La multi ani, Domnule Corneliu Senchea!

La multi ani, Domnule Corneliu Senchea!

Daca nu ar fi fost o formula deja acordata lui Creanga de catre G. Ibraileanu, as fi spus ca
Domnul Corneliu Senchea este ,,un Homer al nostru”; din pacate, s-ar mai putea adauga,
un Homer postmodern prea putin cunoscut…
De aceea, pentru inceput,  o scurta biografie,preluata de pe pagina Editurii Ideea Europeana:

,,CORNELIU SENCHEA (n. 24 februarie 1974, Bucuresti) a absolvit in anul 1999 Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Bucuresti, specialitatea Istorie medievală. Redactor la Revista „22” (1999-2000). Profesor de istorie la Liceul Teoretic „Ion Neculce” (2000-2003). Din anul 2004 este profesor de istorie la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară „Dumitru Motoc”. Colaborator al revistei Contemporanul. Ideea Europeana. Coordonator al Colectiei Istorie & Documente, Editura Ideea Europeana.”

Debutul sau l-a reprezentat ,,Print si profet”, un volum care reuneste doua piese de teatru, prima care da si numele volumului are subtitlul ,,fantezie istorica in doua parti”, actiunea are loc intre anii 1887-1888, in Germania si Austria, personajele fiind unele celebre: Franz Iosif, Wilhelm al II-lea, mai multi conti si printi. Cealalta piesa din volum se intituleaza ,,Umbrele Ferrarei”, o drama in 3 acte, actiunea are loc tot in strainatate, dar in Italia, la Ferrara, la inceputul secolului al XV-lea; o proba a valorii sale artistice o constituie faptul ca ea a fost nominalizata, in anul 2004, pentru Premiul ,,Piesa anului” in cadrul concursului de dramaturgie lansat de UNITER. In prefata, Corneliu Senchea isi explica demersul:

,,Am incercat sa tratez una dintre marile teme ale dramaturgiei universale, care incepe cu vechii greci si se implineste in teatrul clasic francez: conflictul dintre datorie si pasiune. Pentru a o ilustra am ales varianta teatrului istoric, deoarece (pentru a-l cita pe Henri Rochefort) ,,viitorul, in momentul de fata, pare atat de sumbru, incat am simtit ca ma hranesc o vreme cu trecutul. Drama personajelor mele, fie ca este vorba despre Ugo, fie ca este vorba despre printul Rudolf, este esecul inregistrat in incercarea de a le gasi un liant, de a le impaca.”

Finalul, din ,,Umbrele Ferrarei”, arata o stiinta a punerii in scena, un simt dramatic impresionant, fapt pentru care merita citat:

,,Nu mai zabovi aici, sfintia ta! Asa cum i-ai redat linistea lui Ugo in clipele de fata, reda-i-o si marchizului pentru cele care i-au mai ramas de trait. Ferrara are inca nevoie de el. Asa cum aveti si voi, bieti supusi, asa cum am si eu la randu-mi. (preotul iese. Roberti inainteaza spre avanscena, priveste un moment in urma, apoi se intoarce spre spectatori) Nimic nu s-a stins, marchize! Blestemul care te obseda intruna abia si-a facut simtita lucrarea. Dansul macabru a inceput. Iar eu am mai intors o fila din cronica insangerata, dar atat de glorioasa a Ferrarei.”

Celelalte volume ale sale- ,,Glorii si pacate bucurestene” si ,,Amor si galanterie bucuresteana”- scot la iveala un altfel de autor, o alta ipostaza prin care Corneliu Senchea trece de la statutul de dramaturg la acela de povestitor dublat de un istoric, care stie sa imbine armonios un stil armonios cu informatii istorice amanuntite…

,,Glorii si pacate bucurestene” este un volum care a fost publicat in anul 1997 si reprezinta o captivanta istorie de la inceputuri si pana in prezent a orasului, prezentata in 11 capitole si vazut, asa cum marturiseste insusi scriitorul, ca ,,un personaj de roman, de bildungsroman” surprins de la ,,copilaria lui invaluita in legenda, pana la maturizarea acestuia in plina epoca moderna.” Atrag atentia paginile despre ,,Bucurestii in literatura”, de fapt un mic tratat literar si istorico-filosofic despre inceputurilor romanului romanesc, de la romanele de mistere ale lui George Baronzi si I.M. Bujoreanu, la ,,Manoil. Elena” de Dimitrie Bolintineanu, ,,Craii de Curte-Veche” si terminata cu ,,Sfarsit de veac in Bucuresti”.

