La multi ani, Domnule Ion Lazu!

La multi ani, Domnule Ion Lazu!

 

La multi ani, Domnule Ion Lazu!

Ion Lazu

Ion Lazu

 

Exista in lumea literara romaneasca patriarhi recunoscuti, promovati de mass-media, dar exista si cei care nu apar mereu la televizor, raman plini de discretie si cu un comportament moral exemplar . Un astfel de exemplu este Scriitorul ION LAZU, cel care astazi implineste 72 de ani, cel care nu a incetat sa ne incante prin cartile si fotografiile sale, dar si prin blogul sau care a devenit un reper in lumea culturala, fapt demonstrat prin miile de cititori…

Echipa Editurii Ideea Europeana ii adreseaza cele mai sincere urari, iar pe dv., cititorii, va indeamna sa realizati acel mic-mare exercitiu personal de admiratie: Cititi sau recititi, mai ales astazi, cateva pagini semnate ION LAZU!

 

G.M.: La multi ani, domnule Ion Lazu! In primul rand, va multumesc pentru faptul ca v-ati facut timp pentru acest interviu aniversar!  Daca nu ar fi fost vacanta, ati fi acceptat si invitatia sa predati o ora de literatura romana la liceul meu? Daca da, despre ce scriitor sau scriitori ati fi ales sa vorbiti elevilor?

Ion Lazu Interviu

Ion Lazu

I.L.: Nu sunt defel un bun vorbitor, ba trebuie sa spun deschis ca nu sunt nicicum multumit de prestatiile mele in public, pe la lansari, pe la intalnirile scriitoricesti, pe la interviuri… Timiditate, emotivitate, astea nu se conjuga cu oratoria, nici cu… ratingul, Ce-i drept, mi-am ales profesiunea de geolog pe cand nu-mi puneam astfel de probleme; insa nu voi eluda faptul ca geologia este o meserie de om singur, razletit prin munti, prin paduri neumblate; iti da posibilitatea sa vorbesti in modul cel mai sincer cu tine insuti, sa-ti pui toate intrebarile si sa cauti rezolvari valabile. Revenit printre semenii sai, un astfel de om simte defazarea, lipsa mijloacelor imediate de a se racorda la tonul obstesc, al discutiilor intamplatoare…  El ar vrea sa spuna ceva anume, rod al indelungilor sale preumblari meditative; ar dori sa atraga atentia asupra unor dedesubturi si subintelesuri si… Pana isi da seama ca ar fi mai potrivit sa-si puna gandurile pe hartie…care este un ascultator permisiv, rabdator.

Sa luam cazul virtual al unei lectii pe care as sustine-o in fata liceenilor…( Dar ii intereseaza pe acesti liceeni scriitorul roman contemporan, opera lui, mesajul, mijloacele specifice puse la lucru in acest scop? Au ei rabdarea sa te asculte mai mult de 2-3 minute, dupa care vor decide ca „au inteles cum sta treaba” – si de ce mai insista acest domn?

As fi ales sa le vorbesc despre Dumitru Alexandru, poet si prozator, om de real talent, scriitor in adevaratul inteles al cuvantului, insa practic necunoscut cititorului roman de la inceputul mileniului. Desi a publicat trei carti. Focuri iarna, poezii, Mahalaua lunaticilor si Filip ucenicul, romane, dintr-un ciclu autobiografic ce nu a mai fost finalizat. Toate aceste trei carti au aparut la prestigoasa editura Cartea romaneasca, poeziile fiind insotite de o prefata semnata Nichita Stanescu. Dictionarele abia de-l amintesc. Am mandria de a-l fi recomandat lui Marian Popa, trimitandu-i si cele trei carti la Koln. Rezultatul? I-a consacrat nu mai putin de trei coloane in noua editie a Istoriei sale. Iar in cartea-interviu cu Marius Tupan il socoteste un minunat povestitor nativ si pune pe D.A. alaturi de Eugen Barbu in ce priveste maiestria de a evoca mahalaua bucuresteana interbelica.

