Ideea Europeana – EuroPress
relanseaza site-urile
www.ideeaeuropeana.ro
www.europressgroup.ro
intr-o formula originala, atractiva, moderna
Veti gasi sistematic pe aceste site-uri noutati editoriale aparute la
Editurile Ideea Europeana si EuroPress group,
carti eveniment, dezbateri incomode, polemici, autori si opere de valoare,
relatari despre evenimente nationale, europene si non-europene
Editura EuroPress
Alfonso Armada
Furtunile - Los temporales, poeme
Traducere de Diana Cofsinski
O carte de poeme exemplara, semnata de unul dintre cei mai importanti poeti spanioli contemporani.
Alfonso Armada nascut in Vigo (nord-estul Spaniei) in 1958, a studiat jurnalistica la Universitatea Complutense si interpretare la Scoala Regala de Arta Dramatica din Madrid. A lucrat ca ziarist pentru El Faro de Vigo. Dupa 14 ani petrecuti in redactia ziarului El País se transfera, din ianuarie 1999, la ziarul ABC si pleaca, in calitate de corespondent, la New York, avand sediul central al redactiei in cadrul Natiunilor Unite, de unde a scris articole si a transmis date despre atacul contra Turnurilor Gemene. In vara anului 2005, se intoarce la Madrid si revine in redactia ziarului ABC, in calitate de reporter al sectiunii duminicale D7. A fost trimis special in Sarajevo, oras aflat sub asediu, si in Ruanda, de unde a relatat despre genocidul din acea zona. Incepand din toamna anului 2009 este directorul Master-ului de jurnalistica al ziarului ABC si este unul dintre promotorii revistei digitale, in spaniola, fronterad.com. Din experienta sa, in calitate de trimis special in Africa, din tari precum Angola, Mozambic, Sudan, Somalia, Congo, Liberia, Burundi, Ruanda au luat nastere Caietele Africane, editate de Península, unde a mai publicat Spania, din soare catre soare si Murmurul de la frontiera mexicana (carte despre calatoria din vecinatatea Mexicului cu SUA, din Matamoros la San Diego, ambele cu fotografii realizate de Corina Arranz).
Editura Ideea Europeana
Liubita Raichici
Vasko Popa – o frontiera poetica
„O ilustrare elocventa a pozitiei pe care poetul Vasko Popa o ocupa, la ora actuala, pe plan mondial, este faptul ca Barack Obama, in campania sa electorala pentru presedintia SUA (pe care a si castigat-o), a afirmat, in 27 octombrie 2008, pe blogul Fundatiei internationale Harriet, ca poetul sau preferat este Vasko Popa cu volumul Cutia mica, fiindca Vasko Popa: ,,Este constient si responsabil de lumea in care traieste si de propriul sine”. Nici John McCain nu s-a dus prea departe, preferandu-l pe confratele lui Vasko si, pana la un punct, modelul sau – Henri Michaux. Aceasta este partea buna si frumoasa a lucrurilor, care se datoreaza celor doi stalpi de sustinere internationala a lui Vasko Popa, de aducere permanenta a poeziei lui Popa in spatiul vast, universal, al limbii engleze: Anne Pennington, traducatoarea si prietena familiei Popa (ale carei traduceri, si dupa moartea ei, sunt, in continuare publicate), dar mai ales Charles Simic, unul din poetii americani de frunte, de origine sarba (a emigrat in SUA la saisprezece ani), castigatorul Premiului Pulitzer in anul 1991, si care n-a incetat nici o clipa sa sustina destinul de poet universal al lui Vasko Popa. De cealalta parte insa, politicul a jucat si in cazul lui Popa, ca si in cazul altor lideri, fie ei si formatori de opinie poetica, un rol nefast…” (Liubita Raichici)
Contemporanul. Ideea Europeana –
intr-o formula inedita,
cu o macheta noua si o distributie nationala
Revista Contemporanul este unul dintre brandurile cele mai vechi şi mai prestigioase din Romania. Infiintata la 1881, revista cunoaste, la inceputul secolului XX, o perioada avangardista, cand aparea cu titlul Contimporanul, apoi real-socialista, pentru ca dupa 1990, cu subtitlul Ideea Europeană (un alt brand prestigios, an infiintare: 1919), aceasta veche si prestigioasa publicatie sa aiba o directie europeana.
