarea, daca ceilalti nu o fac, cine altul decat el sa o faca?

Poate ca daca nu ar urma portretele criticilor, cartea ar fi doar un document de epoca, scris admirabil, cu har. Insa dimensiunea umana incepe atunci cand istoria se termina. Si astfel i se dezvaluie cititorului stranse prietenii intre romancier si criticii sai. Astfel se cladesc sub ochii nostri adevarate temple ale prieteniei, dar care se prabusesc, majoritatea, unele dupa altele, dupa revenirea scriitorului in tara. Cartea se naste, astfel, din nevoia autorului de a-si intelege epoca, de a se intelege pe sine, de a intelege literatura in care si-a castigat un loc in primul rand. Insa ea vorbeste, in afara de tradarea personala, a prietenilor (care coincideau cu straluciti critici) si de cele doua mari rupturi ale spiritului nostru national, petrecute in secolul abia incheiat: pe de-o parte cea de dupa primul razboi mondial, care s-a sudat oarecum abia dupa doua decenii de trist proletcultism, si ce-a de-a doua, in mijlocul (sau, sper, spre finalul, daca e sa luam patternul celei anterioare) careia suntem, cea de dupa ’89.

Si, in ciuda tradarilor, in ciuda celor traite, cartea se ridica, odata cu autorul, impotriva lui de la sine inteles. Caci noi, romanii, daca nu ni se aminteste intruna, avem darul de a uita mereu. Pentru noi, cei care au o atitudine contra sunt cel putin suspecti. Si, daca acestia cumva reusesc, ei bine, atunci devin demni de dispret. E nevoie de schimbarea unei mentalitati, iar aceasta nu se intampla dintr-o data. E nevoie sa ne auzim trecutul si sa ii admiram pe cei care au rezistat in el, cu adevarat, prin cultura. In ce ma priveste, eu am citit cartea ca pe un omagiu. Unul adus fiecaruia dintre cei amintiti in ea. Indiferent daca in bine sau nu, ea cuprinde universul lui Nicolae Breban, in care oricine se regaseste are indreptatite motive de mandrie. Caci amintirea, indiferent de incarcatura ei, este intotdeauna mai presus decat orice altceva!

Si nu pot decat sa fie alaturi de autor atunci cand afirma: „Da, recunosc, sunt poate un sentimental incorigibil”, ceea ce nu il impiedica, nici pe el, nici pe noi sa vedem lumea asa cum este si sa speram intr-o redresare a criticii, a intregii noastre culturii. Ceea ce nu se poate face decat prin „credinta in scris, in publicarea foilor noastre, in promisiunea ferma a lui Femios: «Dar deasupra cantecelor mele sta un Zeu / Si de aceea, te voi putea canta si pe tine, ca pe un zeu!»„

Iar, odata cu ele, sa nu ne pierdem speranta in om, in prietenie si, niciodata, in adevarata valoare!

Mara Magda Maftei

Razboiul lui Breban

Nicolae Breban lupta in Tradarea criticii, un volum aparut in 2009 la Editura Ideea Europeana, cu fenomenul de convertire a colegilor sai de generație. Dupa rascoala populara din 1989, care, precum orice involburare, amesteca apele și aduce la suprafața straturi ce pana atunci zaceau in adancuri, o noua generație de critici se arata. Pentru a se afirma aceasta generație are nevoie, ca in orice cultura marunta, de poleiala politica. Așadar, pasul imediat urmator al acestor oameni este inregimentarea politica. Deodata se regasesc in fața unor misiuni, care pentru a respecta o tradiție romaneasca, trebuie indeplinite in numele poporului roman. Deci, de dragul acestui popor roman se incununeaza unii de succes. Pentru ca romanii sufera de blestemul culturilor mici, au fost mereu nevoiți sa accepte in fruntea lor oameni care se autoaleg, iar daca sunt literați trebuie sa faca parte din politica pentru a cuceri publicul. Spre rasul Occidentului și disperarea romanilor, in fața tututor se afișeaza așadar clase din ce in ce mai spoite, care nu numai ca nu valoreaza nimic pe scena internaționala, dar mai frizeaza și ridicolul! Volumul lui Breban reprezinta lupta romancierului cu aceasta lume cameleonica, cu vechii sai prieteni care l-au uitat, i-au intors spatele dupa ce au ajuns ceea ce si-au dorit. Cred ca numai romanii sunt capabili sa se dușmaneasca atat de mult intre ei; romanii plecați din țara ii urasc pe confrații lor veniți și ei in cautarea unui loc mai bun. Ura, invidie maxima, totala amnezie a trecutului și a limbii. Aratați cu degetul de celelalte minoritați din exil, de catre popoarele gazda, romanii se fac repede remarcați. Nu mai este de mirare ca personalitați actuale au uitat de unde au plecat. Cu siguranța, comunismul a distorsionat societatea romaneasca, iar un Maiorescu ministru, care nu se jena sa-i primeasca in casa lui impunatoare pe Creanga sau Eminescu e greu de imaginat in zilele noastre. Din pacate, noua clasa de intelectuali se comporta precum noii imbogațiți, se cred geniali, se premiaza intre ei pana la ridicol. Ocupați sa se tot laude unii pe alții, nu iși dau seama ca au imbatranit și daca tot nu vor sa lase locul altora de buna voie, in orice caz iremediabilul se va produce și doamna cea urata va poposi si la casa lor. Detronați, vor suporta furia celor pe care i-au ținut in umbra.

Romanul s-a nascut la sat, adica e țaran și, daca a suferit in tinerețe, trebuie sa produca la randul lui aceeași duerere in jur, cu alte cuvinte sa se razbune. Mai sufera de o maladie societatea romaneasca: totul se oranduiește in funcție de politic. Astazi, lumea romaneasca, se imparte in susținatorii lui Iliescu, cel desemnat personalitatea politica cea mai importanta de dupa 1989, și aparatorii unui așa zis liberalism economic. Și cate sageți iși arunca cele doua tabere, deși știu cu toții ca intre ei nu exista nici o diferența fundamentala, cu toții fiind crescuți la școala comunista de care firește nu se vor putea dezice niciodata.

O națiune tanara, deja obosita, romanii nu sunt capabili sa se revolte impotriva sistemului, precum ungurii, cehoslovacii, ucrainienii și mulți alții. O națiune molatica are dreptul la un viitor pe masura!

Breban nu crede atat in forța unei generații, cat in aceea a unui grup literar; eu nu cred decat in forța individului venit dintr-o cultura atat de egoista precum cea romana! Prozatorul pare totodata convins de adeziunile create in jurul unui regim politic sau impotriva lui, precum ura personala a lui Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Goma fața de Ceaușescu, spre deosebire de un Cioran moqueur, interesat doar sa invinga in Occident, un Cioran care odata plecat din țara nu mai are nici o datorie fața de ai sai sau fața de obnubilațiile sale trecute.

Dupa razboi, Europa veche deschide brațele tuturor refugiaților din Europa de Est. Era vorba de o primire a potențialului intelectual, creator al acestor oameni. Astazi, aceeași Europa iși deschide porțile integrarii politice a acelorași refugiați, dar, se intreaba Breban: „Acum, dupa caderea imperiului comunist, sunt curios daca mesagerii unor literaturi minore din Estul Europei vor fi la fel de susținuți!” Oricum, intreaga Europa, fie ea veche sau noua, sufera de o stare de oboseala și plictiseala avansata.

Ieșite, macar temporar de sub orbita Rusiei, țarile Europei Mediane se apropie de Occident. Oare pentru cata vreme? Ne place sau nu, suntem langa imperiul rus, langa modelul sau autoritarist, iar istoria noastra este legata de acest popor obișnuit cu dictatura. Daca și romanii sunt deprinși cu un regim opresiv, cum se face ca nu au reușit sa dea o literatura atat de profunda și originala precum rușii, se intreaba Breban? De statura politica mica, cu slabe ambiții de cuceritori, fara mari pretenții universale, romanii s-au mulțumit sa fie sub vremuri. In plus, noi facem literatura pe marginea literaturii. In loc de personaje și teme universale, ne agitam patetic la limita adevaratei literaturi… și scriem… jurnale precum Liiceanu, exemplul dat de Breban in aceast volum – un „proces” pe care il intenteaza el literaturii romane contemporane. Liiceanu a ramas fidel „jurnalului filosofic sau aide-mémoire ce puncteaza travaliul obositor și adesea ingrat al unui traducator de filosofie germana”. In plus, noteaza Breban, „jurnalul – afirmam inca o banalitate! – chiar și unul contra-facut e interesant cand se adauga unei opere majore, valide, acceptate de opinia publica și de critica de autoritate”. Are dreptate Breban atunci cand cere o opera consistenta inaintea jurnalului. Ce ii mai reproșeaza Breban lui Liiceanu? Uitarea originilor, dar mai ales uitarea prietenilor care i-au fost alaturi in vremurile in care nu conducea Editura Humanitas, mandria lui nejustificata, ura care nu-l diferențiaza de masa, ii reproșeaza alianța cu Manolescu impotriva lui Eugen Simion, Marin Sorescu, Fanuș Neagu, Valeriu Cristea, aversiune motivata probabil prin situarea lor de așa zisa cealalta parte a baricadei politice, uitand ca sufera cu toții de aceeași inregimentare pe care inconștient o poarta in sange.

Un alt prieten de tinerețe al prozatorului Nicolae Breban, prieten al carui portret il regasim in volumul Tradarea criticii, este Matei Calinescu, cel care neaga astazi relația de amiciție care l-a apropiat de Breban. Ambii cu origini burgheze, nevoiți sa traiasca in exil, Breban fidel inca lui Nichita Stanescu, Matei Calinescu nu. Spune ceva oare aceasta fidelitate? Da, in masura in care originile, prieteniile, tinerețea nu se tradeaza. Dar majoritatea romanilor, in Occident sau la ei acasa, au acest impuls imperios de a dovedi inconsecvența fața de trecut și vechile alianțe. Au facut-o Cioran și Eliade, iar pe plan local și pastrand evident proporțiile, generația cu care Breban „intra in razboi”, și anume Liiceanu, Manolescu etc. Nu numai ca romanul trebuie sa iși tradeze trecutul, dar trebuie sa nege și școala care l-a format; a se vedea Cioran care neaga influența majora a lui Nae Ionescu, sau Liiceanu – școala filosofica a lui Noica. Evident, Noica și Cioran au reprezentat pentru Liiceanu doua nume care l-au ajutat in cariera, apropierea de aceștia ar fi putut prevesti multe, dar pacatele romanești l-au impins in brațele unui orgoliu nemasurat, care il impiedica sa iși conștientizeze limitele. Oameni inteligenți, cu lecturi grele și capacitați scriitoricești neobisnuite, se lasa seduși de… umanul, prea umanul!

Suferind la propriu de pe urma regimului stalinist, la inceput Manolescu s-a aratat prietenos, dar vigilent. Maturizandu-se, a inceput sa iubeasca exact arma cu care i s-a dat in cap, și anume disprețul. Breban ii reproșeaza distanța pe care a impus-o fața de el, dar și alterarea preocuparilor sale literare prin intrarea in politica. Dupa modelul maiorescian, Manolescu și-a facut prieteni printre tineri, pe care i-a sprijinit la un moment dat, dezicandu-se apoi de cei incomozi, tot precum Maiorescu. Nu știu daca Breban este conștient ca in acest volum de rafuiala cu cațiva dintre colegii sai de generație, reproșandu-le acestora cateva tare, el identifica de fapt niște metehne la nivel național, pe care nici un regim politic sau ocupație nu le mai poate altera. Sunt cateva trasaturi care ne fac nepieritori romani, o afurisenie cu care vrem sa persistam de-a lungul secolelor. Cred ca raul este unul colectiv și adevarata problema depașește caracterul personal și se regasește la nivelul unei națiuni. Morbul invidiei, al razbunarii, cultul personalitații, cultul geniului transforma un popor pana la a-l reduce la zero. Intriga acestui volum nu este data neaparat de razboiul lui Breban cu foștii sai prieteni, ci semnalarea unor probleme de fond ale acestui popor roman, care nu merita sa poarte numele de națiune, dupa cum scria Cioran. Si cred ca are dreptate.

Ironim Muntean

Polivalenta creatoare

Dupa 20 de ani de la redactarea la Paris a eseului Spiritul romanesc in fata unei dictaturi, Nicolae Breban revine cu Tradarea criticii, carte despre critica si despre criticii generatiei lui, dorind: „sa inteleg, dar si sa apar literele romane, spiritul lor, aflate intr-o grea incercare”. (p. 9) Romancierul isi justifica, intai, demersul critic, constatand ca in acest deceniu prim al mileniului al treilea sintezele literaturii romane sunt putine: Marian Popa, Alex Stefanescu, Eugen Negrici, Eugen Simion, Ion Negoitescu si, recent, Nicolae Manolescu nu supun plenar analizei literatura, stiintele umaniste, impunandu-se noi judecati de valoare, revizuirea reala, in spirit critic si istoric, tinandu-se cont ca destule opere literare ivite in aceasta jumatate de veac au fost „reale (si aceasta a fost victoria si nu rezistenta prin cultura, atat de discutata si persiflata), dar si sa readuca criteriile, numele prestigioase si valorile de dinainte”. (p. 19) Nicolae Breban ne indreapta prin titlu spre eseistul francez Julien Benda, care in anii ’30 ai secolului trecut, in faimoasa lui carte La trahison des clercs, „deplangea faptul ca unii clercs, in spiritul cartii, in loc sa se ocupe de principiile artei lor, de litera si spiritul etern al imperiului cultural, «coboara» in arena tuturor patimilor si stratagemelor politice.” (p. 29)

Legatura dintre les clercs (intelectualii, carturarii) – de stanga si de dreapta, francezi angajati violent in dispute politice si sociale – si oamenii scrisului de la noi, dupa 1989, este mai mult decat evidenta, politicul absorbind integral atentia si energiile, literatura, cultura sunt aruncate in derizoriu, nemaiavand importanta chiar si pentru multi scriitori, deci, si pentru numerosi critici. Succesul neasteptat al cartii lui J. Benda in epoca este urmat de revenirea ideilor ei „si azi, in forme schimbate, in actualitatea europeana. Si in cea romaneasca”. (p. 21) In acest context Nicolae Breban se simte, just, indreptatit prin aceasta incercare: „Sa comentam, evident din unghiul creatorului de panze epice interesat, pentru odata sa se exprime si fara ajutorul metaforei si al fabulei epice” (p. 22), din datorie fata de „lectoratul si publicul romanesc”, vorbeste in numele generatiei sale care „am crezut ca vom fi capabili nu numai de a prezerva valorile si trecutele cresteri si prestigii, dar poate naivi si idealisti inca o data, precum tinerii si mult ridiculizatii pasoptisti, am crezut si am visat ca, in ciuda asprelor si absurdelor oprelisti, vom fi capabili de o arta cu adevarat… mare”. Are viziunea personalitatilor culturale romanesti de tip renascentist, precum I. Heliade, B.P. Hasdeu, G. Calinescu, Mircea Eliade, Nicolae Iorga, Vasile Parvan, L. Blaga prin care s-a afirmat „genul national in plenitudinea sa, cum visa un Cantemir sau Eminescu”. (p. 24)

Titlul volumului are conotatii multiple fiind „mai degraba ironic decat agresiv, mai mult patetic decat grav” (p. 217), asa-zisa tradare nefiind fuga, abandon, dezinteres, parasire definitiva, renuntare, lipsa de solidaritate, ci, poate, o canalizare, pentru moment, in alte directii creatoare sau existentiale. Este mai degraba un pretext pentru romancier de a-si exercita el insusi „mijloacele intuitive” bazate „mai ales pe empirii”, spre a intelege „cum reactionam noi, crema ganditoare si expresiva a unei comunitati de limba, de teritoriu, de istorie etc., in cazul unei dictaturi”. (p.13) De aceea, pana a ajunge sa se refere la criticii gruparii pe care o ilustreaza, romancierul Nicolae Breban face o incursiune in evolutia literaturii romane, punctand concis rolul celor doua grupuri formatoare din jurul unor reviste: clasicimul romanesc in jurul revistei Convorbiri literare si a miscarii junimiste, al carei mentor a fost Titu Maiorescu, si modernismul – in jurul efemerei reviste Sburatorul, cu Eugen Lovinescu teoretician al sincronismului.

Amandoi sunt adepti ai autonomiei esteticului, dar Maiorescu separa sever actul creatiei de actul critic (vezi Poeti si critici), formandu-se in zarea culturii germane (ca, mai apoi, Eminescu ori L. Blaga) si resimtind forta catalitica a spiritului riguros, nemtesc, facandu-l sa afirme: „Sigur, oricarui popor ii este ingaduit sa nutreasca sentimente de mandrie nationala, dar nu se cuvine ca asemenea sentimente sa incalce sau sa intreaca limitele adevarului”. (Titu Maiorescu, Critice) E. Lovinescu este modelat de spiritul galic si teoretizeaza sincronismul, pledeaza pentru roman citadin si este adept al impresionismului critic. Incursiunea critica a lui Nicolae Breban sta sub pecetea lui George Calinescu, care crede ca: „Un scriitor poate sa creeze in toate genurile”. „Criticul este un creator, in esenta. Critica nu inseamna absenta insusirilor literare, ba, dimpotriva, le implica”.

Transferul metaforei din spatiul creatiei in cel al criticii a facut miracole si ea nu trebuie ironizata, caci „metafora, e drept, a facut posibila nu numai rezistenta, dar si lupta”. (p. 25) In aceasta lupta s-a plamadit o „arta si literatura adevarata, autentica care sa reziste timpului si criteriilor celor mai aspre, mai inalte”, datorita si colaborarii fructuoase intre tinerii scriitori, la inceputuri, in anii ’60, cu Nichita Stanescu in frunte si cu N. Breban, Grigore Hagiu, Cezar Baltag alaturi, mobilizati de dorinta de a iesi de sub zodia ideologiei opresive, avand solidaritate cu „falanga critica splendida din jurul Gazetei si apoi a Romaniei literare de atunci, de la sfarsitul deceniului sapte, ne-a sprijinit, a crezut in talentul si in capacitatea noastra de a invinge sistemul in punctul sau nevralgic”. (p. 25)

Cu note poematice, acut emotionale, Nicolae Breban subliniaza raportul de reciprocitate firesc intre artistul creator si critic, primul prilejuind substanta artistica pentru intuitia si bunul-gust spre a-si proba autoritatea critica si valabilitatea judecatilor sale de valoare, iar criticul sprijinind promovarea si ascensiunea literaturii de valoare: „Prietenii nostri, tinerii critici si comentatori, ne-au simtit si ni s-au aliat si, e drept sa spunem, numai cu ajutorul lor a fost posibila renasterea literaturii si artelor, sfasierea, chiar si partiala, a valului de fum si pacla densa ideologica…”. (p. 24) La promovarea tinerilor scriitori de atunci, la renasterea literelor au contribuit Matei Calinescu, Eugen Simion, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Mircea Martin, Gabriel Dimisianu (Gazeta, apoi Romania literara), Nicolae Manolescu (Contemporanul) si mai varstnicii: Nicolae Balota, Ovidiu Cotrus, Cornel Regman, Ioanichie Olteanu si mai ales Ion Negoitescu, formati in Cercul Literar de la Sibiu sub tutela generoasa a lui Lucian Blaga, calomniat si marginalizat, iar majoritatea „cerchistilor” suportand detentii pana la revenirea in viata literara (revistele: Familia, Tribuna ori R.L.). Un loc aparte ocupa in Introducere Ion Negoitescu, liderul Cercului Literar de la Sibiu, autorul Manifestului grupului trimis lui E. Lovinescu (publicat in Viata, 1943) si pledand pentru autonomia esteticului si cu Radu Stanca pentru „Resurectia baladei”. Ion Negoitescu. Un destin dramatic, cunoaste detentia; la Familia proiecteaza Istoria literaturii romane, lucrata in exil, la München, unde si Nicolae Breban era „in exil politic si estetic”, prilej de bogate informatii pentru istoria literara romaneasca si viata diasporei romanesti atat de divizate la Paris, München, Londra, Madrid sau in Americi. Nicolae Breban regreta ca omul de o rara cultura n-a incheiat istoria sa literara, lipsesc „schitele biografice” de felul celor ale lui Calinescu din Istoria… sa, „iar concizia extrema, mai bine zis lacunaritatea, insuficienta si lapidaritatea deconcertanta” (p. 31) se pot datora departarii de tara, de biblioteci si surse documentare, dar si lipsei de comunicare, intelegere si de solidaritate dintre Nego si grupul de la Europa libera sau chiar cu unele grupuri din tara.

De altfel Cap. II – Grupurile literare – surprinde existenta grupurilor literare diverse in USR, in ciuda eforturilor organizatiei comuniste de a asigura unitate prin autoritatea ideologiei, N. Breban socotind ca grupurile sunt mai importante decat generatiile si ca apartenenta la ele nu este semnificativa, contestand atat existenta propriei generatii, ’60-’70, cat si a celei optzeciste. In schimb, Breban vede grupuri bine individualizate prin programe estetice si pivotand in jurul unor reviste: „cerchistii” – grupati in jurul „Revistei Cercului Literar de la Sibiu” si din 1946 pe langa Euphorion (Caiet de critica si poezie editat de Cercul Literar) – propunand sincronism cu Europa arhetipala; grupul de evrei din jurul Gazetei literare – conduse de Paul Georgescu si avandu-i ca ideologi pe Crohmalniceanu, Tertulian, Savin Bratu – conducand atacul contra lui Maiorescu, Lovinescu, Blaga, Arghezi, in numele teoriei revolutionare a clasei muncitoare; grupul ce graviteaza in jurul lui Nichita Stanescu, in care se includ N. Breban si alti poeti, prozatori ori critici (Matei Calinescu, L. Raicu, Virgil Nemoianu, Toma Pavel, care, din pacate, dupa emigrarea in SUA „au uitat de literele din care purced” (p. 66); oniricii lui D. Tepeneag: Leonid Dimov, Sorin Titel, Virgil Tanase, Paul Goma, Iulian Neacsu, Vintila Ivanceanu; grupul lui Marin Preda, apropiat initial de Paul Georgescu, apoi de Crohmalniceanu, Mihai Gafita si Eugen Simion, grupul lui Eugen Barbu de la Luceafarul, apropiat de tinerii Beldeanu, Vadim Tudor, dar si de Fanus Neagu, D. Desliu; grupul prof. G. Ivascu la Contemporanul, cu discipolul sau N. Manolescu.