In ce ma priveste, l-am consemnat pe larg in Scene din viata literara, am publicat un medalion, o evocare, l-am postat pe blogul meu de scriitor. I-am pus o placa memoriala in Berceni, unde acest scriitor autodidact, muncitor bobinator de meserie, a trait pana la sfarsitu-i prea grabit, la doar 61 de ani.

 

G.M.: Cum s-au ,,nascut” primele dv. opere? A existat vreo scena din adolescenta care v-a ramas intiparita in memorie si care a devenit apoi literatura sau un imbold venit din lecturile dv.?

I.L.: M-am nascut intr-o casa fara carti – si nu trebuie vazut ceva scandalos aici, caci era starea generala in familiile romanesti, imediat dupa razboi. Primele carti citite, desigur la nimereala, le-am procurat contra schimb de la un coleg de banca, acela pusese ochii pe creionul meu mecanic, o noutate pe atunci. A fost declansatea unei mari pasiuni care mi-a inflorit sfarsitul copilariei, intreaga adolescenta si ca sa spun tot adevarul, nu s-a istovit nici pana astazi. Insa fac mentiunea ca pasiunea pentru citit nu implica neaparat nevoia de a scrie tu insuti. Cunosc cazuri de mari cititori, cu care nici nu ma compar din acest punct de vedere – si care totusi nu au pus mana niciodata pe condei. Totusi voi spune, ceea ce se eludeaza indeobste: ca scrisul poate incepe din dorinta de te apropia prin toate mijloacele de marii scriitori indragiti, inclusiv prin incercarea de a-i imita, in taina si fara vreo pretentie, de a te pune in starea lor, de a afla macar o parte din secretele meseriei; ce anume i-a adus la performanta.

In cazul meu, lucrurile au stat mai altfel. Am inceput prin a le face epigrame colegilor/colegelor, cautand rime nostime, anume ca sa starnesc hazul celor ce luau parte la jocurile mele amuzate. Niciodata cu gand rau, nu. Tacut, retractil, dar mai ales timid, caci exigent cu mine insumi, am fost mirat de reusitele in gen lipsit de vreo pretentie. Si pe neobservate am inceput sa scriu poezii ca atare. Incurajat la Posta redactiei de un Geo Dumitrescu, de un Mihu Dragomir, desi nu erau defel niste poezii pe linie; despre minunatele realizari, despre dragostea de patrie si. Primele poezii mi-au aparut in Ateneu, aveam 24 de ani. Peste 2-3 ani am depus un manuscris. Si in asteptarea debutului in poezie, la incurajarile lui George Balaita, care imi publicase alternativ si cateva proze scurte, in decurs de un an am finisat un manuscris care a aparut curand la Eminescu.  Ne aflam in 1970. Iar volumul de poezii a mai asteptat un deceniu. Timp in care nu am incetat sa scriu poezie, dar mi-au mai aparut inca doua volume de proza. Cunoscutii ma consideau poet, eu insumi imi puneam toate sperantele in poezia mea, dar proza isi vedea de drumul ei – asa ca dupa debutul in poezii, mi-au mai aparut trei romane. Si un album de arta fotografica. Am ajuns in 1989…

 

G.M.: Ati debutat cu poezie, ati trecut la proza, nu e o diferenta prea mare intre cele doua?

I.L.: Adevarul simplu este ca in cazul meu, atat poeziile cat si prozele se trag toate din Jurnalele mele, tinute mai cu consecventa de prin 1975 si unde, pe aceeasi pagina, pot fi gasite versuri dar si notatii pentru romanele mele. Practic, asa cum simt eu lucrurile, nu exista o delimitare neta, insurmontabila, intre poezie si proza. Ba cred ca marii romancieri sunt prin firea lor niste poeti in stare genuina. Nu imi inchipui o mare carte care sa nu aiba la origine o viziune poetica puternica, o revelatie cu privire la sensul vietii.  Practic poezia, intuitia unor noi relatii intre lucruri care aparent sunt bine stiute de toti se afla la punctul de pornire al Operei. Cred acest lucru: un mare romancier nu poate scrie poezie searbada; tot asa dupa cum un bun poet, daca se mobilizeaza, poate da proze de inalta valoare.