De interes national, sunt rubricile de stricta actualitate, polemice, bref, eveniment, stop, cronica literara, film, teatru, viata social-politica, semnate de scriitori, ziaristi de prims linie a vietii culturale si sociale a tarii: Nicolae Breban, Calin Caliman, Irina Petras, Stefan Borbely, Razvan Voncu, Nicolae Balota, Basarab Nicolescu, Dana Duma, Aura Christi etc. In urma unui sondaj de opinie, Contemporanul s-a plasat printre primele 10 publicatii de cultura din tara.
In curand: www.contemporanul.ro
nr. 3, martie 2010
Din cuprins:
■ Nicolae Breban · Lucian Raicu ■ Nicolae Balota · Principiul poetic ■ Basarab Nicolescu · Un boier al spiritului: Alexandru Rosetti ■ Marian Victor Buciu · Poezia romaneasca in Istoria… manolesciana ■ Stefan Borbély · In asteptarea unei carti care va supara multa lume: Ioana Macrea-Toma: Privilighentia ■ Cartea viselor (6) de Irina Petras ■ Maria-Ana Tupan · Fragmente ■ Razvan Voncu · 13 noi Rotonde ■ Aura Christi · Elogiul suferintei. Intre baronul Charlus, Marcel si Castor ■ Irina Ciobotaru · Romanul ca travail de mémoire. Cartea soaptelor de Varujan Vosganian ■ Magda Ursache · Un reporter douamiist sau „Umilinta orgoliului ■ Adriana Teodorescu · Alt mod de a pierde: nemurirea/ 13 adriana foto adriana ■ Controverse la palatul Mogosoaia ■ Poeme de Gabriela Cretan ■ Polemice ■ Rodica Marian · „Orbirea” Luceafarului si „cenusa” din inima lui Eminescu ■ Florin Oprescu · Sublima lectie despre cub ■ Ion Zubascu · Fabuloasa poveste a dulapului Mariei/ 18 zubascu, continuare… unde? ■ Ironim Muntean · Intoarcerea la limba romana ■ Ionel Necula · Cioran intr-un exercitiu de cioranizare tarziu ■ Stefan Borbély · Sarpele cu pene ■ Luigi Pirandello · Pisica, un sticlete si stelele ■ Traducere de Laura Poanta ■ Paul Aretzu · Penita lui Dumnezeu ■ Un poem de Liubita Raichici · Astazi e ziua mea ■ (Im)pertinente ■ Michael Shafir · Din nou despre actualitatea lui Ronetti Roman ■ Teatru ■ Jeana Morarescu · D.R.Popescu si trama ontologica a „policierului” ■ Film ■ Dana Duma · Cinema 2010: revolutie sau recorduri ■ Calin Caliman · Centenar Maria Cebotari ■ Polemice ■ Ioan Carmazan · Dialog, scenariu, regizor ■ Carte straina ■ Rodica Grigore · John Fowles. Carti si calatorii ■ Poeme ■ Carolyn Mary Kleefeld ■ Traducere si prezentare de Olimpia Iacob ■ Corespondenta din Italia ■ Emil Ratiu · Pisica cu sase labe ■ Corespondenta din Anglia ■ Lucia Daramus · Modernitatea noastra ■ Corespondenta din Spania ■ Eugenia Dumitriu · Eminescu si Martin Cid ■ Antologiile Conte ■ Juan Manuel Roca, Prezentare si traducere de Rodica Grigore ■ Revista revistelor ■
Cititi in nr. urmator:
■ Aura Christi ■ O carte primejdioasa: Tradarea criticii de Nicolae Breban si „bolsevismul anticomunist” ■ Basarab Nicolescu ■ Cezar Ivanescu (1941 – 2008) ■ Poetul si vanatoarea de oameni ■ Nicolae Breban · „Bisericuta” numita GDS ■ Marian Victor Buciu · Poezia romaneasca in Istoria… manolesciana ■ Poeme de Constantin Abaluta ■ Dan Costinas in dialog cu Giovanni Ruggeri ■ „De ce iubesc Sibielul”. Romania prin ochii unui italian ■ Dana Duma · Premiile Oscar 2010 ■ Razboiul ca drog ■ Film ■ Calin Caliman ■ Interferente cinematografice romano-franceze ■ Dorin David · Florin Serban – ganditorul fata in fata cu filmul sau
In curs de aparitie ■ Editura Ideea Europeana
■ Aura Christi
Cercul salbatic, roman
„Viata cotidiana este transferata in interioritate, iar tensiunile generatoare de suspans sunt directionate catre aceeasi nevoie urgenta de a deveni. Eroii Aurei Christi sunt fapturi aflate intre lumi, intre varste, intre maluri.” (Irina Ciobotaru)