In provincie, la Cluj, grupul lui A.E. Baconsky de pe langa Steaua si apoi, dupa sosirea lui la Bucuresti, ii raman fideli Petre Stoica si Modest Morariu, dar nemaiavand revista, trimite spre „exterior” texte nepublicabile in tara; la Iasi, Timisoara grupurile se confruntau cu asprimea cenzurii; N. Manolescu conducea la Bucuresti Cenaclul de Luni, la care participau tineri ce vor publica la Editura Litera placheta de versuri Aer cu diamante, semnata de „patru tineri muschetari ai poeziei: Traian T. Cosovei, Mircea Cartarescu, Florin Iaru, Ion Stratan”, grup din care dupa Revolutie s-a iscat generatia optzeci; grupul de la Paltinis, avandu-l ca mentor pe C. Noica si ca membri: Andrei Plesu, G. Liiceanu, Sorin Vieru. Jurnalul de la Paltinis si Epistolarul au avut succes si rezonanta incat „eu insumi entuziasmat, am trimis de la Paris, unde ma aflam, un studiu de sustinere […], publicat de Ioanichie Olteanu in Viata romaneasca […] fiind bucuros sa pun umarul la ceea ce se putea numi, macar cu o jumatate de gura, rezistenta prin cultura”. (p. 75)

Nicolae Breban insusi in vizitele regulate in tara marturiseste ca „am visat la o scoala a romanului romanesc” (p. 76), a primit in apartamentul sau tineri candidati la gloria epicii: Mircea Sandulescu, Stelian Tanase, Florin Sicoie, Ion Grosan, Ion Buduca, dar dupa Revolutie ispitele revolute au facut „iute caduce sperantele si constructia noastra, tehnica si tematica”. (p. 76)

Succesul jurnalului (dupa cel de la Paltinis) ca specie hibrida ii prilejuieste lui Nicolae Breban o transanta diferentiere de autorii acestui tip de text – jurnal si false memorii numite arogant roman – si romanul autentic care presupune constructie, ampla creare de personaje memorabile, creare de viata, de tipuri, de caractere, de fiinte vii, in sensul crezului artistic al lui L. Rebreanu, etalonul romanului romanesc modern.

Revenind la rolul grupurilor literare si nu al generatiilor, Breban nu poate sa nu-si exprime dezamagirea profunda pentru esecul GDS, infiintat de catre intelectuali prestigiosi: Mihai Sora, N. Manolescu, A. Blandiana, A. Plesu, G. Liiceanu, grupati in jurul revistei 22, condusa de catre Stelian Tanase – grup de afirmare a societatii civile, ajuns secta culturala a unei „false elite” cazute in partizanatul de idei. Pline de amaraciune sunt notele despre evolutia relatiei cu Gabriel Liiceanu, din prieten pretuit ajuns sa protesteze „contra unor nume eminente ale literelor”. (p. 93)

Ca si G. Calinescu, pentru care „istoria literara este «stiinta inefabila si sinteza epica»”, fiind conceputa ca scenariu de intrari si iesiri, ca „o epopee cu eroi si forme din succesiunea lor necauzala, putand determina capacitatea de creatie a poporului roman si trasaturile caracterului national” (Alexandru Piru, G. Calinescu in „D.S.R.”, vol. A-C, p. 512), Nicolae Breban incearca in cap. Portrete o critica a criticii propulsand in „fictiune – asa cum sunt propulsate navele la apa in marile santiere – unele fiinte vii, de o puternica si complexa personalitate”. (p. 103) Animat de cultul prieteniei, N. Breban compune o galerie de portrete, cu mijloacele epicului din cartile sale de fictiune, exersandu-si talentul superior de portretist si pictand pe cei analizati, pastrandu-i ca fiinte vii, redactandu-le „schite biografice” si definindu-i tipologic, caracterologic cu luminile si umbrele lor de persoane publice, dar „supusi vrand-nevrand acestui risc: de a fi ei insisi perceputi si intr-o analiza critica”. (p. 104) Rand pe rand, se succed ca intr-o panorama criticii generatiei sale pusi sub lupa sensibila a analizei romancierului, dornic sa-si „inteleaga timpul, cultura din care provin si spiritul ei in actualitate” – cum afirma in subtitlul volumului. Portretele sunt exercitii de admiratie si iubire, izvorate dintr-o existenta comuna in evolutia vietii literare romanesti de o jumatate de veac, cu nazuinte, idealuri, dar si cu atatea dezamagiri si frustrari, pe care romancierul-critic nu le poate trece cu vederea. Cu Lucian Raicu se cunoaste in casa logodnicei si viitoarei sotii a lui Nichita – Doina Ciurea – unde se dezvolta „cu un aplomb firesc, universal, proiectele de opera” (p. 107), visul de a face arta mare ce duce la imprietenire. Portretul fizic, moral este tesut din admitatia pentru cel ce „stia multe” fara a fi erudit (despre Gogol si Rebreanu), lector pasionat, „cu seninatate culturala si ironie vaga, dar persistenta”, alimentand o prietenie de doua decenii, „intrerupta brusc, cam tot atata timp” (p. 123) si lasandu-i bucuria „intimitatii cu un spirit atat de diferit de al meu, cu instincte literare atat de sigure, de vizionare…” (p. 125) si cu regretul ca literatura romana nu a beneficiat de un „tezaur de idei si viziuni” pe care cu mai multa ambitie L. Raicu le-ar fi pus in pagina scrisa.

Lui Matei Calinescu ii dedica o veritabila micromonografie critica, fiindca „vorbind de Matei Calinescu e ca si cum as vorbi despre o parte din mine, a piece of him, cum se desemna Horatiu, prieteneul printului Hamlet”. (p. 126) Portretul facut lui Matei Calinescu devine reprezentativ pentru intreaga generatie, prinsa in „mari suferinte si zvarcoliri interioare”, alcatuit prin acumulari succesive in miscarea in plan moral, intelectual si fizic, „barbatul frumos”, calm, degajat in gesturi, cu eleganta, febra interioara, lecturi bine orientate, dar si cu „prejudecatile propriei firi, nesigura si capabila uneori de mici si iuti razbunari”. (p. 127) Matei Calinescu a fost asistentul lui T. Vianu, a debutat cu Titanismul in opera lui Mihai Eminescu, si-a dat doctoratul la Cluj cu Liviu Rusu si „facea parte de voie – de nevoie din acelasi grup de aspiranti la glorie si litere”. Trei ani a durat aceasta „tatonare sau ce-o fi fost!”, si cu atat mai dureros este resimtita tradarea, cand dupa 10 ani si mai bine (1961-1973), Matei Calinescu emigreaza in SUA, uitandu-l pe N. Breban si propria „tinerete romaneasca”, uitandu-l pe Nichita Stanescu. Breban ii reproseaza ca a uitat literatura romana, el, unul dintre „cei mai lucizi critici si cunoscatori” ai ei, dar, cu durere retinuta, incearca sa isi suprime fireasca amaraciune: „Nu, nu-i reprosez fostului meu prieten ca m-a tradat. E prea fin, prea nobil pentru un act de felul acesta. Nici ca m-a uitat”. (p. 162)

Si portretul lui Nicolae Manolescu este construit pe tehnica acumularii de elemente surprinse in miscare, prietenia incepand nu ca la Matei Calinescu, la „prima tinerete, cea formatoare, lansatoare, ci intr-un moment cand aveam o alta mare nevoie de… asistenta, incurajare si legitimare, la urma urmei nu numai a propriei mele arte, ci si a pozitiei mele in societatea romaneasca”. (p. 176) Portretul fizic si moral se tese intr-o pendulare continua intre admiratie, recunoasterea calitatii de mentor al unei promotii creatoare, a luciditatii critice, a cartilor sale exemplare (Contradictia lui Maiorescu, Arca lui Noe), dar si din amaraciune si acuzatii vehemente in clipe tensionate. Reprosul principal vizeaza anii petrecuti in implicarea politica „mereu in pozitie marginala”, contribuind prin absenta din viata literara la „dezorientarea” si haosul acesteia, dar si inscrierea, fara retineri, in „cercul de influenta al d-nei Lovinescu, care ridica pretentii de a face ordine in literatura si, poate, si in politica, definindu-se ca un aprig grup de lupta”. (p. 192)

Desi cu Eugen Simion n-a fost in relatii de prietenie apropiata precum cu Raicu, Manolescu, M. Calinescu, Breban il recunoaste drept unul dintre marii critici ai generatiei, desi fara protector ca altii si-a urmat singuratic drumul, ca un „spirit conservator in cel mai bun, mai nobil sens al cuvantului”, dedicat studiului „cu grava seriozitate si cu acribie documentara” (p. 208), intr-o cariera universitara de circa 40 de ani. I-a avut ca maestri pe Maiorescu, E. Lovinescu (caruia ii dedica monografia Eugen Lovinescu, un sceptic mantuit), Jean Ricardou. Anii petrecuti la Paris ca visiting profesor, cele doua legislaturi la Presedintia Academiei Romane, cand a imprimat „un anumit model de continuitate spiritului national, o incredere ferma in valorile romanesti” (p. 210), cele 4 volume Scriitori romani de azi confirma valoarea indiscutabila a criticului, chiar daca „dupa Ingerul de gips, despre care a scris mai tarziu, [...] nu mi-a mai facut onoarea unui text exegetic” (p. 210) si reprosandu-i ca nu si-a adus la zi cartile consacrate scriitorilor romani de azi.

Concise, esentializate sunt portretele schitate lui Gabriel Dimisianu, „un real si discret mucenic al scrisului viu”, „paznic al acuratetii valorii literare” (p. 230), care „din zecile de cronici, studii ar putea face o sinteza extrem de interesanta, cel putin a prozei unei jumatati de secol de creatie” (p. 235); Gheorghe Grigurcu isi cheltuieste energiile in atacuri repetate la adresa lui Marin Preda si Nichita Stanescu, in locul „monografiilor ample dedicate literaturii actuale”.

Mircea Martin a abandonat critica de intampinare si s-a retras in cercetarea sociologiei culturale, a filosofiei culturii, esteticii ori desfasurand o activitate de editor dupa Revolutie. Pertinent si rafinat, „cu autoritate profesionala indubitabila”, Al. Calinescu s-a retras in lumea scriitorilor interbelici, Cornel Ungureanu, la Timisoara, „un fanatic, constient de necesitatea pretuirii si serbarii fenomenului literar romanesc” este pasionat de proiectul unei impresionante sinteze de geografie literara autohtona. La Cluj, Petru Poanta „se preocupa doar de istoria revistei locale Echinox”, dar creatia vie este slujita, din fericire, de Irina Petras, care in afara colectiei de eseuri, a publicat recent o impresionanta Panorama a literaturii romane contemporane la Editura Ideea Europeana.

N. Breban incheie seria portretelor critice cu o incursiune in evolutia conceptului de specificitate nationala, dimensiunea identitatii noastre literare si culturale, marturisindu-si aderenta la „tabara celor care – ca si inaintasii si modelele noastre, un Eminescu, un Iorga, un Blaga sau un Calinescu! – cred ca noi, romanii, suntem apti, iata, in sfrarsit, dupa o iute, poate convulsiva evolutie si sincronizare, sa producem reale valori – nationale si universale”. (p. 242)

In locul Stafiei prezentului (secventa finala a eseului) sa se instaleze „un nou spirit, viguros si avantat – de ce nu utopic?! – pasoptist care sa reaprinda entuziasmul pentru literatura asemenea apelului heliadesc romantic definit de radicalizare ideologica, coerenta vizionara, intensitate pasionala, iar prietenii critici: «Sper sa ma inteleaga, sper sa inteleaga si titlul acestui amplu text, ca prin fuga, tradare, vrea sa spuna, sa strige, aproape:

– Veniti inapoi, spirite alese, in ograda atator splendide si reusite lupte, vise, da, ale tineretii noastre…»” (p. 223)

Eugen Negrici

„Il iubesc pe Nicolae Breban”

Spiritul critic e gata sa se radicalizeze

Am venit astazi, aici [Festivalul Carte si Arte – lansarea vol. Tradarea criticii – desfasurat in toamna anului 2009, in incinta Palatului Sutu – n. ed.], in primul rand, pentru ca il iubesc pe Nicolae Breban – model de tenacitate intelectuala si de credinta in literatura. Dar am venit si pentru ca m-am simtit onorat sa-l aud spunand ca impulsul pentru scrierea volumului Tradarii criticii a venit dinspre Iluziile literaturii romane – o carte care ar fi trebuit, intr-adevar, sa se numeasca Iluzionarile criticilor literari romani. E, intr-adevar, ceva ce apropie cele doua carti, in pofida scepticismului uneia, recte cartea mea, si a optimismului celeilalte, aceea a lui Breban. Si anume, e vorba de dorinta de a spune lucrurilor pe nume, de tonul decis care anunta despartirea apelor, ruptura de epoca sentimentelor cuvenite și a prieteniilor false, iesirea din narcoza bunavointei, renuntarea la ce mensonge bienveillant. S-ar zice ca abia acum, la aproape douazeci de ani de la Revolutie – un rastimp in care am ratacit in lumea de vata a ingaduintei, a respectului fata de conveniente si de reputatii, reputatii bine instalate si bine consolidate de primejdiile care au venit mereu peste tara aceasta – abia acum, ziceam, spiritul critic da semne ca se trezeste si e gata sa se radicalizeze. Si sa se radicalizeze – iata paradoxul – chiar impotriva spiritului criticilor noștri.

Cartea lui Breban e una puternica, neconcesiva, sulfuroasa, emotionanta prin miza ei optimista, prin militantismul ei pasoptist si prin dorinta autorului de a infrunta prejudecatile si ridicolul in numele idealului tineretii lui, care era idealul autonomiei esteticului, in numele marii creatii – spre care a aspirat continuu – si in numele natiunii romane, de care nu ii e rusine sa vorbeasca. Dar e o carte greu de clasat. Surprinzatoare prin oralitatea ei debordanta, prin colocvialitatea ei dezlantuita. Ma urmariti? O nu, nu e fraza mea, este fraza-cheie a lui Breban, care, pe tot parcursul cartii sale, se adreseaza nu unui cititor anume, ci unui public – cum este cel de fata – abordandu-l in aparté-uri sau direct. Cum ziceam, este o carte greu de clasat, datorita colocvialitatii ei dezlantuite. E pur si simplu o carte „vorbita”, e printre putinele carti vorbite din literatura noastra, un caz rarisim. Este vorbita criticilor vii si morti. Senzația e uneori stranie: reprosurile adresate lui Matei Calinescu vin dupa moartea lui [Nicolae Breban: – Era viu cand am scris...]. Da, v-am inteles postura. Și eu despre opiniile lui Horia Mazilu am scris cand traia… Adica suntem in aceeasi situatie. Numai ca Dumneavoastra vorbiti despre vii si despre morti in acelasi fel. Pentru ca, de fapt, ideile lor conteaza. [Nicolae Breban: – Pentru ca ei sunt vii!]. Si pentru ca sunt vii; sau ar trebui sa fie, cel putin in constiinta noastra. Dar sa ne intoarcem la acest produs brebanian.

Mult timp m-am gandit unde sa-l asez, cu ce sa-l aseman. Nu este un nou J’accuse, un manifest vitriolant, cu alunecari profetice și inflacarare vaticinara. Nu e nici un discurs de amvon, o „certare” din amvon a enoriasilor cu mari si mici slabiciuni, supusi pacatului. Mai curand, mi-am zis, seamana cu un aeropag al destinelor tradate, preschimbat in pledoarie si discurs de imbarbatare. Si, totusi, ceva, in tinuta de condotier a autorului ma indeamna sa asociez discursul acestei carti cu acela al unui general roman dupa o batalie pierduta sau indecisa, undeva in Nordul germanic, sau in fata altei batalii care ar trebui cu orice preț castigata. Este plina istoriografia imperiala romana, Tacit, in primul rand, de asemenea lungi discursuri de imbarbatare. Care cuprind aceleasi situari retorice, acelasi soi de exortatii, aceleasi mici digresiuni si aceleasi invocari de figuri tutelare, de eroi si de fapte marete. Intregul discurs se adreseaza criticilor, ca si cum acestia ar fi centurionii cohortelor si legiunilor care s-ar cuveni sa invețe ceva din intelepciunea vechiului luptator. Intregul discurs se intemeiaza pe ideea de decadere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere a vechilor virtuti; si aserțiunile par a veni din partea celui care a cunoscut in tinerete o glorie și o mareție greu de egalat.

Un discurs marcat de furie, de candoare,

de deznadejde si de speranta

Ce e interesant e ca enunțul patetic, involburat, al discursului lui Breban – marcat de furie, de candoare, de deznadejde si de speranta – este capabil sa absoarba portrete, minunatele lui portrete, insotite de celebrele jerbe de epitete brebaniene. In aparteu sunt limpezite situatii literare (de exemplu, rolul Europei Libere si al grupul GDS sunt foarte atent si nemilos analizate); ne sunt oferite amintiri nepretuite pentru istoria literara, cu nu putine idei. Pe unele dintre ele le-am adoptat deja pentru ca m-au convins. De pilda, Nicolae Breban considera ca nu generatiile sunt importante in istoria literaturii noastre, ci grupurile literare. Mi s-a parut ca este o idee la care criticii si istoricii literari ar trebui sa mediteze. Mai sunt și altele, dar despre ele vom vorbi altadata. Ce mai duce cu el fluviul oratoric brebanian? Mici teorii politice ad-hoc, aparté-uri truculente, meditatii asupra trecutului apropiat, dezvaluiri, reabilitari. De exemplu, amintirile prozatorului despre Tepeneag si „oniricii” lui, pe care eu i-am tratat fara simpatie, vorbind despre un grup de mansarda, ma obliga sa ma revizuiesc. Si, in sfarsit, reprosuri, reprosuri, nesfarsite reprosuri. Toate sunt interesante si ca informatie si ca putere de revelare a unei psihologii scriitoricesti extraordinare cum este aceea a lui Breban.

Intereseaza insa pozitionarea prozatorului in fata criticilor sai, a conducatorilor de cohorte, cum ziceam, de legiuni prafuite in lupte, impacate cu infrangerea. Ce le reproseaza Breban? Le reproșeaza tradarea destinului de scriitor (sau de filosof, in cazul lui Liiceanu) si a misiunii lui, a misiunii lui creatoare in general, pierderea idealurilor tineretii, sub socul libertatii regasite, dezamagirea, neincrederea in fortele proprii (insinuata și imprimata de televiziune, de presa, de falsii intelectuali, de falsa elita a comentatorilor politici etc. etc.) Le reproșeaza frica, frica vechilor critici de noua realitate pe care Breban o numeste „stafia prezentului”, pierderea candorii (atribut al fecioarelor și al poetilor), pierderea candorii in fata actului creator, neincrederea in puterea literaturii romane de a trece pragul marii literaturi si, in sfarsit, pierderea pur si simplu a apetitului lecturii. Extraordinarii soldați de odinioara nu mai vor sa infrunte adversarul și si-au pierdut placerea de a lupta. Breban le aminteste de infruntarile cu un regim totalitar oribil, de vechile izbanzi, de rezistenta extraordinara pe care au probat-o tinerii debutati in jurul anilor ’60, de spiritul barbatesc cu care au luptat. De fiecare data este evocat mai ales exemplul pasoptistilor, caci de aici pleaca și aici se opreste demonstratia lui Breban. Breban este, de fapt, un alt Heliade care infrunta ridicolul și scepticismul generalizat pentru a sustine cauza pasoptiștilor si atingerea idealurilor lor.

Octombrie 2009

Subtitlurile apartin redactiei

Florin Oprescu

Sodoma si Gomora

„…sunt poate un sentimental incorigibil si evident ca nu seman in aceste notatii cu romancierul care a imaginat si descris, uneori cu atata claritate si duritate, fiintele umane prinse in turbionul destinelor lor”, afirma sincer Nicolae Breban, iar tonalitatea confesiva este cea care marcheaza eseul surprinzator al acestuia, aparut in 2009 la Ideea Europeana, provocator chiar si prin titlul sau, Tradarea criticii.

La inceputul acestui cetos decembrie, bantuit de convulsii contradictorii, de reactii publice instinctuale iscate din delirul subconstient al formatiei noastre din ultimii saizeci de ani, un decembrie trist si posomorat, fara prea multe optiuni optimiste, gandurile lui Nicolae Breban, despre tradarile criticilor par cu atat mai stranii cu cat, hélas, cu totii parea ca am pierdut de mult, daca l-am si avut vreodata, exercitiul onestitatii. Stupefactia celui care priveste la rece, adica detasat, contempland de la distanta ceea ce s-a intamplat inainte de ’89 si ceea ce se intampla in Romania acestui inceput de decembrie 2009, este starnita si intretinuta de obsesia generalizata a unui comunism spectral care ne bantuie agresiv somnul levantin. Distantarea minimala de spectacolul public si de actantii principali permite oricarei persoane, fara a dispune neaparat de abilitati inductive exceptionale, sa constate efectele dramatice ale comunismului care a operat malign, distrugand iremediabil la nivel genetic, siluindu-ne si slutindu-ne libertatea de azi, marcandu-ne prezentul prin obsesivitatea spectrala, cea invocata si de Nicolae Breban in finalul eseului sau. Iata ca momentul descris aici nu face decat sa amplifice semnificatia acestei aprige confesiuni a cunoscutului constructor de ample si complexe panze epice.