G.M.: Radu Voinescu a spus despre romanul dv. ,,Veneticii” ca ar trebui sa faca parte din manualele de literatura romana. Daca as fi autor de manuale de romana  si v-as ruga sa-mi recomandati o poezie sau un fragment din roman ce ati alege?

I.L.: Iata o poezie, daca binevoiti a-i acorda acest statut:

 

Nistrul, prima mea amintire

Un om intrat pana la genunchi in apa

Si cu prostovolul pe umarul stang –

Il vad din spate, o silueta neagra

Scene din viata literara de Ion Lazu

Scene din viata literara de Ion Lazu

Pe fondul plumburiu al fluviului

Spre sfarsitul zilei – sau e vreme inchisa –

Nu-l cunosc dar e din sat

Poate mai sunt doi trei copii pe prund

Si simt pe-aproape grija fratelui mai mare:

Nu ma tine de umar,dar ar putea intinde mana

De ar fi sa fac un pas in plus.

Un lung stop-cadru pe silueta omului

Care parca asteapta sa-l vad mai bine.

Apoi cu bratul drept arcuit

Face un gest larg asupra apei –

Plasa se desfasoara cu un fasait moale,

Se aud la rand zeci de plescaituri mici

Intamplari din padure de Ion Lazu
Intamplari din padure de Ion Lazu

 

Si din locul unde plumbii au fost insamantati

Tasnesc ochi albi, tuguiati, care deodata clipesc

Fac cearcane si iata cum, prodigios

Incep sa izvorasca pe fata lucie a apei

Cercuri concentrice care tot cresc,

Alearga se intorc si tresar fara astampar

Si tin luciul apei intr-un freamat viu

Reverberat la nesfarsit, de o jumatate de veac.

Iar eu sunt prins intr-o vibrare

Care ma strange si ma risipeste si

Ma multiplica intr-un extaz fertil

Intr-o durere blanda, continua si fara leac.

Fara leac…

(din volumul Poemul de dimineata, 1996)

 

Acum iata si un text din Veneticii:

… Nimic nu trece dincolo, viata nu e mai mult decat o singura incercare: exista o prima oara cand parintii te scoala din zori, cu de-a sila, stiind bine ca ai vrea sa mai dormi, sa mai adasti;

Veneticii de Ion Lazu

Veneticii de Ion Lazu

ceilalti se aud zdupaind pe afara, mama iti da  sa imbuci ceva, pe fuga; iesi in ograda, cu ochii dupa cei de-o seama cu tine…, dar caii sunt inhamati,   tata te ridica de subsuori, aterizezi pe tolul din caruta: hai ca avem de sapat, poate maine da o sfanta de ploicica… pe drumul satului zaresti o fetita cu care aveai de gand sa te joci, un baietan de care  te-ai indragostit, in taina – el nu trebuie sa afle niciodata! -, ajungeti la cimp: asta e lotul nostru? Nici nu-l stia, carlana… manuiesti sapa mai bine decat toti ai casei – Tineretea, zice tusa Odochia; iesi prima la capatul tarlalei, te rezemi o clipa in coada sapei, sa-ti tragi suflarea, cu ochii peste haturi: au mai venit si alti vecini? Dar ce-i sfasierea asta? Te-au apucat durerile facerii, nasti sub caruta, fara vreme, un copil mort -, bine ca mai ai trei acasa, ce-or fi facand, singuri? Hai, in mare graba!