Imaginea unui Bucuresti cultural este conturata si in alte doua capitole- ,,Orasul pierzaniei” si ,,Virtuti teatrale bucurestene”- care ajuta cititorul, pe de o parte, sa se familiarizeze cu intregul contextul teatral romanesc (piese si actori celebri), dar, pe de alta parte, sa inteleaga cat de greu si cu cat de multe eforturi s-a nascut teatrul bucurestean ca institutie culturala. Nu poti avea decat un sentiment de admiratie pentru acesti adevarati romani care au facut mari eforturi de-a lungul secolelor pentru realizarea unei adevarate vieti culturale in Bucuresti, dar si un sentiment de melancolie deoarece astazi, in mare parte, ei au fost de mult (aproape) uitati de marele public…

Finalul capitolului despre ,,Bucurestii in literatura” poate fi considerat si o invitatie, chiar o manusa aruncata cititorului postmodern de  a continua traditia si de a scrie o noua pagina despre acest ,,paradox urban” si ,,oras al contrastelor” numit Bucuresti:

,,Si, la urma urmei, ce sa fie acest decor omniprezent in proza de evocare a Bucurestilor secolului al XIX-lea, decat o confirmare a numelui sau si totodata imaginea unui paradox urban care continua si astazi sa ne mai atraga atentia din cand in cand? Un oras pestrit si vesel, cu oameni care de care mai tristi sau mai neciopliti, un oras al contrastelor, uneori atat d eviolente incat, cu putina imaginatie, cetateanul agresat de spiritul gregar al localnicilor, de muzici de cel mai de prost gust, pe care este obligat sa le asculte, vrand-nevrand, ajunge sa se confunde cu un personaj de roman citadin tipic romanesc… care asteapta sa fie scris.”

,,Amor si galanterie bucuresteana” – a fost publicata, precum si celelalte carti ale sale, tot la Editura Ideea Europeana si reprezinta o altfel de istorie, dar nu marea istorie a evenimentelor politice, ci istoria marilor cupluri ale capitalei de-a lungul secolelor. Cele mai interesante pagini pentru orice cititor de literatura raman cele despre cuplul Mihai Eminescu – Veronica Micle. Corneliu Senchea are un dublu merit: pune in tema pe cititorul nestiutor inca, dar face si lumina in acest capitol controversat al literaturii romane. Chiar daca acceptam ca Luceafarul inseamna, fie si o consecinta numai indirecta a acestei povesti de dragoste, acest argument este unul suficient  pentru a citi acele pagini care dezvaluie ,,un Eminescu gelos, violent si pasional, gata sa recurga la folosirea pistolului penrtu a razbuna infidelitatea, suferind din cauza unei iubiri partial impartasite, o Veronica Micle nesincera, nehotarata si nedemna de dragostea poetului (dupa marturiile unor conetmporani ca Maiorescu, asa cum se va vedea) si un Caragiale usuratic, adept al dictonului traieste clipa, care, dincolo de respectul si prietenia sincera aratate lui Eminescu, a generat, fara voia lui, unul dintre cele mai misterioase si mai vulcanice drame amoroase consumate in Bucurestii Vechiului Regat.”

 

Echipa Editurii Ideea Europeana ii adreseaza cele mai sincere urari, iar pe dv., cititorii, va indeamna sa realizati acel mic-mare exercitiu personal de admiratie: Cititi sau recititi, mai ales astazi, cateva pagini semnate CORNELIU SENCHEA!

Echipa Contemporanul, Ideea Europeana, EuroPress Group si George Motroc

va ureaza un sincer

LA MULTI ANI, DOMNULE CORNELIU SENCHEA!

 

Sursa: http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=2035

 

0 comentarii »

Momentan fără comentarii.

RSS feed pentru comentariile la acest articol. TrackBack URL

Leave a comment