Vituperand imaginile complicate ale intelectualilor care au populat si au marcat definitoriu spatiul public al ultimilor douazeci de ani, demersul brebanian poate parea, la o prima vedere, incarcat de porniri umorale, generat de profundele complexe si frustrari launtrice ale creatorului care nu se mai regaseste pe sine, nemaigasindu-i pe ceilalti asa cum erau. Cred insa ca acestea sunt riscuri pe care si le-a asumat, caci firul complicat si plin de noduri al Ariadnei postdecembriste nu poate fi urmarit cu acuratete fara astfel de asumari. Dincolo de epiderma rinocerizata care i-ar putea crea deserviciile enuntate, cele de reprezentare sumara, prea putin importante si pe care nici Breban nu mizeaza aici, ceea ce alimenteaza, intr-o prima etapa, lectura pasionata a acestor confesiuni sunt tocmai „inflexiunile emotionale”, invocate si de catre Gabriel Dimisianu. (Gabriel Dimisianu in „Romania literara”, nr. 42/ 2009)

Dincolo de exercitiul colajului si al reciclarilor – aceste trasaturi sunt de altfel generice in Istoria manolesciana – nicidecum al recitirilor, opiniile concluzive ale lui Nicolae Manolescu din studiul asupra operei lui Nicolae Breban din recenta, editorial bineinteles, Istorie critica a literaturii romane tradeaza, la randul lor, literatura, fie si numai prin faptul strategic, ca imaginea ultima este esentiala, fapt injust, speculat de catre Manolescu. Afirmand pe marginea textelor din ultimul timp ale lui Breban ca ar fi dominate „de frustrari si de inexactitati factuale”, ceea ce i-ar diminua, „drastic valoarea de document”, el nu face decat sa excluda intransigent si injust dreptul unui important prozator roman de a se agata cu disperare cioraniana de un prezent literar castrat, dupa cum ar spune si astazi Ion Barbu, a unui prezent perpetuu in care intelectualii marcanti, prinsi de euforia libertatii turbionare si-au parasit avanposturile, lasandu-se vrajiti de mirajul unor roluri care nu i-au prins. Este si cazul lui Nicolae Manolescu, pierdut definitiv in bratele voluptoase ale acestei Circe oportuniste, in mrejele spatiului public. De altfel, daca ar fi sa fim corecti pana la capat, proba de foc detonatoare si in cazul confesiunii brebaniene, ar trebui sa admitem ca printre putinele pre-faceri ale opiniilor vechi despre Breban, autorul Istoriei… isi tempereaza primele entuziasme, cele din 1968 sau cele din 1977 (in „Contemporanul”, nr. 51/ 1968, unde scrie despre Animale bolnave si in „Romania literara”, nr. 24/ 1977, analizand romanul Bunavestire, Nicolae Manolescu foloseste invariabil aceeasi apreciere entuziasta asupra celor doua romane, numindu-le „exceptionale”.), recurgand la altele in finalul comentariilor sale. Citindu-le, deducem ca, pierzandu-se in scrieri „minore”, spiritul polemic al acestui Breban confesiv ar fi determinat de dorinta de a-si grava „o imagine avantajoasa” in ochii posteritatii. Orice observator onest, analizand spiritul literelor postdecembriste va afirma fara dubiu ca intre confesiunea literara, cu asumarea evidenta a subiectivului si spectacolul, grotesc uneori, al agorei sau al functiilor diverse care te indeparteaza de literatura este in orice conditii de preferat prima optiune, cea brebaniana, cea care ne aminteste ca literatura cere fidelitate neconditionata. Altfel, oricine incearca sa o pastreze doar „de imagine buna” va sfarsi prin a proiecta asupra ei diformitatile dizgratioase ale imediatului. Meditatiile si precizarile lui Nicolae Breban despre tradarea criticilor au la baza aceeasi tristete a esecului acestora in perioada postdecembrista, cu rare exceptii ei evoluand dezamagitor in doua directii reprobabile: fie renuntand definitiv la rolul lor esential de a forma, de a discerne valoric, de a contracara agresiunea uratului si superficialului, fie alegand o existenta hibrida, a frontului social, a strigatului had in spatiul public unde au identificat mereu si fara discernamant delatori comunisti, anacronisti culturali, tradand literele prin isterizare si oportunisme degradante.

In fond, confesiunea intransigenta brebaniana, emotia pe care o resimtim permanent intre paginile Tradarii criticii se explica tocmai prin constientizarea pozitiei sale izolate, prin intelegerea unei singuratati, pe care, printr-o privire retrospectiva, incearca sa si-o explice. Gestul confesiv pana la hipertrofierea realului, reprezentativ pentru marii creatori, pe care Nicolae Manolescu nu vrea sa-l admita, desi il intelege, este unul in primul rand auto-comprehensiv si, in al doilea rand, din pacate, un gest iluzoriu, de depasire a izolarii intr-un peisaj romanesc arid, golit de idei autentice si sincere. Traim aceste timpuri pe care creatorul Breban refuza cu obstinatia sa admirabila, aproape romantica sa le accepte, acest fapt fiind permanent recunoscut ca atare. Mai mult decat atat, finalul acestor scrisori de exilat in propria sa tara, incarcat de vehementa si de un optimism etnicist (confesiuna ultima brebaniana enunta o speranta: „Ultima mea speranta de ardelean, de vesnic provincial este aceea de re-unire, in sfarsit, a tuturor spiritelor creatoare ale acestui loc, in acest moment, unul de criza, e drept.”), mascand totusi dezamagirea si esecul oricarui proiect de resurectie culturala, cel putin pe moment, ne reaminteste ca, hélas, din perioada postbelica pana acum nu avem trecut cultural unitar, evaluat si asezat, nu avem traditie, da, traditie, adica suntem batrani fara sa fi fost vreodata tineri. Nu este nicidecum vorba despre necesitatea unei traditii in sensul canonic, evitand ferm protocronismele mausoleice, cum ar spune puritanii optzecisti, acest lucru blazand cu siguranta uniformele prea apretate ale asa-zisilor postmoderni ci, din contra, de necesitatea unei defrisari ferme chiar in interiorul postmodernismului romanesc, despre o asezare a valorilor. In acest fel, trebuie sa admitem dinamismul, fermitatea si obiectivitatea lui Eugen Negrici care radiografiaza admirabil, fapt recunoscut si de catre Nicolae Breban, Iluziile literaturii romane, recunoscand ca „In vremea recuperarii, grabnice, a intarzierilor, spiritul critic se afla sub anestezie, contribuind la atenuarea sentimentului vacuitatii si al frustrarii.” (Confesiuna ultima brebaniana enunta o speranta: „Ultima mea speranta de ardelean, de vesnic provincial este aceea de re-unire, in sfarsit, a tuturor spiritelor creatoare ale acestui loc, in acest moment, unul de criza, e drept.”)

Cheia meditatiilor din Tradarea criticii, formulata clar in capitolul ultim, Stafia realitatii, este aceea ca „socul libertatii” a adus cu sine mutatii stridente in randurile celor care, prin atributele recunoscute ale autoritatii lor intelectuale, erau obligati sa-si cultive si sa promoveze libertatea in si prin cultura. In acest fel, cei care ar fi trebuit sa-si manifeste autoritatea in zona vocatiilor constructive, atat de necesare spiritului nostru ulcerat de comunism, s-au metamorfozat in autoritati morale, au inceput sa ocupe pozitii care le-au facut si ne-au facut mai mult rau decat bine, clamandu-si dreptul moral [sic!] de a vana stafii si de a le condamna pe veci in negura constiintei noastre. Pe buna dreptate, Breban comenteaza pozitiile lui Nicolae Manolescu si tradarea literaturii, a criticii de intampinare mai ales, in favoarea oportunismelor oficiale, tradarea lui Noica si a filosofiei de catre Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, acestia preferand, in dauna vocatiei indiscutabile, un aprig, zbuciumat si uneori inchizitorial militantism social si politic. Breban evalueaza si unele derapaje de acest gen ale Grupului pentru Dialog Social „care ar fi trebuit sa fie vocea si organismul societatii civile, dar a devenit iute un glas sectar”.

In Tradarea criticii identificam de altfel doua cauze ale dezamagirilor autorului: fie renuntarile reprobabile ale unor personalitati, fie esecurile altora in asezarea valorilor, in afirmarea si sustinerea unui canon estetic valid, ferm, argumentat, echidistant. Regretand fie esecul Istoriei… lui Negoitescu, fie faptul ca Matei Calinescu „excelentul critic si teoretician literar roman, exilandu-se in SUA, s-a adaptat pur si simplu, a devenit si el pragmatic, cum se zice ca sunt americanii! Si-a uitat nu numai tineretea romaneasca si ideile sale, putin romantice, de atunci, dar… nu stiu cum sa zic, dar… am impresia ca a uitat, ca a «tradat» putin si Europa!”, sau ca Eugen Simion nu si-a continuat sau si-a neglijat proiectul Scriitorilor romani de azi, Nicolae Breban admite si insuficienta travaliului celor care au ramas in avanposturi dar care s-au izolat dramatic. Este si aceasta o forma de ratare? Probabil ca retragerea olimpiana a lui Eugen Simion si aerul sau mereu prea academic si dispretuitor i-au adus mai multe deservicii decat o receptare pozitiva in ochii tinerei generatii care, pentru a nu cadea in plasa radicalismului excesiv, ar trebui sa-i recunoasca macar meritul de a fi stimulat si coordonat editia de tip Pléiade si de a se fi intors la editarea lui Eminescu, ambele proiecte fiind atat de necesare unei literaturi fragmentare si fragmentate de prea multe vanitati. Insa, din dorinta de a duce pana la capat exercitiul echidistantei, dar si facand apel la necesarul „spirit original si puternic” care este obligat sa „contrarieze”, dupa cum afirma obiectiv Breban, sau daca vreti la o lectura originala, unele dintre analizele sale trebuie sa primeasca nuantari necesare. In primul rand, in privinta Istoriei… lui Negoitescu Breban vorbeste despre absenta portretelor care ar fi „unul din motivele lipsei ei de audienta, de prestigiu”, fapt discutabil deoarece, daca ar fi sa analizam „insuccesul” acestei lucrari, ar trebui mai degraba sa observam lipsa mediatizarii, stigmatizarea si uitarea criticului de catre critica si, nu in ultimul rand, reticenta noastra veche la instrumentele care schimba ceva in interiorul disciplinei. Acest lucru poate fi sustinut si de faptul ca astazi, la mai mult de 60 de ani de la aparitia Istoriei… lui George Calinescu, par a avea succes, din nefericire, doar istoriile prea calinesciene, bantuite de stafia modelatoare a marelui inaintas. Animat si de spiritul prieteniei ingenue care se afirma si se confirma uneori si prin lecturi reciproce, concretizate in cronici literare, fapt observabil pe tot parcursul eseului, Breban se intreaba daca a fost Negoitescu un om fericit? Presupusa ne-fericire este pusa insa in legatura cu timpurile si cu natura sa poate prea entuziasta si, paradoxal, libera, am spune noi, care l-au impiedecat „sa-si infaptuiasca marea sa lucrare, pe care, putin imprudent si pueril, a anuntat-o cu tam-tam toata viata”, caci, conchide Breban, „Operele sau, mai bine zis Opera se face si se construieste in tacere, ea se anunta eventual doar atunci cand vede lumina tiparului!” Insa atunci cand Opera nu este o vesnica panda sau un proiect superstitios, proiectat atent pentru spectacolul imediat, un construct rece si distant, ci o fierbere convulsiva, plutonica, iscata din fascinatia intalnirii cu literatura, dar mai ales din dorinta de a te comunica si cumineca, atunci impartasirea este explicabila, caci doar atunci actul lecturii, oricat de ne-stiintific ar parea, se confunda cu actul trairii. Da, in acest context, al actualitatii noastre rudimentare, in timp ce unii au triumfat si triumfa, prin istorii calinesciene sau prin jurnale noiciene, Negoitescu a esuat.

Alte ratari ale acestor douazeci de ani, sugerate de catre Breban, ar fi intretinerea frecventa in spatiul public a conflictului neprincipial si contraproductiv pentru lumea literelor de catre grupurile literare, la randul lor, acestea, sub conducerea, mai mult sau mai putin vizibila a reperelor publice marcante, manifestandu-si spiritul de casta, de psihologie sectara, lasand astfel impresia manipularilor diverse. De altfel, conflictualitatea sterila a fost intretinuta si prin lupta dintre Nicolae Manolescu si Eugen Simion, o adversitate renumita chiar si in provincia literara. De altfel, in ceea ce priveste capacitatea provinciei de a depasi aporiile centrului, Breban este poate prea optimist, in spiritul sau nobil, temperamental, declarat. Exceptand cateva dintre figurile emblematice amintite, cum ar fi Irina Petras si Petru Poanta, dar si altele, neamintite aici, ceea ce se numeste provincie literara, nu reuseste si nu va reusi probabil in viitorul imediat sa se desprinda de sub dominatia centrului, mai mult chiar, reactiile de rezistenta ale acesteia prin resurectia disperata a unor autori minori, provinciali, tradeaza complexe vechi, ratari semnificative, energii consumate fara rezultate notabile. Discursul stereotip si prafuit este cel care domina de cele mai multe ori intentiile, nobile de altfel, ale marginii. Mai mult decat atat, razboaiele centrului au avut o emergenta ciudata si in provincie, caci universul literar de aici a fost si este, de cele mai multe ori, polarizat dupa patriarhalul model al centralitatii.

Pe de alta parte, conflictul tineri-batrani, de care aminteste Nicolae Breban, vine si de aici, adica din faptul ca in prim plan, de la autoritatile critice mentionate, a fost promovata divergenta sterila si de la faptul ca, in loc sa existe un interes pentru sustinerea unui canon estetic, modelele, fie s-au pierdut in marasmul luptei publice, fie au refuzat sa revina la evaluarea literelor. In acest peisaj belicos, in spiritul dublu determinat al negatiei tineresti, dupa reperele centrale, spatiul literar romanesc a fost din pacate de prea multe ori sectionat de vanitati si reactii reprobabile, astfel incat, declaratia ferma a tinerilor a fost aceea ca nu mai au nevoie de traditie. Un nou spirit de avangarda, intr-un peisaj socio-cultural uimitor de asemanator cu cel din primele decenii ale secolului trecut, a bantuit spiritul cultural romanesc postdecembrist. Revenirea spiritului avangardei tradeaza vidul si prin excesele retorice zgomotoase, caci nu de putine ori auzim in jurul nostru, resurectionata din colbul veacului trecut, formula absurda a „Manifestului activist catre tinerime”, „Sa ne ucidem mortii!”

Lupta lui Nicolae Breban, nobila, de sorginte maioresciana, cu excesul de morala comandata a timpurilor pe care le trecem, cu ofuscarile, incrancenarile, ratarile si renuntarile treptate ale criticilor nu este oare prea optimista? Nu putem incheia decat in registru retoric. Altfel, orice deconstructie poate parea, nejustificat, prea vanitos determinata. Dar acest lucru si pentru ca nu putem sa nu-i adresam autorului intrebarea noastra deschisa, iscata din aceeasi tristete, poate mai provinciala decat a Domniei Sale: Cati drepti au mai ramas in Sodoma si Gomora, domnule Breban?

Adriana Teodorescu

Un eseu despre tradare

Am inceput lectura acestei carti sub semnul aprehensiunii. Caci, imi spuneam, care vor fi puterile ei asupra mea, cititor neinteresat de culisele celor care fac sau reflecta literatura, simtindu-ma tot mai instrainat de posibilitatile interpretative la rasfoirea paginilor pline de nume care pareau a anunta instaurarea unui referential greoi, opacizat in el insusi. Ca cititor si critic mi se mai intampla pacate in zona subterana a demersului critic care este lectura, pacate pe care le rascumpar apoi, cel putin asta sper, in spatiul critic propriu-zis. Motivul datorita caruia am ales, aici, marturisirea tine de ceea ce am aflat la sfarsitul lecturii: limitele criticului. In fapt, acesta este, dupa cum vom vedea, doar unul dintre aspectele pe care cartea le aduce in discutie. La terminarea ei, cu orizontul de asteptare tradat, calcat in picioare, am decis ca trebuie sa dau seama de aceasta carte. Care nu doar ca e ocrotita, girata de maestrul Breban si de ceea ce el inseamna pentru cultura romaneasca, dar il confirma. Inca o data, in caz ca mai era nevoie.

Scrierea lui Nicolae Breban este mult mai complexa decat ar putea parea. Departe de a fi o asternere imediata, nefiltrata pe foaie a unor ganduri si aprecieri despre critica romaneasca, avem de-a face cu un construct veritabil. Nici n-ar putea fi altfel pentru cel care concepe realitatea ca un continut problematic, care daca este este putin la indemana, inselator mimetic. „Dintre numeroasele variante de existenta, de «realitate», realitatea insasi, cum stim si de la alti foarte mari scriitori, putand fi de o complexitate mai mult decat paradoxala: discordanta fata de ea insasi si, in felul acesta abia, devenind reala! (p. 129). Chiar motto-ul din Proust, care deschide eseul brebanian aduce in lumina aceeasi prapastie dintre realitate si semnificarea ei: „La réalité n’existe pas pour nous tant qu’elle n’a pas été recrée par notre pensée”. Realitatea, natura sunt altfel nude semantic si carentiale din punct de vedere al ordinii. Se impune asadar o reprezentare a realitatii care sa fie purtatoare de sens. Pana si in cazul unei realitati a criticii. Caci despre critica este vorba in eseul brebanian. Subintitulat: „Sau o incercare de a-mi intelege timpul, cultura din care provin si spiritul ei, in actualitate”. Fapt care introduce, justifica coordonata de eseu, de filon personal asumat. Punctul de vedere este al scriitorului Breban, al omului de cultura Breban, nicidecat al unei instante impersonale in jurul careia ar gravita pretentia completitudinii si a infailibilului interpretativ. „In ce ma priveste, nu as vrea prin studiul de fata sa ma erijez intr-o postura care nu-mi convine si nu mi se potriveste, aceea de arbitru al receptarii. Sunt prea vechi si decis profesionist al romanului ca sa ambitionez la alte titluri. Dar, ceea ce ma ingrijoreaza in studiul de fata, cum se va vedea mai jos, nu e atat starea criticii actuale cat spiritul ei” (p.11). Acesta este unul dintre factorii care opresc analiza de fata sa se apropie de miez cu scopul de a-l descalci apofantic, in termeni de adevarat si fals. Exista, de asemenea, o alta dimensiune a miezului eseului, o dimensiune structurala si conceptuala care probeaza, in adevar, originalitate si viziune culturala de anvergura. In plus, o opera literara, orice opera, este destul de generoasa cu cititorii sai, admitand variate interpretari. In acest punct, analiza de fata isi recunoaste partialitatea voita, asumata.

Complexitatea eseului brebanian se realizeaza atat la nivel de continut pur: discutarea unor chestiuni – literare, culturale, sociale, politice si istorice – foarte spinoase (precum raportul dintre literatura si istorie, preeminenta uneia sau a alteia, identitatea culturala romaneasca), mergand pana la detabuizarea unor conceptii (postcomunismul superior pe toata linia epocii comuniste) sau deconstructia imaginii unor scriitori ori oameni de cultura, purificati in mintea unui public numeros pana la eticheta, emblema (cazurile Liiceanu si Manolescu spre exemplu). Cat si la nivel de arhitectura. In fapt, impartirea in doua nivele este oarecum fortata, mai degraba demonstrativa, si functioneaza la autopsierea operei brebaniene, nu la fiintarea ei in timpul lecturii, unde ele se contopesc si respira simultan, continutul fiind in/al arhitecturalului. Asadar, la nivel arhitectural reprezentarea criticii se articuleaza pe mai multe paliere. Din nou, cu functionare relativ concomitenta. Exista un palier pe care l-am numi al literaturii criticii. Sau o literatura cu critica si critici. De care autorul insusi este constient, vorbind despre „o propulsare in fictiune – asa cum sunt propulsate navele la apa in marile santiere – a unor fiinte vii, de o puternica si complexa personalitate. Dar, spre deosebire de romancierul G. Calinescu care si-a «convocat» prietenii, sub masti diferite si uneori usor caricaturale, intr-un splendid roman, unul din putinele viabile ale stalinismului, Bietul Ioanide, eu, mai franc – sau, poate, cu acea directete a ardeleanului neobosit ironizata de amicii mei munteni! – ii voi aborda direct” (p. 82). Observam ca autorul aduce in acest text doi termeni: acela de fictiune si acela de mod direct, de franchete. Termeni ce se exclud numai in aparenta, caci, in fapt, ambii isi gasesc perfect sensul in eseul brebanian, franchetea apartinand mediului de refractie a realitatii in scriere, acel mediu care este si stie ca este Nicolae Breban. De aceasta literatura a criticii se leaga exceptionalele portrete ale criticilor prezentati, portretizare care converteste persoanele in personaje. Savuroase, profunde, compuse din nuante. Niciodata deplina alocare a raului sau binelui unui singur personaj-critic, niciodata schematizare, previzibilitate sau tuse groase. Chiar in ruptura completa cu orice tentatie de a afla valoarea de adevar a acuzatiilor de tradare aplicate acestora (tradarea e tema coagulanta a eseului), personajele capteaza atentia si strarnesc interesul, abandonandu-si firele referentiale si intrand intr-un soi de fictiune intelectualista, culturala. Si in ceea ce priveste acest aspect, autorul este in totala cunostinta de cauza, intr-o asemenea masura incat in eseu isi fac aparitia, se insereaza elemente de arta poetica: „Sunt prea obisnuit – si tentat! – sa fac portrete, caractere in cartile mele de fictiune, ca sa rezist de aceasta data, aflat in fata umbrelor calde ale celor care mi-au fost amici, mie si artei mele, timp de decenii, criticii si apoi istoricii literari” (p. 22). Tot de palierul pe care l-am numit literar ar apartine si acele digresiuni, acele volute discursive la care autorul recurge adesea pentru a intari, completa sau a se avanta pur si simplu pe o cale intredeschisa in directia principala de discurs. Si nu putine sunt digresiunile, ele conferind eseului un aer de povestire, de naratiune care curge cand lin, cand cotind. Chiar daca focalizarea narativa se face prin intermediul personajelor, se obtin, prin acumulari si inchegari treptate, tablouri sau doar franturi de tablouri ale lumii pre si post revolutionare. Cel de-al doilea palier al nivelului arhitectural al scrierii este cel autobiografic. Aflam in Tradarea criticii un Nicolae Breban care pe langa si in raport cu portretele criticilor il realizeaza si pe al sau. Un Nicolae Breban istoric, care se stie confirmat, validat de timp („Eu am incredere in opera pe care o las!” p. 159), dar si un Nicolae Breban cu indoieli si tresariri care nu ezita sa utilizeze, referitor la sine, cuvinte – dovedind si o auto-fictionalizare, sau cel putin o constructie artistica de sine – ca pretios si ridicol. „Cum am fost adesea, deoarece una din puterile de ne-dispretuit ale artistului adevarat este un fel de don-quijotism innascut care nu numai ca nu se teme, instinctiv, ca orice mic-burghez, de ridicol, ci il provoaca” (p. 137). Dar, orisicum, extrem de important, un Nicolae Breban viu, de o forta uimitoare de gandire si re-gandire a sinelui si a lumii. Practic, una dintre valentele cartii este si aceasta: de repunere in chestiune a sinelui si de re-alegere, re-asumare – nelesnicioasa, caci, pana la urma, pasi spre asumare au fost constituiti (si) de acest eseu – a destinului literar personal. O asumare care implica transcenderea conditiei locale, nationale in sens de restrangere a literaturii la un fel de provincialism cultural, inspre un statut superior. „Nu, recunosc, aici, la sfarsitul acestui eseu, la sfarsitul carierei, nu accept sa fiu tratat asa, aruncat sau inghesuit undeva, la coada marii armate a scriitorilor europeni, laolalta cu bucatarii ei, carutasii, vivandierele, triseurii cartofori, convinsi ei insisi ca ranita lor inexistenta contine un baston straveziu de maresal, laolalta cu negustorii de grane sau confesorii, copiii pierduti, care trebuie, la un moment dat, sa rapaie tobele, ranitii la care se striga sa nu mai geama deoarece ne asurzesc! Nu, vreau, naiv cum sunt, sa mi se accepte un fel de egalitate in pretentii, sau, daca nu se poate, o egalitate in sperante, in… promisiuni! Sa mi se spuna, cu o anume convingere, ca s-ar putea sa scriu la fel de bine, de convingator, de sugestiv sau de reflexiv ca orice neamt, piemontez, parizian sau luxemburghez!” (p. 224). In acest statut superior trebuie sa vedem nu un Breban intr-o auto-contemplatie fericita, caci nu vorbim de un Breban inchis, valorificat, ci de un Nicolae Breban al posibilitatilor de interpretare si al drepturilor de existenta intr-un spatiu cultural-literar extins, unde geografia nu este din start purtatoare de o valoare care sa limiteze. Mai mult, aceasta declaratie este un act de militare pentru insubordonarea generala a literaturii la determinari geo-politice.