„Intentia vadita a autoarei este aceea de a explora personajele pana in adancul firii lor, astfel incat nu actiunea sa stea in prim-plan, ci caracterele.” (Bogdan Mihai Dascalu)
„Corpul romanesc contine originalitate si – cel mai mare castig – un timbru numai al sau. E inclasificabil, in termenii triadei manolesciene doric-ionic-corintic. Dar, spre deosebire de alte scrieri tinere, ii face sa zvacneasca pe toti trei.” (Nicoleta Salcudeanu)
„Un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi si-l asuma. Mai mult, ea si-l construieste cu orice sacrificiu.” (Nicolae Balota)
„Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial si nici tendintele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esentiala, organica, refractara modelor, nazuind spre reinterpretarea semnelor si universaliilor; intrebarile pe care si le pune ea au fost si ale inaintasilor, iar raspunsurile transcend achizitiile, relevand evolutia constiintei in mers, relevand evolutia unei creatoare de mana intai, cu totul personala. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) si altele confirma consecventa cu sine a unei constiinte exemplare.” (Constantin Ciopraga)
■ Nicolae Breban
Tradarea criticii, Editia a II-a
Prima editie epuizata
Cea mai incomoda carte a anului editorial 2009
„Tradarea criticii este o excelenta naratiune eseistica, o naratiune subiectiva, inevitabil iritanta (fiind vorba de viata literara si de opiniile radicale ale unui prozator care nu ezita sa scrie ceea ce crede despre colegii sai), cu portrete ce se tin minte, uneori foarte crude, alteori luminoase, dominate de superlative… Meritul ei, dincolo de calitatile literare, este acela de a deschide o dezbatere reala despre viata noastra literara in care grupurile se confrunta si isi confectioneaza propria istorie si propria mitologie. Nicolae Breban vine si tulbura apele, enervand, probabil, pe multi, daca nu pe toti.” (Eugen Simion)
„Cea mai inconfortabila carte a anului editorial 2009.” (Stefan Borbély)
„Cartea lui Breban e una puternica, neconcesiva, sulfuroasa, emotionanta prin miza ei optimista, prin militantismul ei pasoptist si prin dorinta autorului de a infrunta prejudecatile si ridicolul in numele idealului tineretii lui, care era idealul autonomiei esteticului, in numele marii creatii – spre care a aspirat continuu – si in numele natiunii romane, de care nu ii e rusine sa vorbeasca. Dar e o carte greu de clasat. Surprinzatoare prin oralitatea ei debordanta, prin colocvialitatea ei dezlantuita. (…) Seamana cu un aeropag al destinelor tradate, preschimbat in pledoarie si discurs de imbarbatare. Si, totusi, ceva, in tinuta de condotier a autorului ma indeamna sa asociez discursul acestei carti cu acela al unui general roman dupa o batalie pierduta sau indecisa, undeva in Nordul germanic, sau in fata altei batalii care ar trebui cu orice preț castigata. (…) Intregul discurs se intemeiaza pe ideea de decadere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere a vechilor virtuti; si aserțiunile par a veni din partea celui care a cunoscut in tinerete o glorie si o mareție greu de egalat. (…) Enunțul patetic, involburat, al discursului lui Breban – marcat de furie, de candoare, de deznadejde si de speranta – este capabil sa absoarba portrete, minunatele lui portrete, insotite de celebrele jerbe de epitete brebaniene. In aparteu sunt limpezite situatii literare (de exemplu, rolul Europei Libere si al Grupului de Dialog Social este foarte atent si nemilos analizat); ne sunt oferite amintiri nepretuite pentru istoria literara, cu nu putine idei. Pe unele dintre ele le-am adoptat deja pentru ca m-au convins.” (Eugen Negrici)