Pe drumul de intoarcere iti moare mama: macar nu s-a chinuit, sarmana, si nu ne-a chinuit si pe noi, astialalti… alergati toti ai casei care-ncotro, pentru inmormantare, pentru praznice si poduri, nici nu ai avut ragaz sa o plangi ca lumea, sa-i spui: mama, eu… iti duci mana la fata, sa stergi o lacrima, ramasa parca din copilarie… tu nu mai ai dinti in gura? intreaba nepotelul.    (1998)

 

G.M.: Ca sa nu suparam prea tare, nu o sa va intreb ce credeti despre premiile U.S.R. sau ASB, dar o sa va intreb altceva – care sunt cartile de proza si de poezie care v-au atras atentia in 2011?

I.L.: Despre premiile USR, trecute, actuale si in perspectiva, voi pastra o tacere diplomatica. Totusi, o remarca: Stiati ca nu intra in competitia pentru premiile USR decat cartile pe care autorii le inainteaza Comisiei, juriului? Pare de necrezut ca un autor sa se autopropuna – si cu toate astea daca nu o faci, esti in mod automat exclus din competitie. Probabil se pleaca de la premiza ca tot scriitorul se vede castigator, iar cel care nu se considera ca atare, acela isi merita soarta!

Am citit de curand, cu foarte buna impresie, volumul de poezii Secol, de Virgil Diaconu – o voce puternica, distincta a liricii romanesti actuale. Am doar cuvinte de lauda pentru eseul Lumi paralele, o excelenta dizertatie pe margine Cartii lui Iov, a poetului Remus Valeriu Giorgioni; sunt spre sfarsitul lecturii micului roman Taramul lui Sasa Kozak, al tanarului publicist Iulian Ciocan de la Chisinau, o carte alerta, scrisa cu tot curajul, vadind o privire atenta, neconcesiva asupra tranzitiei din Basarabia. Am sentimentul ca romanul basarabean a incaput pe maini bune.

 

G.M.: Ce parere aveti despre premiile Nobel pentru literatura? Am putea spune ca era de asteptat cel din 2010 si neasteptat cel din 2011?

I.L.: Nu ma pot pronunta pentru bunul motiv ca nu cunosc literatura straina la acest nivel.

 

G.M.: Credeti ca il va obtine vreodata un scriitor roman, fie chiar si un castigator conjunctural ?

I.L.: Fiind intr-adevar vorba despre premii acordate conjunctural, in mod flagrant si fara echivoc, nu este exclus sa il primeasca si vreun roman. Si de ce nu? Literatura noastra are nivelul necesar. Dar depinde cine face propunerea, cine inainteaza dosarul. S-a vorbit deja despre mari scriitori romani care au ratat, caci neajutati de autoritati, inainte de decembrie, de nu chiar luxati.  Despre Blaga s-a scris ca ar fi fost nominalizat de exilul romanesc. Dar dosarul nu s-a gasit.  Apoi alte si alte cazuri. Sorescu, Nichita, Blandiana, Cartarescu. Ceea ce stiu in mod concret este ca tot scriitorul roman se vede nobelizat. Atatia si-au intocmit dosare, au facut publice motivatiile etc. E o himera, ca multe altele, de care scriitorul roman se lasa ispitit irezistibil… pana la ridicol.

 

G.M.: Apropo de castigatori conjuncturali, o putem considera pe Herta Muller un astfel de caz sau un prim exemplu de scriitor roman care a castigat Nobelul?