Al treilea palier pe care se construieste reprezentarea, dupa cel numit literar si cel autobiografic, este cel eseistic. Un eseu al criticii de critici si de critica. „Un prozator indrazneste sa «intoarca armele» si sa incerce un fel de critica a criticii” (p. 82). In fond, un tip de critica. Piesele criticate nu sunt direct opere, scrieri, ci oamenii, criticii care au marcat literatura romana, de cele mai multe ori din perioada comunista pana in cea post-revolutionara. Poate parea oarecum derizoriu sa critici oameni, dar ei sunt criticati in termeni de valori (morale, deontologice, sociale, literare) si raporturi cu literatura si cultura romaneasca. Critica(rea) nu trebuie inteleasa ca exacerbare a aspectelor negative, ca inflamare voita, demonstrativa, a punctelor nevralgice constitutive personalitatilor acestora. Sa nu uitam ca Breban realizeaza portrete, ceea ce presupune o compozitie echilibrata, o dozare strategica a culorilor. Dimpotriva, toti cei pe care Nicolae Breban ii include in cartea sa pornesc de la pragul excelentei culturale posibile (implinite in grade diferite, niciodata total, tocmai de aici decurgand critica). Cei care din start se gasesc sub acest prag (incompetenti ori falsi ocupanti ai unor pozitii socio-culturale) nu sunt luati in considerare. Numele puse in joc (in critica, am spune) sunt fara doar si poate mari, semnificative cultural: Negoitescu, Lucian Raicu, Matei Calinescu, Nicolae Manolescu sau Mircea Martin. Exista descrieri tandru-nostalgice ale acestora, re-situari moderat-ironice. Tonurile de adresare directa determina aparitia unei oralitati ce actioneaza ca alimentator de vitalitate al scrierii, potentand-o in literaritatea ei, dar si in directia criticii responsabile, directe, fara eschive („De ce, domnule Manolescu, treci mata atat de usor…”, p. 210 etc.). Intre expunerea linilor de forta ale criticilor, a prezentarii relevantei operelor lor pentru cultura si intre o anumita neimplinire a rolului lor se asterne tradarea („tradare sau fuga a criticilor importanti care au marcat, binefacator, perioada nu dificila, ci de-a dreptul extraordinara, in sensul unui perfect absurd social, cultural, a comunismului romanesc”, p. 174).

Este momentul sa detaliem putin formele pe care tradarea le imbraca in scrierea brebaniana. Vom vedea ca, in toate cazurile, tradarea desemneaza o discontinuitate (de asteptari, realizari, realitati etc.) si, de cele mai multe ori, ea reclama o structura morala pierduta. Punctul de plecare al acestui eseu despre tradare, recunoscut de catre autor, l-a constituit cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane, incarcate de un „scepticism devastator si crud”. In primul rand, cea dintai tradare, pornind de la suprafata textului inspre adancime, iar nu invers, o comite Nicolae Breban insusi. In fapt, este o pseudo-tradare, caci e tradare in raport cu o certa obisnuinta de a concepe discursul despre critica ca discurs tare (adica ori gratificator, ori pur si simplu ocolitor al problemelor pe care critica – discurs tare asupra literaturii – le poate pune). Tradarea lui Nicolae Breban este astfel dez-valuire, de-mistificare, slabire a imaginii criticii, care se relaxeaza din unitatea si compactul in care ea se imbraca mai ales pentru publicul ne-scriitor. Un tip de public pe care Nicolae Breban il are in vedere prin aceasta carte, simtindu-se „dator fata de publicul cartilor sale, ca si fata de intreg lectoratul si publicul romanesc, cel care ne-a sprijinit infocat, uneori si fara rezerve” (p. 18). Apoi urmeaza tradarea criticilor de catre critici. A literatilor de catre literati. A artisitilor de catre artisti. O tradare interna manifestata in multiple moduri. Prin retragerea unui sprijin firesc sau chiar neacordarea lui (spre exemplu Mircea Eliade ignorandu-l in strainatate pe Stefan Banulescu sau Brancusi pe Paciurea), prin dezicere (Matei Calinescu punand la indoiala talentul lui Nichita Stanescu; critica post-ceausisca livrand coltului infamiei operele valoroase aparute in comunism; prietenia si increderea literara parasite pentru ratiuni politice) si multe altele. Exemplele sunt numeroase, dar nu dorim un tablou extins al lor, intrucat prezenta analiza se simte incapabila vis-a-vis de valoarea lor de adevar. Ceea ce conteaza este efectul lor cumulat, care justifica, cladeste o viziune brebaniana asupra culturii. Dar, ceea ce fundamenteaza tradarea, vertebra intima, resort al oricarui tip real de tradare este tradarea in critic. Sau tradarea de sine a criticului. Care ades ia forma ratarii, la unii prezenta (sau prezentata!) mai mult decat la altii (cazul Liiceanu, un exemplu). De mentionat ca ratarea nu se produce total, nu este functie de un minim al posibilitatilor, ci de maximul lor. Asa ca, ratarea nu implica parasirea definitiva a spatiului cultural, el ramane in continuare locuit de cei ce nu se implinesc pe masura, fara a fi insa construit, fasonat, reinventat prea puternic de catre aceiasi.

Tradarea, precum aminteam mai sus, se produce mereu in raport cu un reper care este integrat in supra-reperul valoric. Astfel, a vorbi despre tradare este si a vorbi despre valori. Lucru ce, da, in lumea de disolutie valorica in care traim, poate parea vetust. Dar nu modele il vor opri pe Nicolae Breban. Care nu isi concepe publicul cantonat intr-o stabilitate confirmatoare, ba chiar din contra. El, publicul „intelectual, destul de larg la noi, care a fost mereu interesat de soarta literaturii autohtone si care, dupa revolutie mai ales, zapacit si inundat de afluenta enorma de titluri si de presiunea mass-mediei, se regaseste greu, isi cauta el insusi criteriile valorii si ne da noua, creatorilor si comentatorilor de azi de literatura, senzatia de… a ne fi parasit!” (p. 8). Deci, discutarea unor principii valorice nu ar putea duce mai departe decat acest abandon al lectorului. Valoarea in sine, drept concept general, este bulversata, relativizata, devenita dificila si in mod indirect, prin insasi portretizarea criticilor in a caror reusita si traseu literar se impletesc sansa, norocul propriu si nesansa altora. In acest sens, cuvintele lui Matei Calinescu, drept e ca spuse intr-un moment aproximativ explicabil, intim si neincadrabil intr-o vizibilitate efectiv culturala sunt rememorate ca ultragiante: „Ei, ce tot batem atata apa in piua despre valoare? Valoarea este aceea pe care eu o hotaresc! Daca ma scol prost dispus intr-o dimineata si-mi dati un volum de versuri, pun pariu ca am sa-l gasesc ilizibil! A, altceva e daca ma astern la o lectura a unui manuscris intr-o calma dupa-amiaza, dupa o siesta acceptabila, aflat intr-o buna dispozitie gastrica si sentimentala! Cu totul altceva!…” (p. 125). Dar exista multe pasaje in care problema valorii este pusa direct. Nicolae Breban apreciaza ca sintezele sunt necesare pentru o literatura care doreste sa evite o criza valorica. Precum de o necesitate stringenta este, de asemenea, responsabilitatea fata de propriul destin (literar si nu doar) si gandirea lui ca mai putin redevabil istoriei, politicii, non-literarului. „E la mijloc un adevar simplu, psihologic: rezultatul unei lupte, chiar si inegale, cu un individ sau un sistem nu depinde numai de forta sistemului, de organizarea sa, dar si de forta si capacitatea individului, a insului care vrea si trebuie sa-si afirme personalitatea”. (p. 14) sau „Pulsiunea creatiei – a scrisului, a exprimarii sinelui, a unicei experiente personale, biografice, psihologice – nu are o directa legatura cu ambientul, familia, istoria, sistemele administratiei, morala” (p. 216). Aceasta ultima afirmatie are legaturi cu conceptia brebaniana a autonomiei esteticului. Intr-o societate cu tendinte de de-culpabilizare a individului afirmatiile de mai sus – care postuleaza implicit existenta unei doze de libertate in cel mai opresiv sistem – produc cel putin consternare. Astfel se pun in lumina si functiile de compensatie si rezistenta indeplinite de literatura in perioada comunista. De acea parte din literatura care nu s-a lasat modelata de sistem, ci i-a fost, subtil, disidenta. Multe sunt de spus despre felul in care autorul intelege libertatea, despre critica pe care o face automatismelor de gandire a acesteia. Dar cel mai important ramane definirea libertatii ca un soi de dar. Avem „privilegiile reale ale libertatii sociale: votul liber, secret si universal, drepturile de asociere libera, de expresie si de calatorie, pe scurt: dreptul la fericirea si norocul omenesc!” (p. 219). Un dar care nu devine instantaneu realitate, el trebuind sa fie inteles, apreciat, trecut dintr-o stare latenta intr-una activa, plina: „Ce facem noi cu acestea tine, bineinteles, de vointa, luciditatea treaza, de leaderii pe care ii alegem si de reflexele noastre civice si mentale, dobandite sub era comunistilor” (p. 219).

S-ar putea ca Nicolae Breban sa nu aiba dreptate cu tot. Ori cel putin nu tipul de dreptate pe care o epoca postmoderna (ca e sau doar se numeste astfel) il poate asuma. Pentru ca ele, epocile, au propriile lor continuturi si idei privilegiate. Care nu dobandesc mereu oficial statutul de valori, dar se comporta ca atare. Cu toate acestea, daca Tradarea criticii nu poate asigura o buna digestie culturii si literaturii actuale prin problemele ridicate si prin felul ei inedit de a se configura ca un discurs complex despre lume, doar o preconceptie ne-ar determina sa dam dreptate obisnuintelor contemporane in dauna celei dintai. La urma urmei, Dostoievski si depasirea lui sunt doar un iluzoriu efect de perspectiva. O chestiune de reprezentare. Care am vazut cate capcane ascunde. Credem insa ca Tradarea criticii va prilejui benefice seisme si re-interogari.

Magda Ursache

Prozatorul isi intoarce armele

S-a afirmat ca Nicolae Breban isi surprinde, cind nu-si socheaza de-a dreptul, cititorii. Corectez: pe cei neavizati. Cine il urmareste atent stie la ce sa se astepte. Dupa Sensul vietii (care nu-i altul decit Opera, sa nu ne temem de majuscula), nu putea urma decit „tema mortii”, abordata in eseul (ad)mirabil Profetii despre prezent. Cu orgoliul creatorului, Nicolae Breban face un „elogiu al mortii”, riscat si riscant pentru mintile cuminti. Paradoxal, moartea timpurie a tatalui inseamna, intr-un fel, viata care ii ramine fiului, e „o cirja a existentei”, ii sprijina impulsul sa fie scriitor. Pentru ca moartea e vazuta ca o oglinda cu doua fete: una nimicitoare, cealalta salvatoare. ªi trebuie spus ca modul cum priveste moartea scriitorul e luminos si foarte coerent. Bravura? Bravada? Nu. Destinul, de la Heraclit cetire, e propriul caracter. Cind sensul vietii e al creatiei, poti intimpina sfirsitul care se apropie incet, din carte-n carte; o faci „impacat si tare”, formula sadoveniana venita de departe, de la blindul si bunul, multironizatul pastor mioritic.

Exista, crede cu tarie Nicolae Breban, un prezent „mic”, oarecare si un prezent magic, al zeilor. Iar acest prezent zeiesc poate fi pronuntat altfel, accentuat pe silaba prima, ca-n dulcele grai banatean: prézent = dar. Ca sa te bucuri de dar/ har, trebuie sa fii convins ca „taina existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti”. E motoul decupat de Nicolae Breban din maestrul sau, Dostoievski, Fratii Karamazov.

Asa cum dupa tetralogia memorialistica Sensul vietii Nicolae Breban a exersat motivul extinctiei, la fel eseul Tradarea criticii (ed. Ideea europeana, 2009) completeaza alte doua, Spiritul romanesc in fata unei dictaturi si Vinovati fara vina. Dupa tema la Constiinta (Nicolae Breban isi asuma „vina trecutului”, de unde dreptul de a-i judeca pe cei care se inchipuie exemplari intelectual si moral, non-lichele, linsi-prelinsi ca-n basme) urmeaza, firesc, tema la Constiinta Critica. Fiindca literatura e solutia sa de existenta, in numele ei prozatorul acuza curajos tradarea criticii.

M-am intrebat de ce un eseu ca Spiritul romanesc in fata unei dictaturi a fost respins de onorabila editura Humanitas si am gasit raspunsul: Nicolae Breban vede traditia in cheie pozitiva, constructiva, ceea ce ar tine, in numele unui pagubos conformism, de secolele trecute. Noua voce critica declara ca n-are nevoie de traditie, nici de directie, taindu-si criteriul de sub picioare. Or, Nicolae Breban a ales, à rebours, sa scrie despre „specific national cu accentul pus mai ales pe cultura” si Gabriel Liiceanu a refuzat asta. Fara sa-i justifice defectele, Nicolae Breban si-a slujit comunitatea etno-umana. In acea vara care n-a fost vara, la Paris, chiar in anul caderii dictaturii n-a putut scrie altfel despre napastuitul popor, aflat in pericol sa devina populatie: fara repere istorice, fara scara clara de valori, vorbind o limba pocita, lemnoasa. Din pacate, acum, pericolul e acelasi.

Lasitatea romanilor? Mai degraba pasivitatea ca alta forma a luptei. Cum o vede Blaga, care a descifrat taria satului de a boicota istoria, in secole nenorocoase: „Boicotul instinctiv se ridica impotriva istoriei ce se facea din partea strainilor in preajma noastra (…) Satul nu s-a lasat ispitit si atras de istoria facuta de altii peste capul nostru”. Cum o vede si Mircea Eliade in nuvela ªanturile, unde ideea boicotului istoriei e valorificata in fictiune: ultimii supravietuitori ai unui sat, in ajunul unei lupte catastrofale, sapau dupa comoara visata de Batrinul locului: comoara camufla teroarea prezentului care trebuia, cumva, boicotata. Cu siguranta, daca Nicolae Breban ar fi sustinut, ca Sanda Stolojan, ideea „pustiului spiritual din Est” sau cealalta, draga elitei recente – „cultura second hand”, „scrisa intr-o limba de slugi” daca ar fi repudiat „vechiturile” conservatoare, adica pe inaintasi, ar fi fost tiparit cu grabire de Humanitas si i s-ar fi facut si lobby. La fel, daca nu si-ar fi partinit goethean poporul si ar fi venit cu alt tip de abordare: sa dea note proaste romanului generic „canalie de facto” dupa H.-R. Patapievici, sa gloseze pe tema etniei ca arhaitate, a sfirsitului statului, tarii, limbii.Numai ca Nicolae Breban nu nesocoteste viziunea profesoarei de exceptie care a fost Alice Voinescu: „Am intrevazut azi – cu inima, dar si cu spiritul critic – rolul pe care-l are de preluat neamul nostru in lume (…) de a umaniza un Occident prea abstractizat” (Jurnal, caiet XXX, 7 februarie ‘55). Altfel spus, ca Eminescu: „A gindi european, dar romaneste”.

Revenind la Tradarea criticii, pot afirma limpede ca titlul eseului nu m-a socat, ba chiar l-as fi intitulat mai apasat, Tradarea criticilor, ca sa se stie din capul locului cine pe cine a tradat: criticii pe scriitori ori criticii pe ei insisi. ªi, da, critica a tradat, dar a fost la rindul ei tradata de critici. Cum momentul e greu, prozatorul isi intoarce armele: scrie despre critici, se ocupa de critica atunci cind criticii fac altele (scriitorul e superior omului politic, de ce s-ar vrea coborit in politichie?), exercitiile sale de adevar constituindu-se nu intr-o minima, ci intr-o maxima moralia. ªi, pentru ca stie de la mentorul T. Maiorescu adevarul ca „intelegerea raului e o parte a indreptarii”, Nicolae Breban demonteaza – programatic – mecanismul falsului. Citez de la p. 117: „o scara de valori intr-o literatura se construieste, se demonstreaza uneori mai bine, mai intuitiv prin flagelarea exemplelor negative. Ca si prin explicarea mecanismului, falsului, al raului, al nocivului”.

Exemple negative, de „tradare”, detine destule. N-am citit un document de epoca atit de temerar. Cine l-a tradat pe Manolescu (v. episodul antologiei Poezia romana moderna de la G. Bacovia la Emil Botta, retrasa si topita pentru ca ar fi continut „fascisti”), daca nu cobreslasii Stancu-Jebeleanu-Bogza-Cicerone Theodorescu? ªi cine l-a tradat pe Nicolae Breban insusi, dupa protestul publicat in „Le Monde”, contra Tezelor din iulie ‘71, care doreau restaurarea literaturii de comanda sociala, daca nu biroul Uniunii Scriitorilor? In 16 februarie ‘72, a inaintat un Raport, cerind lui Ceausescu scoaterea prozatorului din C.C. Erau, intre cei douazeci si ceva de membri, si trei buni prieteni: Matei Calinescu, Nichita Stanescu si Cezar Baltag. Nu l-au aparat nici Preda, nici Jebeleanu. Au semnat cumincior ce le daduse Z. Stancu sa semneze. G. Ivascu si-a propus sa debrebanizeze „Romania literara”, ocupind cit mai grabnic scaunul gol, tocmai ca sa estompeze protestul. Aceasta demisie anuntata in „Le Monde” a fost ca o moarte anuntata: scriitorul s-a ales cu un fel de stea galbena, a ostracizarii: s-a vazut repudiat de critici, ocolit de prieteni, izolat de cititori. Un nemembru PCR (N. Manolescu) i-a luat locul, cu Ivascu la cirma revistei, unui membru PCR cu vechime totala de 3 ani: un an membru ordinar, doi – supleant CC/ PCR. Nicolae Breban recunoaste ca nu avea ce cauta in politica. Nareaza episodul sine ira si-i de subliniat calmul creatorului, in conditia caruia, de crestin tolerant, nu intra ranchiuna.

Memoria e „mai necesara unora decit piinea si fericirea omului, a familiei”, iar adevarul trebuie repetat, nu spus cind si cind. Nicolae Breban trece in revista tot soiul de tradari… amicale, deschis, fara fereala.

Pentru ca arcul sau detine nu una, ci mai multe corzi, le utilizeaza pe toate. Foloseste coarda ironiei („Eee, cum mai trec vremurile si ideile!”), vorbind despre „revizuirea” lui Matei Calinescu in ce-l priveste pe Nichita Stanescu. Un critic bun e capabil sa apere valorile literaturii lui cu eficienta unei armate. Matei Calinescu ar fi putut s-o faca pentru prietenul Nini. N-a fost asa, n-a fost asa. ªi-i reconfortanta viziunea unui scriitor care se opune incapatinat, indaratnic (tautologic spus, dar las asa), terfelirii valorilor, luptind pentru restaurarea demnitatii scriitorului, sifonata urit postdecembrist.

Biografemul propriu e mereu bine plasat: dosarul Bunavestire, de pilda. Marin Preda l-a respins cind autorul romanului ajunsese cam la fundul literaturii, cu verdictul „nu e marxist”; cenzura i-a facut pe manuscris 2000 de observatii; o plenara CC a desfiintat cartea, dupa ce „Junimea” ieseana a tiparit-o. A doua zi dupa acea plenara care condamnase virulent cartea, prin vocea „amicului” Titus Popovici, Mircea Iorgulescu „s-a grabit”, printre primii, sa arunce piatra”. Unde? „In aceeasi revista unde l-am angajat si i-am dat spatiul critic cel mai prestigios” (Memorii II, p. 108-109).