„Creatia literara, spiritul critic au fost profund afectate de polarizarea etica si politica, dupa sfarsitul comunismului romanesc. Etica si politica si-au depasit limitele, chiar fara ca ele sa ajunga la o reala putere si autonomie. Publicul literar, subtiat de noile interese proprii unei lumi deschise, s-a risipit si asistand la luptele fratricide ale scriitorilor si criticilor care, sub tiranie, fraternizasera in numele impunerii sau cel putin al mentinerii criteriilor de arta si valoare. A urmat un razboi intern, mai ales paraliterar, sau cu pretext literar, care continua. Cele cateva corectari necesare, numite revizuiri, au fost inlocuite de atacuri excomunicatoare. Falsa comunicare, (auto)triumfala, a produs un bine aparent si un rau esential. Raul vine din «casa». Breban il constata, si-l asuma: «Vina, orbirea, a fost si este a noastra, intr-un fel ne meritam subclasarea». Prozatorul scrie o carte de cunoscator, gandita cu o intelegere vie, o carte necesara realitatii noastre literare, de ultima ora, dar si pentru un timp foarte larg, despre o literatura si o critica «tradate» si mai putin traduse. Pentru ca «tradare» a fost, o stim bine, doar nu e vreun secret fer(m)ecat.” (Marian Victor Buciu)
„Dincolo de titlul provocator (mai provocator decat cel al cartii lui Eugen Negrici), Tradarea criticii se constituie intr-o pledoarie pentru literatura vie si pentru intoarcerea tuturor, critici, poeti si prozatori deopotriva, la uneltele lor. Abandonarea fantasmelor politice si a sterilelor jocuri de putere literara si intoarcerea la creatia majora pot fi, in opinia lui Nicolae Breban, premisele unei noi epoci culturale in istoria romanilor. Autorul nu priveste rolul literaturii din unghiul ingust al scriitorului, ci din cel larg, al natiunii intregi, a carei constructie ca natiune moderna a inceput si s-a bazat pe literatura ei. Prezentul, din pacate, e un spectru, nu are consistenta si nici directie. Nici nationala, nici europeana. In acest haos axiologic, Breban propune ca reper dominant, tiranic chiar, buna si batrana valoare estetica. E un pariu pentru care sta chezasa insasi opera brebaniana post-comunista, cel putin la fel de importanta ca aceea de dinainte de 1989.” (Razvan Voncu)
„Extrem de important, un Nicolae Breban viu, de o forta uimitoare de gandire si re-gandire a sinelui si a lumii. Practic, una dintre valentele cartii este si aceasta: de repunere in chestiune a sinelui si de re-alegere, re-asumare – nelesnicioasa, caci, pana la urma, pasi spre asumare au fost constituiti (si) de acest eseu – a destinului literar personal. O asumare care implica transcenderea conditiei locale, nationale in sens de restrangere a literaturii la un fel de provincialism cultural, inspre un statut superior. Cu toate acestea, daca Tradarea criticii nu poate asigura o buna digestie culturii si literaturii actuale prin problemele ridicate si prin felul ei inedit de a se configura ca un discurs complex despre lume, doar o preconceptie ne-ar determina sa dam dreptate obisnuintelor contemporane in dauna celei dintai. La urma urmei, Dostoievski si depasirea lui sunt doar un iluzoriu efect de perspectiva. O chestiune de reprezentare. Care am vazut cate capcane ascunde. Credem insa ca Tradarea criticii va prilejui benefice seisme si re-interogari.” (Adriana Teodorescu)
■ Eugenio Barba
Pamant de cenusa si diamant
Traducere de Diana Cozma
O poveste de iubire dintre Maestru și Discipolul sau. Zdrobește sub talpile tale goale evidentul. Nu te supune normei Povestea celor care nu renunța in ruptul capului la visele lor.