I.L.: Despre premiul Nobel primit de Herta Muller am scris in detaliu pe blogul meu. Nu vreau sa ma repet. Totusi, in zadar tragem noi de Herta Muller, precum ca este scriitoare din Romania; ea a primit Nobelul ca scriitoare de limba germana – si, nota bene! ca reprezentand Germania. De-ar fi spus Herta Muller, in preliminarii: Nu, scuzati, eu sunt o scriitoare din Romania!, desigur ca Nobelul ar fi trecut la foarte mare distanta de dansa. Dar, apropo, ati vazut vreun neamt care sa se dea drept roman?  Eu da, am vazut unul, prin exceptie: fost student al lui D.D. Rosca; student clujean despre care Blaga afland ca este neamt, imediat s-a angrenat in discutii, ca sa-si exerseze germana…

 

G.M.: M-ati prevenit ca nu veti raspunde la orice fel de intrebare… Totusi, ne puteti spune ceva despre ce aveti acum in lucru?

I.L.: Imi scriu Jurnalul, din care, cum spuneam mai inainte, se trag toate cartile mele, de poezie, de proza etc. Corectez Jurnalele din anii 1979-2009, este vorba despre lucruri la care tin in continuare si sper sa apara in urmatorul an/urmatorii ani. Deocamdata nu se intrevede un nou roman.  Am scris Veneticii. Am editat Himera literaturii, o carte de confesiuni in parteneriat cu poetul Ion Murgeanu. Acolo, fara farafastacuri, ne-am marturisit crezul literar, fie ca aceasta mai conteaza sau aproape deloc. Si o precizare:  Nu vreau sa devin redundant. Am oroare sa ma repet – si mi-e teama sa nu cumva sa spun la un nivel mai scazut ceea ce deja spusesem bine, cu norocul de rigoare.

Si, da,  am pregatit un volum de poezii inedite: Elegii noi/vechi.

 

G.M.: In final, vreau sa faceti o promisiune: ne reintalnim anul viitor, tot pe 6 ianuarie ca sa mai vorbim tot prin 10 intrebari si raspunsuri despre trecutul, prezentul si viitorul literaturii romane…

I.L.: Numai sa nu fim plictisitori. Si numai sa fim.

Interviu realizat si consemnat de George Motroc.

(Ianuarie, 2012)

 

 

Echipa Contemporanul, Ideea Europeana, EuroPress Group si George Motroc

va uram un sincer

LA MULTI ANI, DOMNULE ION LAZU!

 

Intamplari din padure de Ion Lazu

Intamplari din padure de Ion Lazu

Veneticii de Ion Lazu

Veneticii de Ion Lazu

Scene din viata literara de Ion Lazu

Scene din viata literara de Ion Lazu

 

Sursa: http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1665

5 comentarii »

  1. Culai a scris:

    Mă bucur, de a vă fi accesat, chiar dacă nu doar prin „click” pe albăstreală…
    Aveţi dreptate şi puteţi fi mîndri că îl cultivaţi, la fireasca-i valoare, pe Omul de Cultură Ion Lazu.
    Geologii nu mai ştiu dacă-l mai pomenesc, dar în literatură e un Nume, iar în Uniune un om de acţiune şi deloc de sforării.
    Eu îl cunosc de foarte puţin timp, dar îl admir necondiţionat în tot ce-a făcut şi mai face.
    Contemporanul nostru Ion Lazu va dura şi după ce noi nu vom mai fi, asta-i sigur!

    comment-bottom
  2. Aş începe cu un La Mulţi Ani, domnule Ion Lazu!
    Inteligenţa,sfioşenia,talentul să vă fie de bun augur,prevestitor de noi lucrări literare.
    Amarad

    comment-bottom
  3. prima din cele 6 lucr

    comment-bottom
  4. Chauhan a scris:

    Aha, aha, inteleg. Cand am fost noi curgea si in albie, da. De aia am presupus ca era izvor. Ce chestie…Foarte interesant. Pai si cand seaca, de unde au apa cei de la cabana?

    comment-bottom
  5. My Homepage a scris:

    […] There you will find 41434 more Infos: blog.ideeaeuropeana.ro/la-multi-ani-domnule-ion-lazu-1665.html […]…

    comment-bottom

RSS feed pentru comentariile la acest articol. TrackBack URL

Leave a comment