Contra altui roman, Ingerul de ghips, Popescu-Dumnezeu a comandat patru atacuri. Punct ochit, punct lovit. De altfel, razboiul scriitorului roman contra scriitorului roman s-a purtat de la origini (cu taieri de capete) pina-n zilele noastre, fara armistitii. Iar in acest razboi incap tradari destule, schimbari neasteptate de tabere. S-a luptat „cu ghiarii si dintile” (spusa lui Chisinevschi, care voia sa reformeze cultura romaneasca fara a sti romaneste). Cei care dadeau verdictele au fost si judecatori, si procurori, si executori ai celor pedepsiti pentru ca infruntasera acel sinistru sistem ideologic.

Grupul literar, constata Nicolae Breban, poate fi fertil; nu si gasca veleitarilor. Ca sa iasa din „stalinism” (definit exact ca „tunel al suferintei si al confuziei valorilor, al numelor, al calomnierii traditiei”), poetii si prozatorii saizecisti au simtit sprijinul criticii. Tinerii critici s-au aliat tinerilor creatori care doreau sa faca arta, pacalind politia ideologica. Breban, cu energia sa extraordinara, de berbece narativ, cum imi place sa-l numesc, a avut, atunci, sustinere. Chit ca Tudor Vianu nu i-a recunoscut griffa (aptitudinea, vocatia – nimic) si l-a sfatuit sa se apuce de altceva. Marile proiecte marca Breban au fost infaptuite, critica profesionista, echilibrat-severa a functionat sub dictatura. Cit despre cititor, el era mai greu de multumit ori de inselat decit acela de azi.

Tradarea s-a intimplat postdecembrist. S-a simtit lipsa, din critica de intimpinare, curenta, a celor doua mari condeie: N. Manolescu si Eugen Simion. Zizania pe criterii de partide a facut ravagii. Optiunile politice contrare au dus la atacuri violente: „banda celor 4” – Simion – Sorescu – Fanus Neagu – Valeriu Cristea – a fost pusa la zidul infamiei. La Iasi, eminescologul Mihai Dragan a si murit din cauza unui oprobiu „colegial” concertat.

Moda Ulici, a generatiilor literare discutate in exces, venite pluton dupa pluton, a augmentat confuzia. „Bisericuta” GDS a inseminat aroganta, suficienta, autoritarism, falsa elita fiind convinsa ca detine monopolul adevarului. „Comedie de bulevard”, pune diagnosticul prozatorul, trecindu-i in revista pe noii ciocoi: pe profetologul Brucan, pe „doctorul” Antohi, pe fondatorul de grup, Pavel Campeanu, proful de marxism-stalinism de la Politehnica. Printre ghedesisti s-au descoperit 4-5 informatori Secu. Nu-s multi, cum sustine un fan? Ba destui cit sa compromita grupul.

A pornit de la GDS o viziune de-constructoare, negativista a tot ce s-a scris in comunism. Rica urita dintre „babalici” si imberbi, convinsi ca succesoratul inseamna – automat – ca ar fi mai bun decit predecesorii, neaparat invechiti, a dus la un „fracturism” netarmurit, dar si desantat. S-au unit, in schimb, impostori din toate zarile, incercind sa patrunda in „arca” istoriei literare. Numai ca „arca”-i mica, nu incap toti in ea.

S-a ignorat – cu programa – un adevar simplu: „talentul (dupa Paul Georgescu, sustinatorul lui Nichita Stanescu) e capacitatea de a te exprima intr-o conditie data” (sublinierea ii apartine lui Nicolae Breban). Or, in conditia data, dictatura, s-a produs salvarea prin „metafora”, cum accentueaza eseistul. ªi, mai subtil: „pentru a incastra exceptionalul, expresivul, gindul. Poate viziunea!”; „una dintre regulile creatiei este (…) re-facerea locului comun, a banalului, a stiutului”. Iar puterea”de ne-dispretuit a artistului adevarat” este un fel de „don-quijotism innascut care nu numai ca nu se teme, instinctiv, ca orice mic burghez, de ridicol, ci il provoaca”. ªi N. Breban provoaca fraza dupa fraza, prin observatii despre cultura, politica, istoria mentalitatilor, dar si prin portrete neconventionale.

Dusman declarat al „naturalismului, de sorginte maxim-gorkiana, al mimesis-ului de formula naturalist-istoricista”, Nicolae Breban face ce stie mai bine: portrete literare (de recunoscut modelul: Bietul Ioanide, dar fara cheie de lectura); nu exercitii de admiratie, ci ce-i mai greu: inventeaza ceea ce este. Paradox? Ba fictiocritica. Unul dintre aceste portrete in apa tare mi se pare a fi cel al lui Lucian Raicu, „grand gourmet al marilor rusi de secol XIX”. Intens expresiv e ticul verbal al criticului („ei, n-o fi foc”), aplicat la… moarte: „ei, n-o fi foc nici moartea asta”.

Spuneam ca diagnosticul e dur, pe masura maladiilor spiritului critic: „dezordinea si agitatia fara nume, incarcata de false razbunari, de confuze resentimente, de oportunisme anapoda si graba de a fi, iute, fara nume, cineva in literele de azi” (am citat de la p. 221-222). Daca mai era nevoie de o confirmare a acestei disectii a corpului scriitoricesc intrat in septicemie, ea s-a produs la sedinta ultima a USR. Punerea in scena, maestru de lumini si frine – Horia Garbea, semanind izbitor cu „Benicucu”, asa cum era poreclit de confrati „poetul bardei”. Ce conteaza ce spun „aia”? Totu-i sa nu vorbeasca mai mult de 3 minute. Cinica indiferenta fata de opinia altera, lipsa de respect, batjocura au fost de tot clare.

Punctele nevralgice le stim cu totii: scriitorul roman ramine invizibil in strainatate, dar e invizibil si in tara. Pretul cartii – urias – il izoleaza de public. Piata e libera, cartea e marfa? Vrem sa vindem poezie cum vindem brinza si proza cum vindem carne? Numai ca „marfa” asta nu-i perisabila ca paharul ori batista de unica folosinta. Critica pare sa fi ajuns si ea de tejghea: te laud daca ma publici in editura ta si te cint daca oferi vreun avantaj-serviciu. De ce n-am recunoaste criza criticii de intimpinare? Jurnalistii culturali cu o spoiala de cultura, fara reguli stricte, pot fi capriciosi cit poftesc in laudatio. Constiinta de sine a criticastrilor? Poveste! S-a ivit un fel de critica impotriva naturii, adica a literaturii, cum ai zice anus contra naturii, cenzura actuala fiind „reteaua”, „filiera”, ca papirofagii sa ia meterez dupa meterez, conform dreptului democrat de-a toca hirtie. Critica literara e si ea marfa pe piata libera: se fac prezentari platite, ca manelele la nunti. Cine are bani are si cota literara pe masura, ia si premii USR, cu parale aduse de-acasa Orice usa spre virf functioneaza in montaj: push/pull: exagerari de valorizare (cu adaos) ori subevaluare.

Totu-i sa ai nu ceva de spus, ci ceva de tiparit, cu jind dupa succes literar facil. La babilonicul tirg de carte Gaudeamus, Nicolae Breban n-a avut acces la scena centrala pentru a-si lansa cartile. Microfonul era adjudecat de zina cu gropite Andreea Marin si de zinul Mircea Radu. Cine ocupa vitrinele librariilor stim: Radulestile. Maculatura se da drept literatura; se confunda simplitatea cu simplismul; tehnica seductiei facile e aplaudata de „inlocuitorii” de critici, cita frunza si iarba, intretinind bruiajul de cultura. Solutia a dat-o autorul Tradarii criticii. Si-n orinduirea care facea caz de dialectica, desi n-o avea, e una singura, ca si acum: solidarizarea „ca la razboi” sub oriflama personalitatilor reale. Pentru ca le avem. Inca.

Razvan Voncu

Doua carti in oglinda:

Iluziile literaturii romane de Eugen Negrici

si Tradarea criticii de Nicolae Breban

Au aparut la distanta de un an una de cealalta. Amandoua isi asuma o miza polemica. Au fost deja dezbatute, comentate, adulate si contestate. Iluziile literaturii romane de Eugen Negrici si Tradarea criticii de Nicolae Breban, sunt primele carti de dupa 1989 care, evaluand influenta regimului comunist asupra literaturii, nu mai pun in discutie cartile si scriitorii, ci modul in care ii citim. In locul revizuirilor, asadar, cei doi autori propun o recitire si, in acelasi timp, o intoarcere la literatura vie si la lectura estetica, singura care, in opinia lor, poate fi cu adevarat creatoare.

In randurile care urmeaza, imi propun sa le comentez „in oglinda”, reliefand asemanarile si deosebirile dintre ele, cu convingerea ca aparitia lor si, mai ales, discutiile starnite in urma acestei aparitii vor marca un (nou) moment de reflectie asupra spiritului critic romanesc.

Putine carti contemporane de critica au fost atat de comentate ca Iluziile literaturii romane a profesorului Eugen Negrici. Adulata, premiata, dezbatuta, dar si sever contestata, ea nu a lasat indiferent pe cel care a citit-o. Ceea ce, sa recunoastem, constituie, in sine, o performanta, avand in vedere mediul nostru critic inert si blazat. Dupa cum spunea chiar autorul, intr-o interventie, aceasta a si fost una dintre mizele cartii: sa zgaltaie constiintele critice, trezindu-le din somnul lor comod si egoist, spre a le face sa reflecteze mai serios la literatura si la felul in care citim literatura. In spatele deconstructiei, se afla deci si o constructie si e o proba de inteligenta critica sa cautam aceasta constructie ascunsa si o sa o decelam. Dupa cum, in spatele asprimii profilactice prin care Eugen Negrici se raporteaza la valorile consacrate, nu se afla dispretul fata de aceste valori, ci o mare iubire fata de literatura, ce se vrea si ea descoperita. O iubire dezamagita de modul lenes, conformist si adesea necreator in care ne raportam la valorile consacrate. Nu este, deci, vorba de o contestatie a literaturii romane, cum s-a spus de catre unii critici, ci de o deconstructie a conceptului de istorie literara cu care operam azi.

De la bun inceput, Eugen Negrici se confrunta cu autoritatea unui mare model, care este G. Calinescu. A si fost, de fapt, acuzat ca il contesta pe Calinescu, ca este ireverentios fata de Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent si ca, de fapt, nu recunoaste si nu intelege geniul calinescian. Cred ca, in aceste reprosuri, e vorba, mai degraba, de o confuzie de planuri: Eugen Negrici nu-l contesta pe G. Calinescu si nici nu il face responsabil de mitologia literara parazita, ce submineaza conceptul de istorie literara cu care operam. Pur si simplu, criticul constata ca, prin insusi faptul exceptional al aparitiei Istoriei… calinesciene, istoriografia literara romaneasca a intrat intr-o alta epoca, structural diferita de cea pre-calinesciana. In 1941, cu o apreciabila intarziere fata de alte culturi, Istoria… trebuia ca, din texte disparate, sa inventeze o literatura (si a facut-o, as zice, in chip genial). Noi, astazi, suntem obligati de mersul literelor si de progresele disciplinelor auxiliare, sa o reinventam. Distinctie de structura, nu de detaliu. Tocmai caracterul intemeietor al perspectivei calinesciene deschide in fata istoricilor literari de astazi un camp larg de posibilitati, indemnandu-i la edificarea unui concept pluralist de istorie literara, de esenta liberala.

De aceea, modelul istoric al evolutiei literaturii romane la care adera Eugen Negrici, sugerandu-l in spatele sarcasticei sale deconstructii, se bazeaza pe criterii diametral opuse modelului calinescian. Autorul Istoriei literaturii romane de origini pana in prezent, cautand, cum spuneam, sa inventeze o literatura, a plasat-o in rama istoriei literaturilor europene, spre a-i reliefa universalitatea continuta (si, pana atunci, bine ascunsa). Perspectiva calinesciana este, prin urmare, una a continuitatii fenomenului literar autohton, imprumutata din istoriile literaturilor occidentale si constituita prin analogie cu acestea.

Astfel, G. Calinescu a cautat semnele unor „mituri intemeietoare”, convins fiind ca la temelia unei literaturi europene trebuie sa stea o traditie de esenta clasica. Traditie pe care, la noi, in absenta unei Antichitati scripturale bine reprezentate, o va cauta in folclor si in „apropierea de Elada” a substratului traco-dacic. Apoi a trecut prin Evul Mediu, semnaland cronicile slavone si Invataturile lui Neagoe Basarab, si a poposit in secolul al XVII-lea, incercand sa identifice aici semnele unei Renasteri tarzii sau, in orice caz, ale umanismului. Le va gasi in cronicari si in Dimitrie Cantemir si va aplica literaturii vechi un tip de lectura pe care, mai tarziu, o va teoretiza, in spirit structuralist, chiar Eugen Negrici: si anume, facand apel la operatorul expresivitatii involuntare a textelor vechi. Mergand pe firul continuu al acestei istorii – imprumutat, probabil, din De Sanctis – Calinescu va aronda secolul al XVIII-lea iluminismului, prin ªcoala Ardeleana si prin fanarioti, va plasa la 1830 inceputul literaturii moderne si primele manifestari romantice si va descrie epoca „Junimii” ca pe un „nou clasicism” (in sens valoric). La sfarsitul secolului al XIX-lea, va constata relativa sincronizare dintre simbolismul romanesc si cel francez si va discuta perioada 1890-1918 ca pe o epoca de tranzitie si de dispute intre traditionalisti si moderni. Epoca interbelica va apartine modernismului, avangardei si puternicului fenomen traditionalist, Istoria… consemnand, la final, afirmarea generatiei lui Mircea Eliade si, in compendiul din 1945, aparitia unora dintre componentii generatiei albatrosiste.

Pentru Eugen Negrici, spre deosebire de G. Calinescu, nu analogia cu perspectiva istorica occidentala – cateodata, obtinuta printr-o creatoare interpretare critica a faptelor de literatura – ci tocmai sublinierea diferentelor, a rupturilor si discontinuitatilor, a combinatiei naucitoare de intarzieri si revolte avangardiste, ar trebui sa constituie miza unei noi istorii a literaturii noastre. Specificul evolutiei ei istorice consta, mai degraba, in aceasta neincetata lupta pentru revenirea in actualitate, in – vorba Stolnicului – cresteri si descresteri nu odata deconcertante, decat in mersul lin al unui fond de esenta clasica, de regasit intr-un fel sau altul in toate marile epoci literare.

Deconstructia perspectivei istorice continue, consacrata de G. Calinescu (si urmata de toti ceilalti autori de istorii integrale, de la Nicolae Manolescu la Dumitru Micu), se face in numele unor metode critice mai noi si, in general, al unor schimbari de perspectiva asupra epocilor si curentelor, pe care le-au adus cercetarile din ultimele trei decenii.

In viziunea lui Eugen Negrici, deci, literaturii vechi ii este refuzata, pe buna dreptate, valorizarea estetica, intrucat concepte ca literatura sau valoare estetica sunt de data recenta si nu au fost cunoscute de autorii textelor din secolele al XV-lea – al XVIII-lea, nici macar in literaturile occidentale. Mai departe, contrazicandu-i dur pe protocronisti si amendandu-l cordial pe E. Lovinescu (in capitolul final, intitulat Cateva reflectii asupra literaturii romane, pornind de la Lovinescu), Eugen Negrici arata ca nici anticiparea, nici sincronizarea nu constituie caracteristicile eminente ale literaturii noastre, a carei vitalitate se manifesta mai degraba la sfarsit de ciclu. Scriitorii romani ingroapa stralucit curente si miscari: Cantemir epuizeaza resursele enciclopedismului, I. Budai-Deleanu scrie ultima mare epopee europeana, Eminescu stoarce de seva cele din urma tulpini ale romantismului, Caragiale omoara vodevilul, transformandu-l in parodie, simbolistii romani trec curentul din sfera ezoterica in cea populara, generatia lui Nichita Stanescu si Marin Sorescu creeaza o noua poetica din ramasitele modernismului s.a.m.d. Departe de a vedea in deconstructia operata in Iluziile literaturii romane un semn al complexelor si umorilor negre ale criticului, eu vad in ea o atitudine detasata, increzatoare in forta creatoare a acestei literaturi atat de speciale. Numai un critic care are desavarsita incredere in valoarea literaturii sale poate opera o atat de radicala de-tabuizare si demitizare.

De altfel, cartea nu se nutreste numai din nemultumirea fata de perspectiva clasica, mitizanta si triumfalista, a istoriografiei literare romanesti. Ci si din 1) nemultumirea fata de statutul inferior al literaturii, in actuala societate romaneasca, si 2) constatarea esecului campaniei de revizuiri declansate dupa ’89, campanie care a vizat numai opere si scriitori, iar nu conceptele cu care operam in critica si istoria literara. Iluziile literaturii romane este un semnal de alarma fata de sabordarea literaturii, in conditiile unei societati neculturale, cum este cea de azi, si, in acelasi timp, fata de riscurile spargerii lecturii estetice in tot soiul de lecturi specializate, care nu mai considera textul literar decat un pretext pentru consideratii sociologice, imagologice, antropologice, mentaliste etc. Perspectiva istorico-literara pe care o sugereaza Eugen Negrici nu se distanteaza, in consecinta, numai de cea calinesciana, ci si de tendintele dominante astazi in mediul academic. In fata asaltului destructurant al lecturilor specializate, care fac abstractie de specificul insusi al textului literar – care este si va ramane mereu esteticul – profesorul Eugen Negrici se intoarce la „degetul de lumina” maiorescian si la pledoaria lui E. Lovinescu in favoarea istoriei de valori.

Desigur, Iluziile literaturii romane nu e o carte perfecta si in nici un caz nu si-a propus sa fie una exhaustiva. Eugen Negrici generalizeaza, cateodata, pentru uzul discutiei, sacrificand nuantele si simplificand nepermis anumite chestiuni delicate. De asemenea, discursul sau provoaca, pe alocuri, mai mult decat este necesar. Amaraciunea isi face loc prea des in pagina. Nu intotdeauna criticul are dreptate, pentru ca nu dreptatea este miza cartii sale. De pilda, nu Calinescu este responsabil de toate relele perspectivei traditionale: in primul rand, sa nu uitam ca el insusi a subliniat necesitatea subiectivitatii in istoria literara si nu a pretins niciodata sa fie urmat orbeste. Se stie ca obisnuia sa ii avertizeze pe discipolii sai, spunandu-le: „Cine ma iubeste, se desparte de mine!”. Edificand constructii ideatice de genul celor din Domina bona ori Aproape de Elada (incriminate, ici-colo, fara a fi explicit numite, in Iluziile literaturii romane), obisnuia sa le ceara asistentilor sai Alexandru Piru, Adrian Marino si Dinu Pillat sa elaboreze in scris opinii diferite de ale sale, care erau publicate, alaturi de eseul sau, in Jurnalul literar. Inclin sa vad in asta un avertisment al criticului cu privire la riscurile fetisizarii viziunii sale.

Necesitatea unei noi istorii a literaturii romane a resimtit-o, de altfel, cel dintai, chiar G. Calinescu. Publicarea articolelor sale, in editie completa (in colectia „Opere fundamentale” a Academiei Romane), atesta ca G. Calinescu pregatea aceasta noua istorie, care – daca ne putem baza pe fragmentele pastrate – nu mai semana deloc, in intentie, cu cea din 1941.

Insa, dincolo de asperitatile asumate, Iluziile literaturii romane reprezinta un exercitiu de sanatate a spiritului critic romanesc si de incredere in soliditatea literaturii noastre. Ba chiar, as spune eu, de soliditate a traditiei critice si istorico-literare de la care ne revendicam. Amandoua ies intarite din aceasta deconstructie incomoda, dar necesara, in momentul de fata.

Spre deosebire de cartea profesorului Eugen Negrici, cea a lui Nicolae Breban nu vizeaza intreaga istorie a literaturii noastre, ci este focalizata asupra actualitatii. Nu redefinirea conceptului de istorie literara il preocupa pe romancier, ci lectura (sau non-lectura) la care este supusa literatura care se scrie in momentul de fata si, in general, care s-a scris in cei douazeci de ani post-comunisti. Distingem aici o puternica nota personala, asumata de la bun inceput de autor: dintotdeauna, Nicolae Breban a militat pentru literatura vie si pentru valorile moderne. Insa, dincolo de aceasta deosebire, exista si un substantial element comun, care uneste cartea sa cu cea a lui Eugen Negrici, intr-o pledoarie in favoarea spiritului critic. Si unul, si celalalt deplang abandonul lecturii estetice. Care este inlocuita, in istoria literara, de lecturi partiale, tehnicizate (sociologica, imagologica, psihanalitica, fenomenologica, antropologica s.a.), iar in practica de zi cu zi a criticii de intampinare, de criteriile politicii literare: critica de omisiune, solidaritatea grupului de influenta, indiferenta fata de valoare.

In asta si consta, dupa Nicolae Breban, tradarea criticii: dupa ce a intretinut in cititori si in scriitori, timp de trei decenii, iluzia ca sustine autonomia esteticului si afirmarea unei literaturi moderne de valoare, critica a abandonat, dupa caderea comunismului, aceasta batalie. Inainte de a vedea in titlul cartii, asa cum face Eugen Simion, sensul metaforic contrar, al unei declaratii de dragoste a scriitorului fata de marea critica a generatiei ’60, eu as sublinia tocmai sensul lui propriu: acela al unei dezamagiri provocate de abandonul unei credinte. Care a fost, in perioada 1960-1990, credinta in putinta si necesitatea unei literaturi contemporane desprinse de contextul nivelator, primitiv, al conceptiilor comuniste. I se pot gasi fisuri acestui repros, dupa cum, la nevoie, se pot gasi justificari si pentru abandonul criticii. Insa reprosul brebanian nu poate fi respins de plano: e clar ca, daca literatura actuala a disparut din preocuparile omului obisnuit, de vina nu este numai extinderea fara margini a mass-media, interesul pentru politica sau asaltul publicitatii. Oricare critic in activitate, de pilda, poate furniza o lista cu zece carti mari despre care, in cele doua decenii post-comuniste, s-a tacut in chip inexplicabil, nu in mass-media, ci chiar in sanul breslei. Insumarea acestor liste ne-ar putea sugera dimensiunile ingrijoratoare ale unei adevarate demisii critice, pe care deceniile ’60-’90, cu tot cortegiul lor de traume si interdictii, nu au cunoscut-o.