Pamant de cenușa și diamant sau povestea unor tineri fara de nume care și-au croit propriul drum, au revoluționat teatrul și-au ajuns celebri. O poveste de iubire dintre Maestru și Discipolul sau. Protagoniști: Jerzy Grotowski și Eugenio Barba, doi mari maeștri ai teatrului de secol XX. Ce ne spun ei? Zdrobește sub talpile tale goale evidentul. Nu te supune normei. Cautarea nu-și afla capat in spectacol. Acțiunea: are loc in regatul lui Ubu, intr-o Polonie sumbra, mișunand de agenți ai poliției secrete, informatori, un ținut guvernat de politica culturala. Timpul: 1961-1964, rememorați cu farmec și umor de Eugenio Barba, sunt anii de ucenicie, petrecuți alaturi de Jerzy Grotowski la Teatr-Laboratorium din Opole. Ritmul: dinamic, antrenant, leaga precum firul de ața ce carpește gaurile memoriei, crampeie de viața. Lovitura de teatru: pentru prima oara sunt publicate 26 de scrisori ale lui Jerzy Grotowski catre Eugenio Barba care dezvaluie relația lor de prietenie și colaborare de o viața. Și-n același timp este povestea celor care nu renunța in ruptul capului la visele lor. Se abat din drum pentru a-și descoperi propriul drum. Iși recunosc maeștrii pentru a deveni intr-o buna zi ei inșiși maeștri. Iși spun: cenușa știu ca sunt. Dar diamant? Aici, subtil, poate fi regasit un avertisment adresat șlefuitorilor de diamante: aveți grija ce șlefuiți, s-ar putea sa șlefuiți un pumn de cenușa. O autobiografie exemplara, aproape neobișnuita, alcatuita din lucruri ce par marunte, ce nu se supun normelor narative, pravalindu-se asupra cititorului, naucindu-l. O poveste ce demasca totul și, in fond, nimic, lamurindu-ne pentru a mia oara ca nici macar in teatru masca nu are alta utilitate decat aceea de a fi smulsa de pe fața. Care ramane sa fie chichirezul? Simplu. Totul e sa mai ai fața dupa ce masca este data jos.
■ Corneliu Zeana, Nu tradati, va rog!
