Liviu Antonesei: “Uniunea Scriitorilor in vrie?”

Liviu Antonesei: “Uniunea Scriitorilor in vrie?”

Liviu Antonesei

De bună seamă, n-am încheiat explorarea aberaţiilor din zona cercetării ştiinţifice universitare şi din institutele de profil. Însă, pe de o parte, după serialul privind curiozităţile universitare, a început să-mi sosească o cantitate imensă de informaţii, mai generale sau mai punctuale, proces care s-a accelerat după articolul de săptămîna trecută, şi simt cumva nevoia să le las să se aşeze, pentru a le putea procesa mai bine. Pe de altă parte, deşi nu mai sunt membru al USR din 1995 – în care, de altfel, am intrat, mai degrabă, băgat cu forţa de Mircea Dinescu „pe valurile Revoluţiei”, decît din proprie iniţiativă – am mulţi prieteni scriitori care fac parte din organizaţie, iar în plus, în ciuda mai multor dezamăgiri din relaţiile noastre personale, încă simt o puternică afecţiune faţă de dl Nicolae Manolescu, preşedintele organizaţiei de breaslă. Sau sindicale? Nici nu ştiu cum s-o socotesc, de vreme ce însăşi USR nu şi-a conturat un statut foarte limpede. Despre ce este vorba?

Despre faptul că, în cîteva săptămîni, mai mulţi scriitori importanţi, din generaţii diferite şi-au dat demisia din organizaţie – Nicolae Breban, Daniel Cristea-Enache, Iulian Tănase, nu ştiu dacă nu cumva şi criticul de artă Pavel Şuşară, care oricum a ameninţat că îl va da în judecată pe preşedintele USR –, alţi cîţiva au anunţat că vor proceda aidoma, iar procesul riscă să devină contagios. Mai ales că anunţul dlui Tănase că demisionează din Uniune, postat pe facebook, a fost urmat de zeci de like-uri şi de comentarii favorabile ale altor scriitori, mai ales tineri, dar nu numai tineri. Dl Breban a demisionat din Consiliul USR şi din organizaţia ca atare în urma demascării dumisale de către CNSAS în calitate de colaborator al poliţiei politice a regimului comunist. Cum stau în realitate lucrurile vom afla peste o bucată de vreme, cînd se va termina procesul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ceea crede fiecare dintre noi e treaba noastră, dar un verdict oficial încă nu există. Dl Breban îl acuză pe preşedintele USR că s-a antepronunţat, ţinînd seama numai de piesele ataşate de CNSAS sesizării către ÎNCCJ. Unde are dreptate dl Breban şi asta încă înainte de pronunţarea Justiţiei? În faptul că dl Manolescu nu este un simplu autor de articole de opinie, ci şi preşedintele breslei scriitorilor, al cărui rol ar fi mai degrabă să-i apere pe aceştia decît să-i acuze. Nu ştiu dacă dl Breban putea fi apărat de aceste acuzaţii, dar preşedintele USR avea posibilitatea de a nu se grăbi ca mireasa la pat, deci de a aştepta verdictul Justiţiei înainte de a se pronunţa. În această chestiune, ca şi Dorin Tudoran ori alţi scriitori, membri sau nemembri ai USR, eu am opiniile mele, exprimate deja pe blogul personal, dar eu sînt un simplu particular, nu preşedintele breslei scriitoriceşti.

Mă rog, dacă în cazul relatat mai sus lucrurile pot fi puse şi pe seama rivalităţii a doi mari scriitori din aceeaşi generaţie, aflaţi la un moment dat şi în competiţie pentru preşedinţia USR, celelalte cazuri sînt mult mai grave – fiind vorba despre scriitori tineri, mă întreb dacă nu este pus în discuţie chiar viitorul Uniunii, mai ales dacă exodul continuă . Dl Daniel Cristea-Enache a fost pînă nu de mult – mai precis pînă cînd şi-a manifestat în scris obiecţiile la Istoria literaturii române a dlui Manolescu – colaborator permanent al României Literare, revistă de asemenea condusă de ambasadorul României la UNESCO. După ce a comis delictul de infamie, a fost scos de la revistă şi, mai mult, a avut parte de un atac la baionetă, pe ultima pagină a RL, din partea unui „cititor” care semnează prof. Horia Haţieganu, în care Pavel Şuşară, atacat în prealabil de acelaşi, l-a identificat pe directorul publicaţiei înseşi, dl Nicolae Manolescu. Acesta este, de altfel, motivul pentru care dl Şuşară a dat în judecată „cuplul” Manolescu – Haţieganu. Iar dl Daniel Cristea-Enache şi-a dat demisia din USR. În cel mai recent număr din Kamikaze, articolul în care dl Iulian Tănase descrie aceste halucinante istorii literare, se încheie cu următorul post scriptum: „Autorul acestui material, membru al USR din 2003, îşi anunţă demisia din USR în semn de protest faţă de practicile lipsite de demnitate ale preşedintelui acestei instituţii”. Să nu-mi spuneţi că dl Tănase este poet – este unul, ba chiar foarte bun! – pentru că rareori am întîlnit un poet mai echilibrat comportamental şi mai plin de simţul umorului. Dacă un asemenea om demisionează din USR, atunci chiar e grav. Da, e trist să vezi cum cel mai important critic literar în viaţă, preşedinte al Uniunii, director de revistă, academician şi ambasador la UNESCO recurge la proceduri demne de Alcibiade de la România Mare, proceduri cărora le-a fost el însuşi victimă nu o singură dată! Cred că dl Manolescu va trebui să-şi revizuiască atitudinile şi comportamentele dacă nu doreşte ca, de acolo, de la Paris, să rămână preşedinte peste o ogradă pustie! Sau să se întrebe onest dacă poate ocupa atîtea funcţii care-i solicită prezenţa în ţară, locuind la Paris.

Sursa:

http://www.iasuluniversitar.ro/opinii-atitudini/opinii/2290-liviu-antonesei-uniunea-scriitorilor-in-vrie.html