Nicolae Breban, parca spre a contrazice asteptarile detractorilor sai, nu alcatuieste, in Tradarea criticii, un eseu liber, de factura memorialistica. Volumul este limpede structurat, atat cronologic, cat si ideatic. El se sprijina pe o schita de grup a criticii romanesti, pornind de la momentul crucial al anilor ’60, cand, sub impulsul relativei liberalizari dejiste si ceausiste, disciplina se desprinde de schemele si poncifele realismului socialist si revine la statutul ei liberal. Autorul alcatuieste, deci, intr-o suita de portrete bine executate, cu mana de romancier si cu minte lucida de critic, un tablou al personalitatilor momentului.

Primul capitol ii revine lui I. Negoitescu, critic apartinand „generatiei pierdute”, si a carui reaparitie in literatura, dupa ani de recluziune si interdictie, se produce in atmosfera de relativ dezghet ideologic a anilor ’60. Neapartinand generatiei saizeciste, Negoitescu este solidar cu ea tocmai prin criteriul absolut al autonomiei esteticului, pe care criticul il afirmase inca din 1942, din Manifestul Cercului Literar de la Sibiu, explicit dedicat lui E. Lovinescu. Negoitescu este configurat de Nicolae Breban in toate etapele devenirii sale, in optiunile estetice si istorico-literare, pana la momentul exilului. Romancierul nu-i reproseaza, Doamne fereste, exilul, dar se intreaba de ce Negoitescu s-a indepartat treptat si de literatura romana contemporana, refugiindu-se intr-o fantasma a literaturii clasice, in plina modernitate, si intr-un proiect de istorie a literaturii romane predestinat la esec, din cauza sarjarii prea evidente si nesustinute estetic.

Apoi urmeaza un capitol aparent fara legatura cu miza cartii, dedicat grupurilor literare. In realitate, acesta este capitolul esential pentru intelegerea intregului demers. Nicolae Breban opereaza o modificare de substanta a terminologiei cu care operam in istoria literaturii postbelice, inlocuind conceptul de generatie, de sorginte politica (atata timp cat si generatia ’60, si generatia ’80 isi datoreaza existenta literara unui moment politic: inceputul relativei liberalizari dejiste si, respectiv, inceputul osificarii regimului Ceausescu). Doar in intelesul de generatie de creatie, dat de Vianu, poate fi acceptat acest concept. In locul lui, romancierul ne propune conceptul, mai flexibil si mai dinamic, de esenta liberala, de grup literar, trasand totodata si o harta a principalelor grupuri active in perioada 1960-1990. Meritul acestui tablou al grupurilor literare este ca nu ocoleste chestiunile spinoase si nici realitatea grupurilor de influenta din literatura contemporana.

Este important de subliniat ca, pentru Nicolae Breban, o literatura are forta si prestigiu daca are grupuri literare puternice. Romancierul – acuzat de atatea ori de egoism sau megalomanie – nu se concepe pe sine in afara prietenilor sai literari. Uneori, acestia sunt si prieteni personali, alteori este vorba doar de o prietenie de valori. Caci in literatura valoarea transcende totul si e bine, dupa cum recomanda Lovinescu, sa stim sa ne resemnam in fata ei.

Capitolul dedicat grupurilor literare – viu si plin de culoare, pasionant ca o secventa de roman – creeaza cadrul in care se integreaza firesc cele patru mari portrete de critici literari: Lucian Raicu, Matei Calinescu, Nicolae Manolescu si Eugen Simion. Acestia sunt, in opinia lui Nicolae Breban, criticii esentiali ai literaturii postbelice, cu un rol cheie in impunerea generatiei ’60, in iesirea din marasmul realist socialist si in regasirea modernitatii. Portretele lor sunt realizate „in miscare”, inserate in devenirea literaturii romane, in momentul foarte dificil de la sfarsitul deceniului al cincilea si inceputul celui de-al saselea. Tentatia romancierului de a-i grupa, oarecum, pe tipologii, de a crea in rama personajului real, e recognoscibila, insa nu altereaza autenticitatea reconstituirii istorico-literare a contextului ultimelor patru decenii. Astfel, Lucian Raicu este inteleptul si sentimentalul disimulat, Matei Calinescu (al carui portret apare si in romanul Panda si seductie) este liderul caruia ii place sa patineze pe gheata subtire a ideilor, Nicolae Manolescu are autoritatea greu de contestat a arhitectului principal al ierarhiei cu care operam azi, in timp ce Eugen Simion este cel care are vocatia sintezei, fiind primul creator al unui cadru istoric, in care integreaza literatura postbelica. Nu toti sunt urmariti in amploarea preocuparilor lor critice, caci pe Nicolae Breban il intereseaza, inainte de toate, sa reliefeze solidaritatea lor estetica in sustinerea literaturii contemporane, dincolo de diferentele firesti, in fond, intre personalitati atat de bine conturate. Sensul pe care romancierul il confera demersurilor lor critice este cel al afirmarii esteticului ca valoare esentiala, nu numai in literatura, ci si in societate. Exista, desigur, in cultivarea tenace a esteticului, a valorii, si un sens politic, caci a produce valoare si a te individua, intr-un sistem ce practica nivelarea valorilor si scufundarea individului in colectivitate, este un act de rezistenta implicita. Insa pentru Nicolae Breban altceva e mai important decat politicul: opera. In opinia sa, nimic nu il scuza pe scriitor pentru absenta operei. De aceea si duce mai departe analiza, dincolo de anul 1989, si vorbeste despre „tradarea criticii”.

Sintagma, in paranteza fie spus, poate fi inteleasa in doua feluri: ca tradare a literaturii de catre critica, dupa marea descatusare din ’89, si ca tradare a criticii de catre reprezentantii ei de vaza, care au ales alte drumuri dupa eliberarea de comunism. Romancierul nu privilegiaza fatis un sens sau altul. Ambele pot fi sustinute cu argumente, in textul sau.

Am vorbit despre valoarea extra-literara a esteticului. Nicolae Breban iese din sfera criticii si, patrunzand in cea a sociologiei literare, constata in repertate randuri ca de-abia cultivarea orgolioasa a valorilor literare autentice a creat acea legatura, ce parea indestructibila la un moment dat, dintre scriitori si cititori. Esteticul a asigurat prestigiul literaturii si, totodata, autoritatea sociala a criticii. De aici provine si dezamagirea de acum a scriitorului, care se astepta ca, odata regasita libertatea, aspiratiile creatoare ale scriitorilor sa creasca, iar publicul sa vina, si mai mult decat inainte, in intampinarea lor. S-a petrecut exact pe dos, din pacate, iar Breban acuza in primul rand critica pentru aceasta surprinzatoare involutie. „Tradarea criticii” inseamna, in aceasta acceptie, tradarea idealului estetic urmarit pana in 1989, de catre principalii reprezentanti ai criticii curente: Lucian Raicu si Matei Calinescu se pierd, ca si Ion Negoitescu, intr-un exil in care se indeparteaza brusc si definitiv de literatura romana, Nicolae Manolescu se dedica, fara mare succes, politicii, iar Eugen Simion se lasa acaparat de gestiunea Academiei Romane. Toti patru abandoneaza critica de intampinare si chiar proiectele de sinteze dedicate literaturii contemporane. Lucian Raicu, pur si simplu, refuza sa mai revina in literatura romana (fara a deveni scriitor in cea franceza), Matei Calinescu incepe sa o priveasca oarecum de sus (desi de pe pozitiile unor valori occidentale relative), Nicolae Manolescu va publica o istorie critica in care literatura contemporana este reprezentata de un colaj din vechile sale cronici, in timp ce Eugen Simion se va dedica studiului literaturii confesive sau monografiilor „marilor parizieni” (Eliade, Ionescu), abandonand pur si simplu sinteza Scriitori romani de azi.

Desigur, tabloul brebanian este, la acest capitol, oarecum sarjat, cel putin Nicolae Manolescu si Eugen Simion continuand sa practice critica actualitatii literare, chiar daca nu neaparat sub forma cronicii de intampinare. Multi dintre tinerii scriitori de azi au trecut prin mana lor si, desi nu mai scriu sistematic despre noua literatura, cei doi nu au disparut cu totul din actualitate. Nu sunt convins ca lipsa de autoritate a literaturii se datoreaza in primul rand demisiei lor critice, dar sunt de acord cu Nicolae Breban ca atat Nicolae Manolescu, cat si Eugen Simion ar fi avut mai mult de castigat, ca scriitori, daca nu s-ar fi ocupat de politica si, respectiv, de Academie.

Breban introduce, inspirat, in acest tablou de grup, si alte schite de portrete, in continuarea celor patru. Gabriel Dimisianu, Mircea Martin, Petru Poanta, Irina Petras, Al. Calinescu si Cornel Ungureanu sunt alesi de romancier pentru a ilustra, cel putin ca sugestie, diversitatea fenomenului critic in perioada postbelica. Eu as fi adaugat si alte nume: Valeriu Cristea, Mircea Zaciu, Ion Pop. Dar chiar si asa, tabloul de grup „in miscare” capata adancime si varietate, ca pentru a sublinia contrastul fata de peisajul cenusiu, dezolant, din capitolul urmator, intitulat Stafia prezentului.

Acesta reia unele dintre sugestiile lansate in Grupurile literare, extinzand discutia asupra conditiei actuale a literaturii romane, intr-o societate a-culturala si chiar anti-culturala. Romancierul creioneaza, pasionat, cu acuratete, tabloul actual de forte de pe scena literara, dominata de grupurile de influenta din jurul GDS si, respectiv, al lui Nicolae Manolescu. In fapt, este prima punere serioasa in discutie a legitimitatii structurilor de putere, vizibile si invizibile, din lumea literara. Curajul de a ataca hegemonia Grupului pentru Dialog Social este dublata de constanta cu care romancierul urmareste raportarea liderilor de opinie actuali la valoarea fundamentala a literaturii, care este esteticul. Concluziile sale nu au nimic improvizat sau subiectiv: actualul pol de putere literara nu urmareste un ideal estetic, ci unul de esenta politica si de interese personale.

Tot pentru prima data, Breban afirma limpede si ca optiunea din 1990 a grupului „apoliticilor” (Marin Sorescu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Fanus Neagu), de a se rezuma la literatura, refuzand sirenele politicului, a fost cea corecta, pe care, daca ar fi acceptat-o, intreaga literatura romana si breasla scriitoriceasca ar fi iesit mai intarite, decat dupa un deceniu si ceva de conflicte si preocupari marunte, in ordinea spiritului.

De o particulara atentie se bucura, in acest capitol, reflectarea literaturii contemporane in Istoria critica… manolesciana, Breban subliniind cu finete inconsecventele si inadvertentele criticului. ªi el astepta o altfel de istorie a literaturii, decat cea pe care ne-a furnizat-o Nicolae Manolescu, si trebuie sa recunoastem ca multe din reprosurile sale – vizand, in general, omisiunile si minimalizarile nejustificate pe care le opereaza istoricul – sunt intemeiate. O istorie in care lui Ion Muresan i se acorda o jumatate de pagina, iar lui Ion Horea o pagina si jumatate, are o problema reala la nivelul scarii de valori. Mai ales atunci cand este scrisa de cel mai important cronicar literar de dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Dincolo de titlul provocator (mai provocator decat cel al cartii lui Eugen Negrici), Tradarea criticii se constituie intr-o pledoarie pentru literatura vie si pentru intoarcerea tuturor, critici, poeti si prozatori deopotriva, la uneltele lor. Abandonarea fantasmelor politice si a sterilelor jocuri de putere literara si intoarcerea la creatia majora pot fi, in opinia lui Nicolae Breban, premisele unei noi epoci culturale in istoria romanilor. Autorul nu priveste rolul literaturii din unghiul ingust al scriitorului, ci din cel larg, al natiunii intregi, a carei constructie ca natiune moderna a inceput si s-a bazat pe literatura ei. Prezentul, din pacate, e un spectru, nu are consistenta si nici directie. Nici nationala, nici europeana. In acest haos axiologic, Breban propune ca reper dominant, tiranic chiar, buna si batrana valoare estetica.

E un pariu pentru care sta chezasa insasi opera brebaniana post-comunista, cel putin la fel de importanta ca aceea de dinainte de 1989.

***

Ne aflam, cred, prin aceste doua carti, intr-un moment fast al spiritului critic contemporan. Un moment de trezire, de intoarcere la certitudinea, de sorginte maioresciana si lovinesciana, a preeminentei esteticului, dar si de privire in viitor, catre un nou concept de istorie literara. Ambele eseuri ne indeamna la luciditate si la responsabilitate, caci situatia literaturii, in noul context cultural si social romanesc, e in cumpana. Deconstructia miturilor sau a tabuurilor literare, istorice si contemporane, trebuie in mod necesar urmata de o noua constructie si de o noua lectura a valorilor literare. Vitalitatea brebaniana si scepticismul profesorului Negrici se completeaza in chip fericit, oferindu-le tinerilor un imbold la indrazneala si dezinhibare.

Ion Zubascu

Complementaritati relansatoare

Am fost tentat sa incep abrupt acest punct de vedere despre volumul Tradarea criticii: Nicolae Breban nu trebuia sa publice aceasta carte, si-a facut singur mai mult rau decat i-ar fi putut face cei mai inversunati contestatari ai sai. Pe masura, insa, ce inaintam in lectura, trecand de la Introducere. Ion Negoitescu la capitolul Grupurile literare, din prima suta de pagini a volumului, mi-am dat seama ca pot, la fel de bine, sa schimb radical sensul negatiei initiale: Nicolae Breban trebuia sa publice aceasta carte, mai devreme sau mai tarziu, pentru a se elibera el insusi de anumite poveri ale trecutului comunist si a contribui, prin tentativa sa de elucidare, la limpezirea uneia dintre cele mai primejdioase epoci ale istoriei noastre politice si literare, de „dictatura in dictatura” (p. 261). Desigur, din punctul de vedere al propriei situari in nefastul context dictatorial. Aceasta ambivalenta preliminara intra in consonanta nu doar cu vremurile schizoide pe care le traim, ci si cu vocatia de Ianus bifrons a autorului incitantului volum, numit provocator Tradarea criticii.

Voci simultane

In literatura romana din jumatatea comunista a secolului XX s-a intamplat ceva iesit din comun: unii stalinisti notorii, care au contribuit operativ la genocidul spiritual al culturii noastre, din timpul proletcultismului internationalist, au trecut in opozitie la venirea lui Ceausescu la putere, marsand pe ipostaza de rezistenta prin cultura impotriva tot mai evidentei dictaturi nationalist-comuniste si sprijinind efectiv varfurile din capitala ale generatiei ’80 sa se afirme, astfel ca acesti executori docili ai sovietizarii Romaniei, care au sufocat puscariile cu elita valorilor romanesti interbelice, din timpul dictaturii lui Dej, au aparut cu imaginea spalata, ca „salvatori ai patriei” in cultura romana si relansatori ai ei spre valorile democratice ale Occidentului (cazul lui Crohmalniceanu, in literatura, si al lui Brucan, in politologie). Si asa se face ca azi, prea putina lume mai vorbeste despre crimele culturale ale proletcultismului sovietizant, din timpul cruntei dictaturi a lui Dej, toate criticile fiind centrate pe cei care au reusit sa iasa cu tavanul stalinismului in cap, spre gura de relativa normalitate a tinerei generatii ’60, afirmata intempestiv in secventa scurta de timp a „liberalizarii” din jurul anuui 1965, care parea sa reinnoade legaturile culturale cu perioada interbelica. Iar varfurile celor care ii critica pe „colaborationistii” generatiei ’60 sunt, in cele mai dese cazuri, inocentii ucenici ai fostilor stalinisti reciclati, formati si sprijiniti recuperator de acesti stalpi de sustinere ideologica ai dictaturii lui Dej. In acest context bulversant, cu rasturnari spectaculoase si inversari incredibile de polaritati, cu straturi peste straturi de razvratiri si vinovatii, fiecare pare sa-si aiba adevarul sau. Singura solutie de a discerne adevarul obiectiv din mai maruntele si dramaticele adevaruri personale, dintre aceste tasari istorice de placi tectonice, este receptarea calma a marturiilor si operelor, ascultarea ambelor parti cu atentie, sine ira et studio, dupa ce incrancenarea si radicalismul s-au dovedit inoperante timp de douazeci de ani de tranzitie spre nicaieri.

In acest vartej istoric, prozatorul Nicolae Breban isi are propria sa partitura importanta, ca personaj de prim-plan al frescei generale, in cele patru decenii dramatice ale literaturii romane sub comunism, iar plangerea sa din Tradarea criticii trebuie mai intai ascultata cu atentie, inainte de a trage o concluzie pripita. Oricum, primejdia nu vine dinspre cei care ii cumpara cartile si i le citesc, inainte de a-si forma o parere critica despre punctul de vedere exprimat in paginile lor, ci cu siguranta dinspre cei carora prozatorul le daruie cartile, dar acestia nu i le mai citesc. Si chiar daca volumul Tradarea criticii este mai mult o pledoarie pro domo, cunoscuta fiind trasatura accentuat egocentrica a prozatorului (in cateva pagini, Breban polemizeaza cu dezinvoltura autoscopica inclusiv cu „falsa legenda a megalomaniei” sale), cartea trebuie privita ca o tentativa de elucidare a greselilor politice din epoca trecuta si cea actuala, a posibilitatilor istorice ratate, cu remuscari pe masura, si evaluata mai ales prin seria de intrebari majore pe care le provoaca, dar si prin necesara discutie de principii pe care ar putea-o relansa, miza ei reala fiind aceea de a afla daca operele create sub comunism mai „sunt valabile, cat si la ce nivel?”. Iar in acest sens, Breban se razboieste efectiv cu cei care sustin ca „tot ce s-a facut bine si valoros in cultura a fost facut cu voie de la politie”, ca la pagina 92 a volumului, prozatorul sa marturiseasca singur ca romanul Bunavestire a fost publicat cu ajutorul lui Cornel Burtica, seful Propagandei C.C. al P.C.R., dupa ce cenzura ii facuse 2000 de observatii pe manuscris si ii fusese tinut in sertar la editura timp de doi ani de Marin Preda (cu o oarecare complicitate a lui Eugen Simion), pe motiv ca… „nu e marxist”.

E vorba de acelasi „activist superior de partid, tovarasul secretar c.c. Burtica” (nu inteleg de ce Breban scrie pe tot cuprinsul cartii „c.c.” si nu C.C.!), care i-a dat lui Nichita Stanescu modestul apartament din Piata Amzei. Aceasta compartimentare a viziunii cartii si persoanei marturisitoare pe felii scindate de realitate, care se bat uneori cap in cap, e o constanta a volumului, si pot fi aduse nenumarate astfel de exemple, de functionare simultana a dezvaluirilor la ambele extreme si polaritati.

Plangerea lui Nicolae Breban

Incepand din martie 1990, cand revine in tara si refuza atat propunerea lui Ion Iliescu, cat si cea a lui Ion Ratiu, de-a reintra in politica, dupa ce „s-a fript” in anii comunismului, in cei 3 ani pe care ii regreta, cand a fost membru supleant al C.C., Nicoale Breban are o problema reala, ca si alti importanti scriitori romani, aflati in prim-planul culturii romanesti, in timpul regimului comunist, care si-au afirmat talentul si vocatia „in conditiile date”, Augustin Buzura, D. R. Popescu, Marin Sorescu, Eugen Simion, Constantin Toiu, George Balaita, Adrian Paunescu, Fanus Neagu si multi altii. Toti acestia au constituit, la vremea respectiva, o elita a literelor romanesti, coagulata totusi in conditiile vitrege ale controlului politic total al dictaturii ceausiste, dar cu carti vandute in tiraje ametitoare, tocmai pentru ca literatura cumula si functiile adiacente ale presei, justitiei sau chiar cultelor, intr-o dictatura care controla vietile particulare ale oamenilor, in cele mai mici amanunte. Dupa rasturnarile spectaculoase din 1989, sub ochii acestor scriitori s-a constituit o noua elita contestatara, din care primii au fost exclusi si marginalizati, situatie care se adanceste progresiv dupa douazeci de ani de tranzitie: „Da, atunci, la inceputurile noii ere a libertatii romanesti, am fi vrut – subsemnatul si nu putini dintre creatorii veritabili, incercati, ai literelor contemporane – sa facem parte din aceasta elita.”

Nelinistea unui prozator ca Nicolae Breban creste odata cu semnele tot mai vizibile ca o parte dintre camarazii de transee comunista, care ofereau cel putin aparenta unei solidaritati, au trecut de partea noii elite. Acestea isi constituie treptat un nou canon literar, sub presiunea intempestiva a noilor generatii, dornice de afirmare, ierarhie din care „batranii” sunt amenintati de asemenea cu excluderea. Astfel, la sfarsitul carierei sale literare – laitmotiv care revine pe parcursul volumului – intr-un peisaj al surparii tuturor reperelor anterioare, prozatorul Nicolae Breban se retrage undeva in sudul Spaniei, pe tarmul Marii Mediterane, si scrie aceasta plangere cu accente apocaliptice, pe alocuri, cautand sa-si inteleaga propria singuratate, in mijlocul agresiv al schimbarilor de „adaptare prin dez-adaptare” la vremurile noi, acea „imagine cat de cat acceptabila despre sine”, care sa-i permita sa mearga inainte, dar si singuratatea agresata a culturii romane, parasita chiar de unii dintre stalpii ei anteriori de sustinere, care pareau de neclintit de la datorie. Unde mai e „reala realitate”, se intreaba cu accente dramatice prozatorul, ramas singur intr-un camp de bataie dominat de „non-realitatea” precaritatii si barbariei generale?