Cartea pe care o tineti in mana este periculoasa. Incomoda, scortoasa, incendiara fiind, in mod cert, va deranja unele personaje, nelipsite de importanta, din arena politicii romanesti, care confunda adeseori politica cu diletantismul, tradand interesele sustinute cu atata patos in campaniile electorale. In mod sigur, Nu tradati, va rog! va alarma edilii capitalei ce se intrec in a distruge „micul Paris” de pe vremuri. Aceasta carte, asadar, va deranja nu putina lume prin scenele din viata social-politica post-decembrista, cu atat mai mult, cu cat umorul sfichiuitor nu-i este strain nici pe departe autorului. Nici detasarea…
■ V.D. Fulger, Destine ale reginelor frumusetii
Pamella Singh – Miss India 1982… spioana de pat la NATO. Frumoasele Miss, prada usoara pentru traficantii de stupefiante. Angela Nichitin – Miss Johannesburg, victima a traficului de carne vie. O Miss pentru soldatii americani din Irak. Miss Diaspora… uneori important potential pentru spionaj si contraspionaj? Momeala pentru pedofili. Tita Cristescu, fosta Miss Romania, ucisa cu cianura de potasiu. Concursurile Miss si reginele alese, motiv de scandal si crima? Heather Whitestone – Miss America 1994, sub teroarea unui obsedat. Evreica Lise Goldarbeiter – Miss Univers 1929 a supravietuit nazismului. Cateva regine… surpriza. Zsa Zsa Gabor – Miss Ungaria 1936. Noua casatorii si scandaluri cu duiumul. Rosemarie Frankland – Miss Univers 1961, ucisa de singuratate? Imelda Marcos – Miss Leyte si „Muza Manilei” alaturi de un dictator. Bess Myerson – Miss America 1945, de la politicieni, la mafioti. Ploua cu Miss‑uri: Nud, Fund Mare, Jumbo si mai trasnite. Miss Penitenciar sau… Miss Puscarie? Zig-zag in lumea concursurilor de frumusete si a concurentelor. Pilule dulci
Fiecare om, evident, are destinul sau. Reginele au avut si au, si ele, firesc, destinul lor. Cele incoronate si declarate ca atare datorita frumusetii lor fizice si intelectuale sunt, de multe ori, superioare celor nascute cu sange albastru, dar totodata ele sunt expuse si mai mult unor pericole ce le dau tarcoale. Tentatiile ce apar des si capcanele ce li se intind fostelor Miss sunt de multe ori „irezistibile”. Din nefericire, unele tinere nu le-au sesizat la timp si, treptat, uneori fara voia lor, au cazut in plasa unor servicii de spionaj sau a unor retele mafiote internationale, implicate in traficul cu droguri, armament si fiinte umane. Altele, insa, au avut un destin si mai tragic, ajungand dupa gratii sau devenind tinta unor asasinate care au facut valva in presa.
Au fost insa si „Regine” fericite. Din pacate, putine si pentru o perioada scurta de timp. Nici in lumea Miss-urilor n-au fost si nu vor fi doua destine la fel. O carte ce cuprinde un soi de miniromane politiste, axate pe soarta, uneori-adeseori, dramatica a reginelor frumusetii.
Un best-seller.
■Victoria Comnea
La Eneida
O poveste de dragoste derulata in decorul Saharei. Dintotdeauna, indragostitii prefera un loc anume pentru intalnirile lor. Fie ca este teiul lui Eminescu, Cismigiul sau – de ce nu? – o veche, aproape uitata epopee, acel loc insufleteste si coloreaza aura iubirii. La Eneida este o frumoasa poveste cu zei si umbre, o poveste de dragoste derulata in decorul Saharei. Cei doi indragostiti, un barbat tanar si o femeie bogata… in amintiri, rescriu pagini din Eneida vergiliana, retraiesc iubirea dintre Enea, eroul troian, si Didona, regina Cartaginei, adaugandu-i insa dimensiunea tragica a unor evenimente recente, amandoi fiind marcati, obsedati, urmariti de umbrele si experientele ultimelor zile ale Golaniei din iunie 1990.
■ Gina Sebastian Alcalay
Rapsodie in alb-negru cu Leonard Berstein
O poveste incredibila al carui personaj central este marele Leonard Berstein.