Acest statut inacceptabil pentru Nicolae Breban, de „inger cazut”, dupa douazeci de ani de tentative esuate de a restabili legaturile cu „paradisul pierdut”, l-a adus intr-un fel de exasperare, in care a pornit la razboi de unul singur impotriva tuturor, a Europei libere, si mai ales a Monicai Lovinescu, dar si impotriva lui Eugen Ionescu, Eliade si Cioran, si chiar Petru Dumitriu, impotriva Aliantei Civice si a GDS-ului, a Anei Blandiana, a lui Gabriel Liiceanu si Nicolae Manolescu, a generatiei ’80 si a tinerilor, in general, a revistei 22 si a Romaniei literare, impotriva C.N.S.A.S.-ului, a lui Grigurcu, Dinescu, Patapievici si Cartarescu, impotriva tuturor celor care au pus in discutie ierarhia valorica stabilita in timpul regimului comunist: „Sa-i lasam putin deoparte pe predicatorii oricarei morale… arta, cea adevarata, n-are ce asculta de nici un fel de morala, de oriunde ar veni ea! Morala noastra e una singura: credinta in scris, in publicarea foilor noastre” (p. 281). Numai ca acolo unde nu mai e legea morala in noi, nu e nici cerul deasupra noastra, nici zeul lui Femios, locul si timpul golit de moralitate si caracter fiind invadate evident de imoralitate, anarhie, haos si dictatura, cum s-a vazut de atatea ori in istorie.

Cu aceasta tabla a legii in mana, pe care e scris doar imperativul afirmarii cu absolut orice pret, Nicolae Breban poate spera la nesfarsit intr-o utopica, imposibila „re-unire a intelighentiei romanesti”, tocmai pentru ca paradigma care a facut-o aparent posibila in istoria anterioara s-a schimbat ireversibil, subminata din interior chiar de propria inconsistenta… morala.

In puterea cuvintelor

Tuturor criticilor importanti ai generatiei sale, prozatorul le reproseaza o anumita „tradare sau fuga” din critica curenta, o „retragere pe jumatate din campul literelor”: Ion Negoitescu a ramas in Occident si dupa 1989, ca si Lucian Raicu, Matei Calinescu sau Nicolae Balota, Nicolae Manolescu s-a implicat in politica, impotriva structurii sale intime de „soarece de biblioteca”, Eugen Simion a parasit arena literara in favoarea unei functii si implicari academice, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Irina Petras si Al. Calinescu s-au retras in activitati editoriale si obligatii universitare s.a. Dar aici intervine un mic paradox al volumului Tradarea criticii, care submineaza esafodajul teoretic al viziunii lui Nicolae Breban, cu o evidenta ce tine de ironia istoriei: singurul critic important care a ramas in tot acest timp la datorie, in arena literara, scriind saptamana de saptamana despre cartile zilei, nu doar in Romania literara, ci intr-o serie de alte publicatii, este Gheorghe Grigurcu, caruia Nicolae Breban ii recunoaste „puternica personalitate” si „rara eruditie”, atat doar ca acest critic care n-a dezertat, tradand literatura, absenteaza dintre portretele de efigie ale volumului, fiind schitat in cateva tuse negative, in doar doua file, in timp ce lui Lucian Raicu, Matei Calinescu sau Eugen Simion le sunt dedicate zeci de pagini. Aceasta absenta remarcabila dezechilibreaza pledoaria lui Nicolae Breban, dand constructiei de ansamblu a cartii o prea accentuata miza pulsionala, in defavoarea obiectivitatii. E de prisos, cred, sa adaug ca viziunea lui Gheorghe Grigurcu e diametral opusa optiunilor si dezideratelor lui Nicolae Breban in ceea ce priveste literatura romana in post-comunism.

I se pot aduce volumului Tradarea criticii o multime de… critici severe, de la constructia scapata de sub rigoare, pusa mai degraba sub semnul improvizatiei pe fluxul memoriei, cu informatii nu intotdeauna exacte, la stilul eclectic si aluvionar, cu o fraza de multe ori prolixa, inaintand rizomatic, ca un miriapod cu multe virgule, lucruri reprosate inca mai demult de Ion Negoitescu si alti comentatori. Dar nu i se poate contesta patosul unei sinceritati dramatice, in tensiunea de a asigura un element de continuitate cu traditia militantismului romanesc veritabil, „un nou si necesar pasoptism cultural” (p. 223), cu miza pe creatia de anvergura si sinteza identitara, ca mijloace de rezistenta impotriva presiunilor globalizarii. In acest sens, Nicolae Breban se intalneste, paradoxal, cu viziunea unui corifeu al hulitei de el generatii ’80 – e vorba de Alexandru Musina – in credinta vie ca literatura noastra e tanara si vitala, in speranta ca viitorul culturii romane sta in puterea cuvintelor noastre.

Dosar de Aura Christi

Contemporanul. Ideea Europeana,

Nr. 1, 2010

In 1954, M. Sadoveanu, care era presedinte al ARLUS si totodata al USR, a facut, impreuna cu Lascar Catargiu, vicepresedinte la acea data al ARLUS, un schimb, preluand in folosinta gratuita Casa Monteoru si cedand ARLUS imobilul din str. Povernei, devenit sediul Asociatiei de trista amintire pana la desfiintarea ei in 1964. Schimbul s-a facut fara perfectarea vreunui act. La desfiintarea ARLUS in 1964, Casa Monteoru a fost trecuta in proprietatea Primariei Bucuresti si in administrarea IAL „30 Decembrie“, devenit ICRAL „Herastrau Nord“, sectorul 1, care a atribuit USR imobilul, printr-un contract de inchiriere. Asadar, din 1964 USR a functionat in aceasta cladire in calitate de chirias, pina in 1997, cind Primaria a dat USR folosinta gratuita a Casei  Monteoru pe o durata de 10 ani (Hotararea Consiliului General 9/30.01.97), iar in 1998, prin hotararea 71/98, folosinta gratuita a fost prelungita pe o durata de 49 ani, respectiv pana la data de 01.01.2046. Pe 26.06.1999, Ghika Grigore si Angelescu Monteoru Constantin au dat in judecata Ministerul Finantelor, ca reprenzentand statul roman, si Consiliul General al Primariei Municipiului Bucuresti (dosar nr. 2986/99 T.B., Sectia V Civila si de Contencios Administrativ), solicitand, intre altele, revocarea actului de donatie. Comunicandu-i-se de catre Ministerul Finantelor existenta pe rol a procesului, USR a facut cerere de interventie in interes propriu. T.B. n-a acceptat nici solicitarea de anulare a donatiei, nici vreuna dintre solicitarile USR, cea mai importanta fiind recunoasterea dreptului USR de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani. Apelul Ministerului, al Primariei si al USR a fost respins prin decizia 192A a Curtii de Apel Bucuresti. Recursul la Inalta Curte de Casatie si Justitie (dosar 3419/01) nu s-a judecat, fiindca reclamantii au retras plangerea, trecand cauza pe Legea 10/01. Aceasta era situatia in 2005, cand actuala echipa de la USR a preluat conducerea ca urmare a alegerilor. In 2010, am aflat intamplator ca mostenitorii actionasera, din nou, in 2006, in instanta Ministerul Finantelor pentru anularea donatiei, obtinand de data aceasta castig de cauza, si se aflau deja in proces cu Primaria Capitalei pentru restituirea Casei Monteoru. Nu numai ca n-am fost instiintati de cele doua procese, dar ni s-a refuzat de catre jurista Primariei accesul la dosar sub cuvant ca n-avem calitate procesuala, desi aveam folosinta imobilului, iar Ministerul pretinde ca nu poate cauta acul in carul cu fan! Am putut consulta totusi, prin eforturi proprii, dosarul celei de a doua cauze, cu Primaria, din care am aflat de anularea donatiei pe motivul stupid ca ar fi fost facuta „sub amenintarea armelor“. In realitate, Lascar Catargiu era, in 1948, ca si M. Sadoveanu, in gratia regimului si a sovieticilor, dovada functiile detinute la ARLUS si primirea ambilor de catre insusi Stalin la Moscova. In plus, Elena Catargiu a locuit pana la moarte in Casa Monteoru, beneficiind, conform actului de donatie, de o pensie viagera si de hrana zilnica. Am adresat pe 11.03.10 Primarului General al Capitalei o intampinare (inregistrata sub nr. 713/2010) la care n-avem deocamdata nici un raspuns, in care ii atrageam atentia asupra faptului ca nici Primaria, nici Ministerul Finantelor nu ridicasera vreo obiectie in procese, ignorand cunoasterea problemei. Ca si faptul ca nu e vorba de o cladire oarecare, ci de una de patrimoniu, mostenitorilor necerandu-li-se de catre instanta sa faca dovada capacitatii de restaurare si de intretinere a Casei Monteoru, pentru care USR facuse in decursul timpului nenumarate apeluri la cei indrituiti sa conserve patrimoniul, inclusiv la ultimii doi Primari Generali, apeluri soldate cu promisiuni neonorate. Aceasta cladire are, evident, o valoare in sine, dar si o valoare simbolica, ea figurand ca sigla pe carnetele de membru al USR. La jumatatea lui aprilie, va avea loc un nou termen de judecata in procesul dintre mostenitori si primarie, tot in absenta USR. Vom incerca, desigur, o cale de a ne spune cuvantul. Nu pretindem nicio favoare. Respectam dreptul la proprietate. Ne vom supune hotaririi organelor judiciare. Dorim insa sa avem garantia unei judecati corecte si bazate pe stapanirea documentelor. Suntem surprinsi de declaratiile recente facute agentiei de presa Mediafax de catre mostenitori si de catre avocata lor, pline de neadevaruri si de procese de intentie la adresa USR. Nu le meritam, mai ales din partea unor oameni care n-au calcat niciodata in imobilul de pe Calea Victoriei, dar au plecat urechea la barfa publica sau au luat de buna o expertiza in care se afirma ca imobilul e nelocuit. Nici prejudecatile de care dau dovada, cand lasa sa se inteleaga ca USR ar fi o adunatura de parveniti de tip comunist, nu le fac cinste. I-am ruga sa nu uite ca proprietatea cu pricina le-ar putea reveni, nu pentru vreo contributie personala la patrimoniul national, ci prin mostenirea rezultata din munca unor inaintasi merituosi. Suntem inca si mai surprinsi de preluarea unora dintre acuzatii de catre membri ai USR si de „tambalaul“ (expresia apartine unuia dintre ei) pe care au crezut de cuviinta sa-l faca pe aceasta tema. Nici noi, nici cei care ne-au precedat la conducerea USR n-avem vreo vina intr-o cauza extrem de complicata, ca atatea altele lasate in urma de regimul comunist. Si, din pacate, nu putem prevedea nici cum se va solutiona. Ii putem asigura pe membrii USR ca vom face tot ce depinde de noi, in conditiile legii si din convingerea ca dreptul la proprietate este esential in toata lumea civilizata.

Nicolae Manolescu,
Presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania
9 aprilie 2010

In Romania, insa, literatura vie este tratata, in chip incredibil, de neinteles, cu dispret. Iar scriitorul roman a ajuns o entitate de care se poate face abstractie. Fata catre fata cu organismele, institutiile statului (si nu neaparat ale statului), scriitorul roman… nu exista. Literatura romana vie este rau cunoscuta, rau tratata in tara ei. Iar peste granita… nu exista! Aceasta este trista, dramatica realitate care persista de douazeci de ani. Si teama imi este ca modul in care este sabotata sistematic literatura romana in ultimii douazeci de ani, in realitate, este expresia, semnul unui atentat la identitatea poporului roman. Este o afirmatie, se intelege de la sine, de o gravitate extrema aceasta. Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, in fapt, nu mai sprijina literatura romana vie. Nu de ieri. Nici de alaltaieri. Programele culturale au fost suspendate. Achizitia de carte pentru bibliotecile judetene, facuta pe vremuri, an de an, prin Ministerul Culturii, de asemeni. Aproape fiecare ministru al culturii, de cum este instalat – pe criterii evident politice – in fotoliul de ministru, declara cu seninatate incredibila ca este interesat exclusiv de patrimoniu, in consecinta, accentul se pune, in timpul mandatului sau, pe patrimoniu, cultura vie fiind fie data cu brutalitate la o parte, fie identificata, nu rareori, pana la caricatura, cu divertismentul, ceea ce, evident, este, iarasi, foarte grav, astfel incurajandu-se subcultura, maneliada, degradarea treptata a populatiei, impinse incet, metodic spre analfabetizare. Bugetul alocat culturii (o parte covarsitoare a acestuia fiind distribuit, dupã cum se stie, patrimoniului) a scãzut in ultimii ani sub cifra vehiculatã in Apelul pentru salvarea culturii romane vii (2006), de 0,19 % din PIB; aceasta in condiþiile in care, dupã afirmaþiile actualului ministru al culturii, domnul Kelemen Hunor, „in 2009, cultura romanã a asigurat 5,5 % din PIB”. (Miron Manega, in Săptămâna financiară, 12 martie 2010)

Cine este vinovat de aceasta situatie? In primul rand, noi, scriitorii. Sau, cum sustine romancierul Nicolae Breban in volumul Tradarea criticii, aparut la Editura Ideea Europeana – cea mai incomoda carte a anului 2009 – „raul este acasa”, in lumea scriitorilor adica. Libertatea in care a fost aruncata benefic Romania dupa Revolutia din 1989, denigrata de majoritatea membrilor Grupului de Dialog Social, a fost un taifun. S-au clatinat destine, s-au pulverizat la jumatatea drumului promisiuni, cariere, ce pareau a fi – si nu rareori chiar erau! – de prima mana. Criticii importanti, aproape fara exceptii, au parasit terenul literelor vii. „Daruindu-le” prestigiu social, audienta domnilor Liiceanu, Manolescu etc., M. Lovinescu si V. Ierunca – doi excelenti cronicari da radio, care au jucat un rol important, greu de neglijat la Radio Europa Libera, fiind, dupa 1990, inscaunati in tronul de mari sfetnici ai natiunii, de „mari creatori”, „mari critici”, „egali ai celor mai de seama critici romani” – M. Lovinescu si V. Ierunca, asadar, au transplantat, din nefericire cu succes, zazania, dihonia din mediul exilului parizian… pe terenul romanesc, semanand confuzie in lumea postdecembrista. Sub zodia confuziei, nodulii de influenta si putere, inclusiv financiara, pot fi dispusi dupa bunul plac al unui grup (GDS), care astfel isi consolideaza hegemonia, folosind, in ultimul timp, ca arma „bolsevismul anticomunist”. In loc sa fie solidari cel putin ca in plina dictatura, scriitorii s-au impartit in grupuri, grupulete, bisericute, lumea literara fiind fracturata in timp pe principiul (ne)apartenentei la partidul X sau Y, sau la Grupul de Dialog Social. Da, atotputernicul GDS, care, de facto, conduce de douazeci de ani cultura romana, avand reprezentanti in nu putine institutii, departamente, agentii fie private, fie de stat, care duc, dupa cum se afirma – majoritatea – o politica de sabotare sistematica a literaturii vii, a scriitorului viu, in favoarea comentatorilor inrolati, purtand cravate portocalii. „Bolsevismul anticomunist”, se spune, practicat asiduu de unii, nu putini, membri ai GDS – s-a inteles in timp – asigura subventii grase, prestigiu social si – nu in ultima instanta – putere. Atentie, o putere greu de neglijat in conditiile in care membri sau simpatizanti, sustinatori influenti ai GDS-ului se afla la conducerea catorva institutii de prim-plan cum sunt, bunaoara, ICR, Humanitas, Romania literara, 22, USR etc., nu-i asa? Disidentii reali au fost dati, nu o data, cu brutalitate, la o parte. Si cand spun disidentii reali, ma refer la Paul Goma, Dumitru Tepeneag, singurul scriitor, singurul cetatean roman, caruia Ceausescu i-a retras, printr-un decret prezidential, cetatenia, Nicolae Breban, care, ajungand in structurile de varf (a fost membru supleant al C.C.), si-a dat demisia dupa ce au fost publicate Tezele din Iulie 1971.
Literatura romana vie – in acest context ce tradeaza semnele evidente ale unui genocid – a fost pusa la colt. Acestea au fost motivele, unele dintre ele, pentru care am lansat, in anul 2006, pe circuitul presei nationale, scrise si vorbite, Apelul pentru salvarea culturii romane vii, semnat de 900 de scriitori, profesori, intelectuali, studenti, elevi din lume, un Apel despre care dl Manolescu mi-a spus ca este… o tampenie, nu-i asa, Excelenta? Creatorul roman viu este tratat cu dispret, spuneam si alte dati, de politicienii rapace ai tarii. Se pare ca niciodata, in istoria literaturii romane, in istoria civilizatiei autohtone – atata cata este si asa cum este – atitudinea fata de creator, aici, pe pamantul sfintit de umbra statuilor lui Mihail Eminescu si George Bacovia, Lucian Blaga si Nichita Stanescu, Tudor Arghezi si Ion Barbu, niciodata, atitudinea fata de creator nu a coborat atat de jos. In plina dictatura stalinisto-dejista erau azvarliti fie in puscarii, fie in marginalitate sociala spirite ca Tudor Vianu, Mircea Vulcanescu, Bacovia, pentru ca acum, in plina libertate, sa fie improscati cu noroi in paginile cotidianelor de mare tiraj scriitori ca G. Calinescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Nichita Stanescu, Dumitru Tepeneag, Eugen Uricaru, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Cezar Ivanescu, Adrian Marino s.a., opera carora face parte din patrimoniul natiunii romane. Incruntatul C.T. Popescu a batut toate recordurile posibile, indemnand, intr-un text imund, sa fie arsa o parte din opera nichitastanesciana, fara sa fie supus oprobriului public pentru instigarea sa de sorginte fascistoida nici de Academia Romana, nici de Uniunea Scriitorilor din Romania – una dintre cele mai prestigioase institutii ale tarii, care si-a sarbatorit relativ de curand centenarul si care… si-a pierdut, pare-se definitiv, sediul din Casa Monteoru intr-un proces cu mostenitorii familiei Monteoru, fara ca interesul breslei scriitoricesti de a-si pastra sediul de circa saptezeci de ani – o cladire-simbol de buna seama – sa fie reprezentat in instanta printr-o cerere de interventie in proces, cum s-au facut pe cand presedinte al USR-ului era Laurentiu Ulici, apoi Eugen Uricaru. Scuzele de o seninatate incredibila – dupa cum mi s-a spus; daca e adevarat, ceea ce mi s-a spus… incep sa inteleg ca nu mai inteleg nimic – ale actualului presedinte al USR, dl Manolescu, denota, in esenta, dupa cum se afirma, un diletantism fara leac, lipsa capacitatii de a reprezenta breasla si interesele ei, lipsa vocatiei de organizare a unei institutii, mai exact neprofesionalismul manifestat si altadata, de pilda, in cazul disparitiei Partidului Aliantei Civice (PAC). Cu deosebirea ca, de asta data, nu e vorba de un partid creat peste noapte, ci de una dintre cele mai vechi si prestigioase institutii infiintate de scriitorii romani. Da, de scriitorii romani care impreuna cu cativa boieri luminati – ar fi spus acad. Nicolae Breban – au creat Romania Mare. Datoria actualei conduceri a USR-ului – tine de domeniul evidentelor, al banalitatii si al nevoii stringente de a rezista in vremuri tulburi, ostile culturii de nivel inalt, cum sunt cele traversate de noi de douazeci de ani – era sa se informeze si sa faca, de buna seama, cu promptitudine o cerere de interventie in procesul inceput in iarna anului trecut, mai exact, in data de 29 ianuarie 2009. S-a preferat, dupa cum se sustine, tacerea, in favoarea dorintei de a castiga cu orice pret alegerile. Oare numai atat? Acum consiliul USR a fost pus in fata unui fapt, dupa toate probabilitatile, implinit. „N-am stiut”, „primaria, actualul proprietar al Casei Monteoru, nu ne-a informat”, „Primaria a refuzat sa ne dea dosarul, cand l-am solicitat” etc. – aceste si alte justificari incalificabile, dupa cum ni s-a spus, sunt vehiculate, in vreme ce pe site-ul primariei Bucuresti, in doar cateva minute, pot fi gasite nu putine informatii utile referitoare la procesele legate de Casa Monteoru, subiect ce are o pagina impresionanta! Depunandu-se o cerere de interventie in proces, USR, printr-un consilier juridic sau avocat, ar fi avut, din iarna anului trecut!, acces nu numai la dosare, ci si, evident, la procesul de fond. Nestiinta poate fi, oare, o vina? Uneori, se pare, da. Si una foarte grava! Cand o persoana importanta, aflata la carma unei institutii cum e Uniunea Scriitorilor din Romania, isi dovedeste incapacitatea de a conduce aceasta institutie, nu are, e de la sine inteles, decat o singura solutie, si anume: sa-si dea demisia, daca, evident, a mai pastrat un strop de onoare, de demnitate, nu-i asa, Excelenta, dle Manolescu? Pierderea Casei Monteoru este, evident, o lovitura de imagine imensa data Uniunii Scriitorilor. Va invitam, dle Manolescu, sa va retrageti in urbea in care va aflati mereu in ultimii ani, da, la Paris, unde sunteti Ambasador UNESCO, si sa-i lasati pe scriitori sa o redreseze, la imaginea USR ma refer evident, salvand ce mai poate fi salvat. A conduce USR nu inseamna, de buna seama, exclusiv a fi prezent la sedintele consiliului si ale comitetului director, la unele lansari si evenimente culturale, si a emite, cateodata, comunicate de presa. USR lipseste cu desavarsire din viata culturala, sociala romaneasca, iar vina acestei situatii o purtati dvs., dle Manolescu, nu-i asa? Din ce motive pana la inceputul lunii martie s-a pastrat o tacere de neexplicat asupra subiectului Casa Monteoru? Din ce motive USR n-a facut public in comunicatul emis in data de 12 martie 2010 situatia Casei Monteoru? Din ce motive USR nu s-a documentat apropo de procesele intentate in aceasta ordine de idei? Din ce motive USR nu si-a expus atitudinea printr-o cerere de interventie in proces, pentru asta neavand nevoie, dupa cum mi-a explicat un consilier juridic, de acorduri speciale? Membrii USR, Excelenta, au si drepturi, nu exclusiv obligatii. Dreptul de a fi informati cu exactitate figureaza printre acestea. (Apropo de informatii. Zilele trecute am primit o scrisoare amara, trista, in care autorul acesteia – fiul unui mare poet; imi rezerv dreptul de a nu-i dezvalui deocamdata numele – sustine ca in ultimii ani, in chip uimitor, „Uniunea Scriitorilor din Romania a devenit o institutie care actioneaza, de fapt, concertat impotriva scriitorilor cu adevarat valorosi”. In aceeasi corespondenta electronica, acelasi mesager informat asupra vietii literare postdecebriste imi comunica urmatoarele lucruri care nu m-au lasat indiferenta: „Lupta nu se da doar pentru Uniune, ci si pentru viitorul nostru moral, pentru viitorul moral al romanilor in sens amplu, general. Tacerea vinovata poate insemna si asumarea culpei”. M-am gandit indelung, in Saptamana Patimilor, dupa lectura randurilor de mai sus, la izolarea salbatica, la singuratatea atroce, amara, inevitabila, de care am parte in ultimele cincinale, acesta fiind pretul platit si pentru felul meu de a fi, cum sa spun?… un scriitor scortos, incomod, un scriitor care gandeste si simte altfel, un scriitor care a dus, fara voia sa, impotriva sa aproape, cateva „razboaie mediatice”, penduland mereu, obositor, pana la uzura… intre nevoia imperioasa de liniste si echilibru, pentru a-si scrie, firesc, cartile, si incapacitatea de a tacea in vreme ce… alti colegi, nu putini, se spala pe maini, tacerea lor vinovata fiind egala, uneori-adeseori, cu asumarea resemnata a culpei sau… pur si simplu, cu lasitatea mioritica, pe care o detest din rarunchii felului meu de a fi. Ceea ce stiu cu fermitate – o fermitate care imi face sangele sa mai siroiasca deocamdata prin vene – este ca pe mine m-a creat Dumnezeu, ca sa scriu, sa citesc si sa visez; sunt scriitor roman si vreau sa raman scriitor roman, respectat in tara lui, in primul rand. Da. Pretind respect. Nu accept sa fim inghesuiti – eu, cartile mele, cartile autorilor publicati de noi, revista Contemporanul – intr-un colt… mioritic. Vreau sa inteleg din ce motive scriitorul roman este dispretuit in tara lui. Nu, nu caut sa fac dreptate. Dreptatea e o alta meserie. Vreau sa inteleg ce se intampla; si pentru a intelege, am scris, scriu de, iata, circa treizeci de ani, am lansat pe circuitul mass media Apelul pentru salvarea culturii romane vii, si voi scrie in continuare.)

In dorinta de a ma informa, apropo de acest subiect fierbinte, Casa Monteoru – abordat, in Saptamana Patimilor, in paginile cotidianelor, anchetat de MEDIAFAX, preluat de alte agentii de stiri, de bloguri – am formulat o seama de intrebari expediate pe email unor colegi din presa. Horia Garbea, presedintele ASB, intr-un raspuns incredibil – o „atentionare prieteneasca si particulara”, citat din HG; parca dorm si visez urat, zau, parca visez ca vremea NKVD-ului si a „atentionarilor” n-a trecut – expediat pe email, intr-un limbaj aluziv, insidios, ma ameninta cu un proces de calomnie, incercand sa ma intimideze… USR-ul, se stie, are la activ incredibila tentativa de intimidare a poetului Liviu Ioan Stoiciu. Mai e nevoie sa spun ca, avand un temperament de flegmatic violent, crescut „sub rusi” – temperament mostenit de la Tatal meu, iubitul Semion; Dumnezeu sa-i dea lumina acolo unde e si in Vinerea Neagra, cand scriu acest text – uneori-adeseori, am reactii imprevizibile atunci cand sunt amenintata? Uneori, da, recunosc ca la spovedanie, reactiile mele pot fi violente. Si prietenii apropiati stiu asta. Cunosc acest detaliu despre mine si securistii care m-au anchetat pentru relatiile mele cu scriitorii romani.

Stranie reactia lui Horia Garbea, membru in bordul director al USR, nu-i asa? Incredibila reactie manifestata fata de un coleg, membru al USR, care nu e ultimul scriitor al acestei tari, si care, afland de la cativa colegi, membri ai consiliului USR, ca organizatia de breasla a scriitorilor si-a pierdut sediul, se intreaba din ce motive conducerea USR n-a luptat pentru pastrarea acestuia? Straniu, nu-i asa? Din ce motive in comunicatul de presa referitor la sedinta consiliului si a comitetului director al USR din 12 martie 2010, comunicat publicat in presa literara, inclusiv in Romania literara, nu se mentioneaza nimic referitor la pericolul de a pierde Casa Monteoru, sediul Uniunii, o cladire-simbol, „mormant al tineretilor noastre” (expresia ii apartine domnului acad. Nicolae Breban), probabil cea mea valoroasa cladire aflata in administrarea USR, nu-i asa? Ca si cand ar fi vorba de un amanunt lipsit de importanta, unul, asa, de duzina, cum ar fi, bunaoara, pierderea unui pix de serie.

Nu vi se pare orwellian ceea ce se intampla? Nu vi se pare, stimati colegi, membri ai consiliului USR, membri ai comitetului director, nu vi se pare incredibil? Ce sa mai comentezi pe seama „bietei Romanii si a bietei tinere democratii romanesti” (Adrian Marino) – unul dintre drepturile fundamentale ale unui stat democratic fiind libertatea de expresie; asta se invata la scoala primara, daca nu gresesc – daca in anul 2010, intr-o institutie de varf a tarii, o institutie de elita care aduna „constiintele unei natiuni”, o parte dintre acestea – asa e definit, cateodata, scriitorul, daca nu ma insel? – un scriitor care isi exprima opinia intr-un limbaj civilizat, nuantat, punand intrebari atunci cand nu stie sau nu este sigur de o informatie anume, in absenta unei informari exacte (care trebuia, in chip firesc, facuta de USR public, nu-i asa?), este amenintat de un membru al comitetului director al USR… cu un proces de calomnie?

Dupa Revolutia decembrista s-a polemizat asiduu pe marginea crizei literaturii, a crizei poeziei, romanului etc., crize false, in vreme ce de o criza puternica era afectata receptarea, realitate de care s-a profitat, fiind incurajata, pe terenul valorii, confuzia cea mai rapace. Tentativele de revizuire a valorilor semanau, uneori-adeseori, cu un soi de rafuiala. Literatura romana, creatia propriu-zisa, au cunoscut, in plina libertate, o inflorire formidabila, fiind umbrite oarecum de cultivarea lipsita de masura, de nuante, de perspicacitate, a traducerilor, evident necesare, cu precizarea ca, in mod obligatoriu, trebuie pastrata o dreapta cumpana, o proportie justa, deliberat echilibrata, intre creatia originala nationala vie si traduceri. Au aparut capodopere romanesti: trilogia lui Dumitru Tepeneag, Hotel Europa; trilogia lui Nicolae Breban, Amfitrion, tetralogia Ziua si noaptea, ultimul volum al acesteia, Jiquidi, fiind unul dintre varfurile romanului postbelic; romanul lui Augustin Buzura Recviem pentru nebuni si bestii. Eugen Uricaru a dat literaturii romane postdecembriste romanele Supunerea, Cat ar cantari un inger. Petru Cimpoiesu a publicat Povestea marelui brigand. Alexandru Ecovoiu – Eclipsa. Radu Aldulescu – Amantul colivaresei, Ingerul incalecat, Mirii nemuririi. Varujan Vosganian – Cartea soaptelor, o constructie epica de prim nivel, un ravasitor document al genocidului armenilor. D.R. Popescu – Intoarcerea tatalui risipitor. Gheorghe Craciun – Pupa russa, Frumoasa fara corp. Gheorghe Schwartz  – Axa lumii, Politica si presa, Cei o suta. Culoarul templier, Oul de aur.
Stralucite sunt unele, nu putine, romane semnate de poeti, afluxul servilor lirei spre imperiul romanului denotand o foame de constructie, vointa de a desface paleta genurilor abordate. In seria de poeti-romancieri se inscriu Gabriela Melinescu, poeta care a dat literaturii romane Copiii rabdarii, Ruxandra Cesereanu cu Tricephalos, Nichita Danilov cu Masa si extraterestrul, Talpi. Mircea Cartarescu, autorul trilogiei Orbitor, care va ramane, probabil, in primul rand, prin volumul intai, piesa valoroasa a constructiei romanesti a acestui varf de lance al optzecistilor, celelalte doua volume fiind neverosimil de inegale. Daniel Banulescu a publicat Cei sapte regi ai orasului Bucuresti, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor. Mihail Galatanu a pasit pe terenul epicului pur cu Strada Plantelor si Mesterii de clopote. Iar Liviu Ioan Stoiciu cu Femeia ascunsa, Grijania, Romanul-basm si Undeva, la Sud-Est.

Am inceput, in mod previzibil, cu romanul – recurgand la o enumerare, de buna seama, incompleta – fiindca acest gen prestigios, e stiut, denota maturitatea unei culturi. Nici unul dintre romanele mentionate nu a fost transformat in eveniment literar de anvergura nationala. Repet, nici unul, cu exceptia Orbitorului cartarescian, transformat in mega-eveniment de Editura Humanitas – cea mai mare editura din istoria poporului roman, dupa cum se sustine, asa cum Romania literara este cea mai importanta revista a tarii, iar criticul N. Manolescu, se putea altfel?, cel mai mare etc., nu-i asa? Ce naivitate sa crezi ca vremea lui „cel mai”, „cea mai” a trecut!

Poezia a stralucit in cei douazeci de ani. Poezia a suferit in ultimii douazeci de ani fata catre fata cu mareea liricoida de calitate indoielnica. E suficient, in acest context, sa mentionam cateva nume de poeti afirmati cu brio dupa ’90: Cristian Popescu (a murit prea devreme, din nefericire!), Ioan Es. Pop, Daniel Banulescu, Ruxandra Cesereanu, Mihail Galatanu. Ma refer la nume consacrate deja.

Dintre sintezele ce trateaza literatura romana, editate in ultimii ani, mentionam, in primul rand, Iluziile literaturii romane de Eugen Negrici, o carte-eveniment care incearca sa trezeasca, sa zguduie spiritul critic autohton; Istoria literaturii romane contemporane (1941-2000) de Alex Stefanescu, remarcabila prin calitatea scriiturii si prin constructie; O istorie a literaturii romane de Ion Rotaru; Istoria literaturii romane de azi pe maine de Marian Popa, o lucrare impresionanta sub aspectul informatiei, in care falsa legenda la limita calomniei se insinueaza in comentariul operei scriitorilor; Istoria literaturii romane de Ion Negoitescu, interesanta si densa, sclipitoare stilistic vorbind, lacunara, profund lacunara, cu bibliografia neadusa la zi.

Asteptata ca unul dintre cele mai importante evenimente literare ale ultimelor doua decenii, Istoria critica a literaturii romane, semnata de N. Manolescu, e una dintre dezamagirile memorabile sau – cu vorbele lui Eugen Negrici – o alta iluzie a literaturii romane. Comentarea literaturii romane postbelice pacatuieste, in paginile respectivei istorii, prin bibliografia lacunara, prin lecturile neaduse la zi, dar si prin subevaluarea unora dintre marii scriitori romani; de pilda, Lucian Blaga si Nichita Stanescu, pentru a aduce exclusiv doua pilde din suita celor existente. Sclipitoare sunt unele dintre cronicile din prima tinerete ale dlui Manolescu, incluse in cuprinsul istoriei d-sale. Ne pare rau sa o spunem, dl Manolescu a parasit, in ciuda gesticulatiei sale ce vrea sa sugereze contrariul, terenul literaturii romane vii, tradandu-si, in plina libertate, dupa cum sustine romancierul Nicolae Breban, vocatia. Vocatie urmata, respectata in vremuri tulburi, sub dictatura, cand scriitorii romani, unii dintre ei – unele varfuri, mai exact – erau solidari si, uneori-adeseori, reprezentau o forta, un pericol pentru putere… Nu in masura – e adevarat, cu cateva exceptii; ma gandesc la Goma, Tepeneag, Buzura si Breban – in care unii scriitori constituiau o piesa de rezistenta de „neimblanzit”, o forta de temut, la rusi sau polonezi, de pilda, facuti, pare-se, din alta „stofa”. Dar totusi… o forta, un pericol. Ceea ce nu se poate spune atunci cand ne uitam in gradina literelor romane, inclusiv in cea din ultimii douazeci de ani.

E suficient sa urmaresti, „privitor ca la teatru”, dialogurile, intre multe altele, dintre Traian Basescu si G. Liiceanu, e de ajuns sa urmaresti curtea facuta de autorul Jurnalului de la Paltinis sau de H.R. Patapievici presedintelui tarii, ca sa te apuce plansul… Tinichigii si ospatari sa crestem! Ca filosofi… avem destui. La acest capitol, ce mai, ii batem de departe pe toti, inclusiv pe nemti! Biata literatura romana, care a rezistat cu brio tavalugului proletcultist. Biata literatura romana, care a rezistat uneia dintre cele mai barbare si salbatice dictaturi din Europa, dand opere comparabile cu operele de varf ale Europei, fara nici un complex, de orice speta! Biata literatura romana care nu si-a consumat modernitatea, avand abrupt parte de diversiunea numita postmodernism, diversiune care a durat circa doua decenii. Biata literatura romana, cu modernitatea ajunsa la nici jumatate, are parte, iata, de douazeci de ani, de hegemonia comentatorilor, creatorul pur-sange, creatorul viu fiind mentinut, in chip incredibil, in marginea lumii literare. Lipsa de solidaritate a scriitorilor romani, in chip evident, ii va costa, se pare, nu putin; lipsa de solidaritate ne va costa pe toti, fara exceptii. Poate, inclusiv disparitia USR. Pierderea Casei Monteoru este, din pacate, un prim semn, nu-i asa? Ce va urma?

Nicolae Breban sustinea, acum cativa ani, urmatoarele: „Daca un organism nu reactioneaza atunci cand este atacat, acest organism este fie pervertit, fie mort”. De un timp, ma intreb obsesiv, cu „gravitate disperata” – ar fi spus Rainer Maria Rilke – nestiind ce anume sa raspund: noi, scriitorii romani, suntem pervertiti sau… am murit demult?

Vinerea Neagra,
2 aprilie 2010

Procesul a fost deschis in 29 ianuarie 2009, pe legea 10/2001, de Ioana Angelescu, Ioana Angelescu - la S.C.A. Ciurezu, Gaube si Nora-Geta Angelescu Monteoru, in calitate de reclamanti, impotriva Primariei Municipiului Bucuresti - proprietarul imobilului din Calea Victoriei, cunoscut cu denumirea de Casa Monteoru si dat in folosinta Uniunii Scriitorilor din Bucuresti.

Actiunea in instanta a fost deschisa dupa ce, in anul 2006, mostenitorii au obtinut de la Ministerul Finantelor anularea actului prin care imobilul respectiv a fost donat statului roman, dupa cum a declarat pentru MEDIAFAX Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania (USR).
Uniunea nu a fost chemata ca parte in proces, desi USR are in folosinta Casa Monteoru, care este clasata ca monument istoric de interes national. Manolescu spune ca „lucrurile sunt destul de grave”, intrucat Uniunii i s-a refuzat de catre Primarie accesul la dosarul din instanta.
„Noi nu am fost in niciun fel parte in proces. Faptul este ca mostenitorii – impotriva carora am castigat (USR, n.r.) un proces in anul 2003 - au facut un proces de anulare a actului de donatie a Casei Monteoru. Lucrurile sunt destul de grave. Pana acum, noi nu am putut sa ne amestecam in acest proces, desi avem in folosinta acest imobil. Procesele pentru anularea actelor de donatie se fac prin intermediul Ministerului de Finante si al Primariei Municipiului Bucuresti, care este proprietarul cladirii, noi avandu-l in folosinta”, a explicat Nicolae Manolescu.
El a spus ca „statul roman se leapada de aceasta cladire”, precizand ca Ministerul Finantelor a anulat, in 2006, actul de donatie, fara sa faca vreo intampinare.

„Inca din anul 2006 s-a anulat actul de donatie si Primaria a fost data ulterior in judecata. Statul roman se leapada de aceasta cladire. Nu s-au respectat mai multe proceduri. Ministerul Finantelor nu a facut nicio intampinare la solicitarea mostenitorilor de anulare a donatiei Casei Moneteoru catre USR. Nici Primaria nu a facut nicio intampinare. Primaria a refuzat sa ne dea dosarul, cand l-am solicitat”, a spus Nicolae Manolescu.
Presedintele USR a mai afirmat ca Uniunea va incerca sa intervina ca parte in acest proces, in data de 14 aprilie, la urmatoarea infatisare de la Tribunalul Bucuresti. „O sa incercam sa intram ca parte in proces, nu stiu daca o sa reusim”, a mai spus Manolescu.

De cealalta parte, Elena Ciurezu, avocatul mostenitorilor Casei Monteoru, a declarat pentru MEDIAFAX ca actul de donatie a Casei Monteoru, facut intre Elena Lascar Catargi, fiica lui Grigore C. Monteoru, si ARLUS (Asociatia Romana a Legaturilor cu Uniunea Sovietica) s-a facut in conditiile in care Elena Lascar Catargi a fost amenintata cu arma si fortata sa doneze imobilul, cu tot ce exista in el.

„Ne-am judecat pe fond, apel si recurs si s-a constatat, printr-o hotarare irevocabila, nulitatea actului de donatie”, a explicat Elena Ciurezu.
Ea a precizat ca mostenitorii Casei Monteoru au facut solicitare si la Primaria Municipiului Bucuresti pentru restituirea imobilului, ulterior adresandu-se instantei, in baza legii 10/2001. „S-a efectuat expertiza, s-a identificat imobilul, s-a observat starea jalnica in care acesta se afla. Teoretic, acum ne putem judeca”, a spus Elena Ciurezu.

„In procesul de fata nu cerem daune, desi imobilul este intr-o stare deplorabila”, a explicat ea, precizand insa ca, dupa restituirea imobilului, trebuie stabilit ce se va intampla cu bunurile mobile care se afla in Casa Monteoru. „Trebuie sa vedem si ce se va intampla cu bunurile mobile din imobil. Sunt lucruri de patrimoniu si vrem sa le recuperam”, a mai spus Ciurezu.

Ioana Angelescu si mama sa, Nora-Geta Angelescu Monteoru, sunt cele care revendica Casa Monteoru, in calitate de „mostenitori directi” ai lui Grigore Monteoru, dupa cum a declarat pentru MEDIAFAX Ioana Angelescu. Ea a precizat ca sediul real al Uniunii Scriitorilor este Casa Vernescu, situat pe Calea Victoriei la nr. 133, si nu Casa Monteoru, situat pe Calea Victoriei la nr. 115, asa cum sustine Uniunea.

„Am urmat procedura legii 10/ 2001. Ar fi trebui ca imobilul sa ne fie restituit de la sine, dar, din pacate, lucrurile se misca foarte greu la Primaria Municipiului Bucuresti, asa ca am dat in judecata Primaria. Casa se degradeaza tot mai mult, USR nu a investit si nu s-a ocupat nici macar de reparatiile curente. Lucrurile sunt complicate, grave si triste. Noi nu privam Uniunea Scriitorilor de locul unde-si desfasoara activitatea. Sediul lor este Casa Vernescu, pe Calea Victoriei, primit la inceputul anilor ‘90 si transformat in cazino. La Casa Monteoru este un local pe care-l folosesc ca sa castige niste bani in plus, sa organizeze nunti si tot felul de filmari. Casa Monteoru nu este sediul lor. Sediul lor este Casa Vernescu, un sediu mult mai elegant, tot pe Calea Victoriei. Daca ar fi vrut sa pastreze si Casa Monteoru, ar fi trebuit sa aiba minimum de interes. Asa o bataie de joc e foarte greu de explicat, mai ales din partea unor oameni de cultura”, a declarat pentru MEDIAFAX Ioana Angelescu.
Ea a mai spus ca imobilul Casa Monteoru trebuie restaurat si va avea, dupa retrocedare, tot o destinatie culturala: „Casa Monteoru trebuie restaurata si nu daramata, asa cum se arata situatia in prezent”.

In ceea ce priveste bunurile mobile din Casa Monteoru, Ioana Angelescu spune ca multe dintre acestea au fost furate sau distruse. „In urma cu un an au fost scoase usile monumentale ale Casei Monteoru si inlocuite cu usi chinezesti. Obiectele s-au deteriorat, se face enorm de mult rau. Noi le-am fi recunoscatori celor de la USR daca si-ar lua arhivele si birourile pe care le au, facute in Pipera sau mai stiu eu ce alte fabrici de mobila de pe vremea comunismului”, a mai spus Angelescu.

Uniunea Scriitorilor din Romania (USR) este succesoarea Societatii Scriitorilor Romani (SSR), care a fost creata in anul 1909 si a functionat sub aceasta denumire pina in martie 1949. USR a folosit Casa Monteoru incepand din 1952, iar in 1997, Primaria a dat imobilul in folosinta Uniunii pentru o perioada de 49 de ani, potrivit reprezentantilor USR.

Potrivit site-ului www.uniuneascriitorilor.ro, casa Monteoru-Catargi, in prezent sediul Uniunii Scriitorilor, a fost construita in 1874 de Alecu Niculescu si mostenita de fratele sau, Nicolae Niculescu. Casa a fost cumparata in 1883 de catre marele proprietar funciar Grigore C. Monteoru (1831-1898), cel care a infiintat – pe mosia sa – statiunea Sarata Monteoru din Buzau. La scurt timp de la achizitionarea ei, intre 1887-1889, arhitectul Nicolae Cutarida renoveaza radical cladirea, amenajand interioarele in stil eclectic francez, cu plafoane pictate in stuc, cu lambriuri din esente rare, cu scara monumentala.

Saloanele mari, cu oglinzi, aveau peretii tapisati cu matase frantuzeasca, iar mobilierul era adus de la Paris. In micul parc din fata casei, Grigore Monteoru a amplasat trei statui pe care le adusese din Grecia, carora li s-au adaugat inca doua, realizate in 1898 de sculptorii Ion Georgescu si Ion Valbudea, infatisand agricultura si industria romaneasca (acestea din urma au disparut in 1917).

Dupa Primul Razboi Mondial, casa a adapostit, un timp, Legatia Poloniei (in 1923), ramanand apoi in posesia fiicei lui Grigore Monteoru, Elena, si a sotului ei Lascar L. Catargi pana in 1949, cand a fost nationalizata, se mai spune pe site-ul USR.

sursa MEDIAFAX
29 martie 2010

Nota Conte: Articole axate pe acelasi subiect, puteti citi si in Gandul, Cotidianul, Romania libera, Romania literara, Saptamana financiara etc.