„Gina Sebastian este o foarte autentica prozatoare. Chiar ranile, dezamagirile, neimplinirile au lasat urme ce dau sensibilitatii care se exprima in scrisul ei, nota lor particulara, tonul lor, parfumul lor”. (Nicolae Balota)
„Un scriitor profesionist de prima mina… O constructie de carte extraordinara, nemaiintalnita in cartile altor scriitori”. (Alex Stefanescu)
„Este o carte de meditatii, meditatii asupra unor teme si asupra unor personalitati. Rareori in lumea noastra, in sensul de lumea contemporana, mai poti gasi un spirit atat de echilibrat si cu o asemenea scara de valori morale si culturale”. (Ana Blandiana)
■ Maria Postu
Arca lui Breban
Aceasta nu este o arca a salvarii, a sperantei, a regenerarii sufletesti, nici locul in care personaje-kamikaze arunca in jur in timpul sacrificiului lor, bunatate, generozitate, blandete, intelepciune, cumpatare. E o arca simbolica. Fictiva, sau e chiar lumea noastra condamnata sa pluteasca in deriva pe un ocean sub care pandeste un tzunami apocaliptic? Da, intr-adevar, Breban nu neglijeaza nici o specie, sunt toate conservate aici, e destul sa inlaturi dificila, fragila si totusi rezistenta perdea tesuta din mii de pagini de carte, ca sa descoperi o umanitate cruda, pe care multi dintre noi, dintre cititori sau autori avem tendinta de a o evita, tendinta de a o machia, de a-i face operatii estetice… Arca are capaciatatea de a reinvia din cenusa si de a ne propune o calatorie imaginara spre o alta dimensiune, incercand sa-i salveze deopotriva pe credinciosi si pe atei, pe puternici si pe cei slabi, pe victime si pe calai, pe maestri si pe discipoli, pe slugi si pe stapani. Tu alegi de care parte vrei sa te afli, in afara arcei, pe arca sau in structura ei intima fragila si totusi rezistenta, capabila sa te duca spre cele mai insolite teritorii care inca nu au fost inventate si pe care doar acul busolei lui Breban le indica si le plaseaza pe o harta altfel inaccesibila.
In curd de aparitie la Editura EuroPress group:
■ Mircea Gheorghe
Clepsidra
Clepsidra e un roman paradoxal, scris cu umor și gravitate, despre identitate, dragoste, vinovație și moarte. Zeci de personaje pitorești traverseaza viața protagoniștilor Paul Iulian și Maria, fiecare cu caracterul și istoria lui personala, cu dramele, iluziile și ciudațeniile lui. Cuplul Paul și Maria este aidoma unui cuplu de peregrini plecați in cautarea Graalu-lui vremii noastre – o lume mai buna decat cea de acasa – care descopera insa la sfarșit cu totul altceva decat voiau sa descopere. Acest ceva este o alta identitate, ascunsa in ei, care le determina destinul și pentru a ajunge la ea, ei au trebuit sa plece din Romania in Canada. Sunt emigranți, dar romanul nu este propriu-zis un roman despre emigrație. Emigrația nu e decat un accelerator al existenței lor. Și, in plus, cum raționeaza un personaj din roman, cine nu este, emigrant? Cine nu se afla in posesia unei identitați diferite de cea originara și care a fost asumata și dezvoltata de stramoși mai apropiați ori mai indepartați?
Cautarii individuale ii corespunde in plan global, marea istorie, pusa in mișcare de mari evoluții identitare. In roman, este vorba despre dialogul dintre Canada și Quebec pe fondul tragediilor din alte parți, din fosta Iugoslavie a lui Milosevici sau din Africa masacrelor rwandeze.
■ Corneliu Vasile
Scriitorul vremii, vremea scriitorului
O monografie exemplara despre unul dintre cei mai iubiti si controversati poeti roman. Aceasta lucrare este primul studiu monografic complet despre opera scriitorului roman Geo Dumitrescu, reprezentant important al perioadei comuniste din Romania. Astfel, in afara de poezie, sunt discutate aici traducerile, publicistica si ideologia literara a autorului, in scopul crearii unui portret cat mai apropiat de realitate.
Momentan fără comentarii.
RSS feed pentru comentariile la acest articol. TrackBack URL